2rh-232/15 — Încasarea prejudiciului material

prima instanţă: D. Dulghieru dosarul nr. 2rhc-232/15 instanţa de apel: L. popova, A. Panov, M. Moraru instanţa de recurs: S. Filincova, M. Ghervas, D. Mardari, E. Covalenco, T. Chişca-Doneva ÎNCHEIERE 07 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva examinând cererea de revizuire depusă de către Cioban Victor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății de Asigurări Reasigurări „Donaris Group” Societate pe Acțiuni împotriva lui Ciobanu Igor cu privire la încasarea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 20 mai 2015, prin care a fost respins recursul declarat de către Ciobanu Victor şi menţinută decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Societatea de Asigurări Reasigurări „Donaris Group” Societatea pe Acțiuni, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 17 aprilie 2014 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă, constată: La 24 septembrie 2013, SAR „Donaris Group” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ciobanu Victor cu privire la încasarea prejudiciului material. În motivarea acţiunii a indicat că la data de 08 septembrie 2011 între SAR „Donaris Group” în calitate de asigurător şi SC „Top Leasing” SRL în calitate de asigurat a fost încheiat contractul de asigurare facultativă a mijloacelor de transport auto-casco nr. CSK 201 l-Top-0239, prin care a fost asigurat automobilul de model „Mitsubishi Outlander” anul producerii 2004, număr de înregistrare KAV 528 contra mai multor riscuri, inclusiv şi riscul contra prejudiciilor ca rezultat al accidentelor de circulație.

La data de 09 mai 2012, în jurul orelor 12:20, pe bd. Dacia, mun. Chișinău a avut loc un accident rutier în rezultatul căruia automobilul de model „Dacia Logan” cu n/î KAO 178, condus de către Ciobanu Victor Nicolae, anul nașterii 1985 IDNP 2003020036013 a tamponat automobilul de model „Mitsubishi Outlander” la volanul căruia se afla Luta Andrei. Conform procesului-verbal cu privire la contravenție din 09 mai 2012, vinovat de comiterea accidentului rutier menționat a fost recunoscut Ciobanu Victor, care a încălcat prevederile Regulamentului circulaţiei rutiere stabilite la pct. 49 alin. (1), faptă calificată conform art. 242 alin.(2) al Codului Contravenţional, în temeiul căruia contravenientul Ciobanu Victor a fost sancţionat cu o amendă în mărime de 50 uc.

Indică reclamantul că posesorul autoturismului de model „Dacia Logan” deține polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă, eliberată de Compania de Asigurări „Garanţie” SRL cu nr. AN 0014079 valabilă pentru perioada 04 noiembrie 2011 - 03 noiembrie 2012. Părțile implicate în accidentul de circulație au declarat cazul accidentului la companiile de asigurări cu care aveau întocmite contracte de asigurare, iar în consecință, societatea de asigurări a pornit dosarul de daune nr. 1035/12 din 10 mai 2012. La data de 10 mai 2012 și respectiv 16 mai 2012, a fost întocmit procesul-verbal de constatare a pagubelor semnat de părțile implicate în accident inclusiv și de către reprezentantul CA „Garanţie” SA, iar potrivit contului de plată costul pieselor și a lucrărilor de reparații a fost estimat în mărime totală de 11 059,70 lei.

Conform dispoziției Nr. CSK-12/0733S din 12 iunie 2012 a fost dispusă recunoașterea evenimentului produs drept caz asigurat și achitarea despăgubirii obligatorii în sumă de 11 059,70 lei.

Astfel, suma de 10 264,70 lei a fost virată la contul „East Auto Lada” SRL fapt confirmat prin ordinul de plată nr.2452 din 31 mai 2012, iar suma de 795,00 lei a fost achitată locatarului Luta Andrei, fapt ce se confirmă prin ordinul de plată nr.00001199 din 20 iunie 2012. Susține reclamantul că prin prisma art. 1329 din Cod civil, și dat fiind faptul că persoana responsabilă de cauzarea prejudiciului în rezultatul unui delict deține contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto la CA „Garanţie” SRL, reprezentantul căruia a contrasemnat procesul-verbal de constatare a pagubelor, în baza Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414 din 22 decembrie 2006 s-a adresat asigurătorului RCA cu solicitarea recuperării sumei prejudiciului în limita răspunderii sale prevăzută de art. 40, alin. (7) în baza Legii enunţate.

Menționează că dauna totală constituie 11 059,70 lei, inclusiv piesele auto - 4216, 20 lei, iar dat fiind faptul că automobilul are 8 ani de exploatare și conform procesului-verbal de examinare a automobilului starea automobilului este medie a fost aplicată uzura în mărime de 64%. Respectiv, prejudiciului care urmează a fi reparat de asigurătorul CA „Garanție” SA rezultă din calculul 11 059,70 - (4216,20 x 64 %) și constituie suma de 8 361,33 lei, iar uzura în mărime de 2 698,37 lei urmează a fi recuperată de persoana vinovată de producerea accidentului de circulație - Ciobanu Victor. Afirmă reclamantul că din motiv că doar CA „Garanție” SA și-a onorat pe deplin obligațiunile contractuale, la 24 octombrie 2012 prin reclamația nr. 1808 a solicitat lui Ciobanu Victor achitarea sumei datorate, însă nu a primit nici un răspuns.

Insistă că potrivit practicii judiciare despăgubirea de asigurare achitată de asigurător pentru avarierea bunului trebuie să fie egală valorii părților componente sau a pieselor care urmează a fi înlocuite, determinate prin deducerea uzurii din costul lor la momentul producerii accidentului. Diferenţa de cost, rezultată din preţul pieselor şi materialelor pînă la momentul accidentului şi cel după producerea lui, va fi achitată de către partea vinovată de comiterea accidentului, iar în cazul în care, la data producerii accidentului de autovehicul, persoana păgubită are încheiat un contract de asigurare benevolă de bunuri (CASCO), pentru bunurile avariate sau distruse prin accidentul de autovehicul ea va fi despăgubită în temeiul acelui contract (art. 22 alin. (11) din Legea nr. 414-XVI).

Prin urmare, asigurătorul ce a acoperit prejudiciul conform contractului de asigurare benevolă este în drept să adreseze o acțiune de preluare a riscului asiguratului împotriva asigurătorului de răspundere civilă auto și/sau persoanei vinovate de producerea accidentului rutier privind încasarea sumei achitate, care nu va depăși limitele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006. Solicită încasarea din contul lui Ciobanu Victor a prejudiciului material în mărime de 2 698,37 lei, a cheltuielilor pentru plata taxei de stat taxa de stat în sumă de 270 lei și a cheltuielilor pentru asistența juridică în mărime de 1 150 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 17 aprilie 2014, acțiunea a fot respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 noiembrie 2014, a fost admis apelul declarat de către SAR „Donaris Group” SA, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă, fiind încasat de la Ciobanu Victor în beneficiul SAR „Donaris Group” SA prejudiciul material în sumă de 2 698,37 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 1 972,50 lei, inclusiv cheltuielile pentru asistența juridică în sumă de 1 500 lei şi cheltuieli pentru plata taxei de stat în sumă de 270 lei și 202,50 lei, iar în total suma de 4 670, 87 lei. La 28 ianuarie 2015, Ciobanu Victor a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

Prin decizia Curţii Supreme de justiţie din 20 mai 2015, a fost respins recursul declarat de către Ciobanu Victor şi menţinută decizia instanţei de apel. La 24 iunie 2015 Cibanu Victor a depus cere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, solicitînd admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de recurs cu reţinerea pricinii în instanţa de recurs pentru rejudecarea recursului. În motivarea cererii de revizuire a invocat prevederile art. 449 lit. b) CPC, susţinând că au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute anterior, cît şi faptul că Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, printr-o hotărîre, fie Guvernul Republicii Moldova a recunoscut, printr-o declaraţie, o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale care poate fi remediată, cel puţin parţial, prin anularea hotărîrii pronunţate de o instanţă de judecată naţională.

Astfel, invocă că potrivit opiniei Curţii Europene a Drepturilor Omului, expuse în hotărîrea pronunţată pe cauza Nikitin versus Rusia, redeschiderea procedurii în baza unor fapte noi nu constituie o încălcare a drepturilor fundamentale prevăzute de art. 4 Protocolul 7 al Convenţiei. În asemenea cazuri, cînd hotărîrea irevocabilă respectivă a dus la unele consecinţe negative serioase, care nu pot fi rectificate de cît prin reexaminarea sau redeschiderea cauzei, iar violarea constatată este cauzată de erori sau deficienţe de o asemenea gravitate încît a, are un dubiu serios în privinţa rezultatului procedurilor contestate, excluderea posibilităţii de revizuire a hotărîrii, pentru motive formale, poate să ducă la încălcarea principiului echităţii şi legalităţii hotărîrii judecătoreşti, fiind lezată şi încrederea publicului în autoritatea judecătorească.

Susţine că în corespundere cu dispoziţiile art.1403 alin.(1) Cod civil, comitentul răspunde de prejudiciul cauzat cu vinovăţie de prepusul său în funcţiile care i s-au încredinţat. Norma din art.1403 codul citat consacră răspunderea comitentului pentru prejudiciul cauzat de prepusul său, iar instituirea unei asemenea răspunderi se justifică prin faptul că prepusul îndeplinind funcţiile încredinţate, apare în calitate de reprezentant legal al comitentului. Ca urmare, a acestui fapt se prezumă că prejudicial cauzat de prepus în exerciţiul funcţiilor încredinţate se consideră a fi cauzat prin acţiunile comitentului. Având în vedere că la momentul accidentului rutier îndeplinea funcţia la „I&S TAXI” SRL fapt confirmat prin actele de la poliţia rutieră, poliţa de asigurare, foaia de parcurs, consideră că ilegal s-a dispus încasarea prejudiciului de la dînsul.

Menţionează că deşi, instanţa de judecată a constatat că în momentul producerii accidentului rutier nominalizat, dînsul a condus automobilul implicat în accident fiind angajat în funcţie de şofer al SRL „I&S TAXI” , care aparţine cu drept de proprietate aceleiaşi întreprinderi, iar reieşind din considerentul că accidentul s-a produs în zi de lucru, rezultă că deţine calitatea de prepus, iar comitentul fiind SRL „I&S TAXI”, or, dînsul a acţionat, atunci când a săvârşit fapta prejudiciabilă, în interesul comitentului SRL „ I&S TAXI”, în limitele funcţiilor şi însărcinărilor încredinţate. Afirmă că deoarece „I&S TAXI” SRL şi-a schimbat sediul juridic a fost în imposibilitatea prezentării actele ce confirmă cele relatate în instanţele inferioare şi anume: Dovada angajării la SRL „I&S TAXI” - contractul de muncă, contractul individual de muncă, ordin de angajare; foia de parcurs de unde rezultă că în ziua accidentului rutier era în raport de muncă cu SRL „I&S TAXI”.

Prin urmare, consideră că aceste probe demonstrează în speţă că era angajat la „I&S TAXI” SRL, iar în temeiul art. 1403 Cod civil, ultima urmează să-şi asume răspunderea. Cu titlu de exemplu invocă decizia Curţii Supreme de Justiţie 2ra-2090/14 din 01 octombrie 2014, susţinînd că Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, cu valoare de principiu, că hotărîrile sale sunt obligatorii nu numai cu privire la situaţia reclamantului dintr-o speţă particulară, ci, ele produc efecte juridice directe în ordinea internă a statului în cauză.

În acest sens, s-a arătat că autorităţile statale trebuie să înlăture aplicarea acelor norme naţionale sau decizii instanţelor judecătoreşti naţionale ce sunt incompatibile cu prevederile Convenţiei (vezi: cauza Vermeire contra Belgiei) La fel, a remarcat şi cauza Beian vs. România, unde CEDO a apreciat că practica judiciara divergentă, care s-a dezvoltat la nivelul celei mai înalte autorităţi judiciare din ţara, este în sine contrară principiului siguranţei publice, care este implicită în ansamblul articolelor Convenţiei şi care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept. Consideră că prin emiterea unei practici neunitare referitor la aplicarea prevederilor art. 1403 Cod Civil de către Curtea Supremă de Justiţie a RM, constituie o ingerinţă în art. 6 din CtEDO.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447 CPC, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 CPC şi anexându-se probele ce le confirmă.

La caz, se constată că revizuentul, cu referire la dispoziţiile art. 449 lit. lit. b) şi h), a prezentat în susţinerea cererii de revizuire copiile contractului individual de muncă nr. 214 din 23 noiembrie 2009, din care rezultă că Ciobanu Victor, începînd cu 23 noiembrie 2009, a fost angajat la SC „I&S TAXI” SRL în calitate de şofer, Ordinului nr. 381 din 23 noiembrie 2009 cu privire la numirea în funcţie a lui Ciobanu Victor, emis în baza contractului menţionat, Ordinului nr. 419 din 24 octombrie 2013, prin care Ciobanu Victor a fost eliberat din funcţia de a şofer deţinută la SC „I&S TAXI” SRL, copia carnetului de muncă, precum şi foaie de parcurs eliberată de SC „I&S TAXI” SRL pentru automobilul de model „Dacia” n/î KAO 178, în copie.

În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Cu referire la prevederile enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie remarcă că cele invocate de către revizuent în susţinerea cererii de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 lit. b) CPC, or ultimul nu a făcut dovada faptului că în procesul examinării anterioare a cauzei a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele invocate, inclusiv şi pentru obţinerea înscrisurilor prezentate ca temei de depunere a cererii de revizuire, condiţie însă care este direct impusă prin lege.

Pe când, în sensul normei enunţate este de înţeles ca faptele invocate trebuie să aibă importanţă esenţială pentru justa soluţionare a cauzei civile, adică să aibă putere decisivă asupra concluziei (hotărîrii) instanţei de judecată şi să fie descoperite după ce hotărârea judecătorească devine irevocabilă, pe când cele invocate ca temei de revizuire de către Ciobanu Victor, au fost menţionate de ultimul şi în recursul declarat împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2014, cărora i-au fost date aprecieri corespunzătoare, fapt ce în plus indică la netemeinicia cererii de revizuire.

În conformitate cu În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC revizuirea se declară în cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, printr-o hotărîre, fie Guvernul Republicii Moldova a recunoscut, printr-o declaraţie, o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale care poate fi remediată, cel puţin parţial, prin anularea hotărîrii pronunţate de o instanţă de judecată naţională.

Cu referire la prevederile enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie remarcă că cele invocate de către revizuent nu se încadrează nici în temeiurile prevăzute de art. 449 lit. h) CPC, deoarece pentru invocarea normei citate, trebuie să existe constatarea a Curţii Europene a Drepturilor Omului privind încălcarea unui drept sau a unei libertăţi fundamentale ale omului, în pricina a cărei act judecătoresc se solicită a fi revizuit, pe cînd în speţă nu a fost demonstrată existenţa cărorva constatări ale Curţii Europene pentru Drepturile Omului, în pricina a cărei revizuirea se solicită.

Sub acest aspect, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că revizuentul Ciobanu Victor în cererea de revizuire nu a invocat nici un temei prevăzut la art. 449 CPC, în baza căruia se poate solicita revizuirea hotărârii, ci a oferit împrejurări ce ţin de fondul cauzei, care nu se încadrează în temeiurile reglementate de acest articol. Aici se va remarca că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu reformare prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice.

De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC. Prin urmare, având în vedere că revizuentul Ciobanu Victor în cererea de revizuire nu a invocat niciun temei prevăzut la art. 449 CPC, în baza căruia se poate solicita revizuirea hotărârii, admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Din considerentele menţionate şi având în vedere că cererea de revizuire nu indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Ciobanu Victor împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 20 mai 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății de Asigurări Reasigurări „Donaris Group” Societate pe Acțiuni împotriva lui Ciobanu Igor cu privire la încasarea prejudiciului material. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva