2ra-2471/15 — Recunoaşterea nulităţii contractului

prima instanţă: L. Lupaşcu nr. 2ra-2471/15 instanţa de apel: T. Duca, E. Grumeza, S. Procopciuc ÎNCHEIERE 07 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Larisa Voronina şi Vsevolod Voronin în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Larisei Voronina şi Vsevolod Voronin împotriva lui Iurie Andriuşenco şi Mariei Andriuşenco cu privire la recunoaşterea nulităţii contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă, recunoaşterea dreptului de folosinţă asupra gospodăriei şi obligarea înlăturării obstacolelor împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 31 martie 2015 prin care a fost admis apelul declarat de Larisa Voronina şi Vsevolod Voronin, casată integral hotărârea Judecătoriei Drochia din 06 noiembrie 2013 cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care a fost respinsă acţiunea constată: La 12 decembrie 2012, Larisa Voronina şi Vsevolod Voronin au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Iurie Andriuşenco şi Mariei Andriuşenco cu privire la recunoaşterea nulităţii contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra gospodăriei şi obligarea înlăturării obstacolelor.

În motivarea acţiunii au invocat că la 22 februarie 2012, soţii Nicolae Andriuşenco şi Maria Andriuşenco, fiind părinţii Larisei Voronina, au încheiat un contract de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă cu fiul său Iurie Andriuşenco. Afirmă că dânşii au aflat despre încheierea contractul menţionat în toamna anului 2012. Indică că la 26 februarie 2012, Nicolae Andriuşenco, tatăl Larisei Voronina a decedat. Consideră că contractul de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă a fost întocmit cu încălcarea legislaţiei, or, la întocmirea actului juridic 1 nominalizat Nicolae Andriuşenco şi Maria Andriuşenco au ascuns că în această gospodărie din anul 1999 permanent domiciliază şi au viză de reşedinţă fiica Larisa Voronina şi fiul ei Vsevolod Voronin.

Remarcă că în toţi aceşti ani, cu sursele financiare proprii, au efectuat reparaţii curente, reparaţie capitală, au îngrijit de lotul aferent casei, considerând că ea va moşteni ½ din imobil, ca moştenitor de gradul I. Afirmă că partea lor din imobilul moştenit, situat or. Drochia, str. Plămădeală nr. 10 constituie 1/3 din costul imobilului. Remarcă că dânsa urmează să moştenească 1/6 parte din imobil după decesul bunelului său Nicolae Andriuşenco. Susţin că în prezent, Iurie Andriuşenco creează obstacole la folosirea imobilului. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 220, 1500-1501 Cod civil, art. 166-167 CPC. Solicită admiterea acţiunii, recunoaşterea contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă, încheiat în luna februarie anului 2006, nevalabil, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra 1/3 parte din gospodărie, situat în or.

Drochia, str. Plămădeală nr. 10, înlăturarea obstacolelor la folosirea imobilului, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată. La 21 decembrie 2012, Larisa Voronina şi Vsevolod Voronin au depus cerere de concretizare a cerinţelor, prin care au solicitat recunoaşterea nulităţii contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă, recunoaşterea dreptului de folosinţă asupra gospodăriei situată în or. Drochia, str. Plămădeală nr. 10 şi obligarea înlăturării obstacolelor la folosirea bunului imobil. Prin hotărârea Judecătoriei Drochia din 06 noiembrie 2013 a fost respinsă acţiunea. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 30 septembrie 2014 a fost respins apelul declarat de Larisa Voronina şi Vsevolod Voronin, menţinută integral hotărârea primei instanţe, încasat din contul Larisei Voronina în folosul lui Iurie Andriuşenco suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă juridică.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţiei din 18 februarie 2015 a fost admis recursul declarat de Larisa Voronina şi Vsevolod Voronin, casată decizia instanței de apel, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curţii de Apel Bălţi, în alt complet de judecători. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 31 martie 2015 a fost admis apelul declarat de Larisa Voronina şi Vsevolod Voronin, casată integral hotărârea primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată. La 28 iulie 2015, Larisa Voronina şi Vsevolod Voronin au declarat recurs împotriva decizia instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi a hotărârii primei instanţe, cu menţinerea cerinţelor din decizia Curţii Supreme de Justiţiei din 18 februarie 2015. În motivarea recursului au invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată.

2 Susţin că la 31 martie 2015, instanţa de apel la emiterea deciziei contestate nu a luat la bază decizia instanţei de recurs din 18 februarie 2015, care a arătat că domiciliul permanent a unui membru sau a familiei dă dreptul la trai permanent având ca bază prevederile art. 130 Cod locativ, chiar şi până la înaintarea unei acţiuni negative, însă Colegiul începe cu recunoaşterea dreptului şi anularea hotărârii primei instanţe. Menţionează că Iurie Andriuşenco şi Maria Andriuşenco au ascuns de la notar faptul că în domiciliul respectiv sunt membri ai familiei care locuiesc permanent. Astfel, dacă notarul ar fi cunoscut despre acest fapt, ar fi încheiat un alt contract, de uzufruct numai cu Larisa Voronina.

Afirmă că la încheierea contractului a fost încălcat art. 220 CPC, care stipulează că depoziţiile martorului se consemnează în procesul - verbal al şedinţei de judecată de către grefier şi se semnează pe fiecare pagină şi la sfârșitul lor de preşedintele şedinţei, de grefier şi de martor, după ce acesta din urmă ia cunoştinţă de ele. Ne dorinţa sau imposibilitatea martorului de a semna se consemnează în procesul-verbal. Orice completare, schimbare şi ştersătură în depoziţie trebuie acceptată şi semnată de preşedintele şedinţei, de grefier şi de martor, sub sancţiunea nulităţii lor. Locurile nescrise din depoziţie trebuie împlinite cu linii, astfel încât să nu se poată adăuga nimic. De asemenea, la încheierea contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă nu a fost indicat costul contractului, care este condiţia principală a contractului.

Mai notează că instanța de recurs a arătat că în conformitate cu prevederile art. 216 alin. (1) Cod civil, actul juridic este nul în temeiurile prevăzute de prezentul cod (nulitate absolută), şi în conformitate cu art. 217 alin. (1) Cod civil, nulitatea absolută a actului juridic poate fi invocată de orice persoană care are un interes născut şi actual. Instanţa de judecată o invocă din oficiu. Iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol, acţiunea în constatare a nulităţii absolute este imprescriptibilă, însă colegiul ne cătând la acestea, a respins probele prezentate anterior, precum bonurile de plată a serviciilor comunale, unde în unele bonuri este indicat numele de familie Andruşenco, însă era necesar de a modifica contul personal la achitarea serviciilor comunale.

Consideră că instanţa de recurs a încălcat normele art. 387 CPC şi anume a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată şi a interpretat eronat legea. Indică că în punctul 59, colegiul civil se bazează pe probele ignorate şi anume art. 316 Cod civil, care stipulează că proprietatea este inviolabilă, iar dreptul de proprietate este garantat. În acest sens, Colegiul a reţinut că pretenţiile apelanţilor în partea înlăturării obstacolelor în folosirea bunului imobil, doar ţin motivul că dânșii locuiesc în acest imobil, iar Larisa Voronina are viza de domiciliu în imobilul litigios şi Iurie Andriusenco permanent creează obstacole la folosirea imobilului în cauză şi ilegal a deconectat gazul natural la 19 ianuarie 2014. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

3 Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 26 mai 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire (f. d. 243), fiind recepţionată de către recurentă la 01 iunie 2015. Astfel, se constată că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursul în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Larisa Voronina şi Vsevolod Voronin, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Larisa Voronina şi Vsevolod Voronin, asemenea aspecte nu se regăsesc.

4 Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Larisa Voronina şi Vsevolod Voronin ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Larisa Voronina şi Vsevolod Voronin se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă 5