2ra-1999/14 — Rezilierea contractului de înstrăinare a bunurilor cu condiţia întreţinerii pe viaţă

Dosar nr. 2ra-1999/14 Instanţa de fond: Judecătoria Soroca Judecător: Gh. Liulca Instanţa de apel: Curtea de Apel Bălţi, Judecători: E. Ababei G. Polivenco D. Puşca Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 23 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecător Valeriu Doagă Judecătorii: Iurie Bejenaru şi Vera Macinskaia examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Valeriu Barvinenco, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Barvinenco Valeriu împotriva Ludmilei Denuţa cu privire la rezilierea contractului de înstrăinare a bunurilor cu condiţia întreţinerii pe viaţă, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 24 decembrie 2013 prin care apelul depus de către Barvinenco Valeriu a fost respins, hotărîrea Judecătoriei Soroca din 01 octombrie 2013 a fost menţinută, ACONSTATAT : La data de 12 aprilie 2012, Barvinenco Valeriu a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Denuţa Ludmila cu privire la rezilierea contractului de înstrăinare a bunurilor cu condiţia întreţinerii pe viaţă.

In motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, prin contractul din înstrăinare a bunului imobil cu condiţia întreţinerii pe viaţă, înregistrat sub nr.1419 din 09.12.2011, mama sa, Barvinenco Varvara, fiind fără capacitate de exerciţiu, a transmis în proprietatea pîrîtei, Ludmila Denuţa tot patrimoniul imobiliar, inclusiv 1 casa de locuit din s. Cosăuţi, r-ul Soroca, iar ultima s-a obligat să o întreţină pe timpul vieţii. După încheierea contractului, peste 6 zile mama a decedat. Consideră că Denuţa Ludmila a acţionat în contradicţie cu prevederile art.222 alin.(l) CC. Solicită rezilierea contractului de înstrăinare a casei de locuit cu tot patrimoniul amplasat în s. Cosăuţi, r-ul Soroca, cu condiţia întreţinerii pe viaţă, încheiat la 09.12.2011 între Barvinenco Varvara (beneficiul întreţinerii) şi sora Denuţa Ludmila (dobînditorul).

Prin hotărîrea Judecătoriei Soroca din 01 octombrie 2013, acţiunea înaintată de către Barvinenco Valeriu a fost respinsă ca fiind nefondată. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 24 decembrie 2013, apelul depus de către Barvinenco Valeriu a fost respins, hotărîrea Judecătoriei Soroca din 01 octombrie 2013 a fost menţinută. Invocînd ilegalitatea acestei decizii la data de 25 februarie 2014, Barvinenco Valeriu a depus cerere de recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului, Barvinenco Valeriu a indicat că, decizia instanţei de apel a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi cu încălcarea normelor de drept procedural.

Totodată, mai invocă recurentul că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului. Din actele pricinii rezultă cu certitudine că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la data de 14 ianuarie 2014. Recursul a fost declarat la data de 25 februarie 2014, astfel, prin prisma art. 434 CPC, Completul Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul depus în termen. La data de 21 mai 2014, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a expediat în adresa Ludmilei Denuţa copia recursului depus de către Barvinenco Valeriu, cu informarea concomitentă a acestuia despre necesitatea depunerii referinţei.

Avînd în vedere faptul, că pînă la examinarea chestiunii admisibilităţii recursului înaintat de către Barvinenco Valeriu, Denuţa Ludmila nu a depus referinţă, Completul Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie decide examinarea recursului în lipsa acesteia. Examinînd temeiurile recursului, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de către Barvinenco Valeriu este inadmisibil. 2 În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) C.P.C., părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) C.P.C., cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C.. Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C.. Mai mult de cît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, iar recursul fiind vădit neîntemeiat. Călăuzindu-se de prevederile art. 440 C.P.C. al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 C.P.C.

şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C.. În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) C.P.C., în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Barvinenco Valeriu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) C.P.C., completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 3 DISPUNE: Recursul declarat de către Barvinenco Valeriu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iurie Bejenaru Vera Macinskaia 4