2ra-274/15 — Recunoaşterea nulităţii contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă, recunoaşterea dreptului de folosinţă asupra gospodăriei, obligarea înlăturării obstacolelor şi compensarea cheltuielilor de judecată

prima instanţă: L.Lupaşcu dosarul nr. 2ra-274/15 instanţa de apel: G.Polivenco, A.Garbuz, Sv. Melnic DECIZIE 18 februarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Iurie Bejenaru, Oleg Sternioală, Valentina Clevadî examinînd recursul declarat de către Voronina Larisa şi Voronin Vsevolod, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Voronina Larisa şi Voronin Vsevolod împotriva lui Andriuşcenco Iurie şi Andriuşcenco Maria privind recunoaşterea nulităţii contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă, recunoaşterea dreptului de folosinţă asupra gospodăriei, obligarea înlăturării obstacolelor şi compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 30 septembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Voronina Larisa şi Voronin Vsevolod, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Drochia din 06 noiembrie 2013, c o n s t a t ă La 12 decembrie 2012, Voronina Larisa şi Voronin Vsevolod au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Andriuşcenco Iurie şi Andriuşcenco Maria privind recunoaşterea nulităţii contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra unei părţi din gospodărie, obligarea înlăturării obstacolelor şi compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanţii au indicat, că la 18 februarie 2006, Andriuşcenco Nicolae şi Andriuşcenco Maria au încheiat cu Andriuşcenco Iurie un contract de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă. În baza contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă din 18 februarie 2006, o parte (beneficiarul întreţinerii), Andriuşcenco Maria şi Andriuşcenco 1 Nicolae s-au obligat să dea celeilalte părţi (dobînditor) Andriuşcenco Iurie, un bun imobil sau mobil, iar acesta din urmă s-a obligat să asigure beneficiarilor întreţinere în natură - spaţiu locativ, produse alimentare, îngrijire şi ajutorul necesar, precum şi să suporte cheltuielile legate de înmormîntare.

Indică că la 26 februarie 2012, Andriuşcenco Nicolae a decedat. Despre contractul de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă, au aflat în toamna anului 2012. Susţin reclamanţii că contractul nominalizat a fost întocmit cu încălcarea legislaţiei. Astfel, invocă că la încheierea contractului, pîrîţii au tăinuit că începînd cu anul 1999 şi pînă în prezent, dînşii locuiesc în aceleaşi bun imobil şi au perfectată viza de reşedinţă. Menţionează reclamanţii că, din surse financiare proprii au efectuat lucrări de reparaţie a imobilului, au îngrijit lotul de teren aferent casei de locuit, considerînd că Voronina Larisa va moşteni 1/2 din bunul imobil, situat în oraşul Drochia, str. Plămădeală, nr. 10, în calitatea sa de moştenitor de gradul I şi mai urmează să moştenească 1/6 din bunul imobil după decesul bunelului, Andriuşcenco Nicolae.

Indică că în prezent, pîrîtul Andriuşcenco Iurie le creează obstacole în folosirea bunului imobil. Solicită reclamanţii, recunoaşterea nulităţii contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă din 18 februarie 2006, încheiat între Andriuşcenco Nicolae, Andriuşcenco Maria şi Andriuşcenco Iurie, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra 1/3 parte din gospodărie, situată în or. Drochia, str. Plămădeală nr. 10, obligarea lui Andriuşcenco Iurie să înlăture obstacolele în folosirea bunului imobil şi compensarea cheltuielilor de judecată.

Ulterior, prin cererea de chemare în judecată din 21 decembrie 2012, reclamanţii au solicitat recunoaşterea nulităţii contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă din 18 februarie 2006, recunoaşterea dreptului de folosinţă asupra gospodăriei situate în oraşul Drochia, str. Plămădeală, nr. 10, obligarea lui Andriuşcenco Iurie să înlăture obstacolele în folosirea bunului imobil şi compensarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Drochia din 06 noiembrie 2013, cerinţa Larisei Voronina şi a lui Voronin Vsevolod privind recunoaşterea nulităţii contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă, autentificat notarial sub nr. 1094 din 18 februarie 2006, a fost respinsă din motivul omiterii termenului de prescripţie, iar cerinţele privind recunoaşterea dreptului de folosinţă asupra gospodăriei şi înlăturarea obstacolelor, au fost respinse ca neîntemeiate.

2 Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Voronina Larisa şi Voronin Vsevolod au contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 30 septembrie 2014 s-a respins apelul Larisei Voronina şi Voronin Vsevolod şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Drochia din 06 noiembrie 2013. La 01 decembrie 2014, cu respectarea termenului prevăzut de art. 434 CPC, Voronina Larisa şi Voronin Vsevolod au declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri. În susţinerea recursului au invocat încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material, indicînd în acest sens că instanţele de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi anume art. 130 din Codul locativ.

Susţin că, sunt membrii familiei proprietarului casei de locuit şi că dispun de viză de reşedinţă începînd cu anul 1999, astfel au dreptul să solicite stabilirea dreptului de folosire a casei pe un termen nelimitat şi înlăturarea impedimentelor în folosirea acesteia. Cu referire la termenul de prescripţie invocat de instanţă, au indicat că au aflat despre încheierea contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă din 18 februarie 2006, în toamna anului 2012. Indică că instanţele de judecată nu au luat în considerare că, contractul de înstrăinare a imobilului cu condiţia întreţinerii pe viaţă din 18 februarie 2006 este fictiv şi simulat, deoarece intimatul Andruşenco Iurie nu şi-a schimbat atitudinea faţă de mama sa Andriuşcenco Maria, acordîndu-i îngrijire pînă în prezent, însă contractul încheiat de fapt tăinuieşte adevăratul contract de donaţie a casei de locuit.

Consideră că contractul dat este întocmit cu încălcarea art. 220 Cod civil şi urmează a fi recunoscută nulitatea absolută a acestuia, iar acţiunea în constatarea nulităţii absolute este imprescriptibilă. La fel, indică că la încheierea contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă, intimaţii au tăinuit intenţionat de notar faptul că, casa din or. Drochia, str. Plămădeală, 10, este grevată de cazarea permanentă şi viza de domiciliu ai altor membri ai familiei. Verificînd în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de intimat legalitatea hotărîrii atacate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită 3 pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. În conformitate cu art. 839 alin. (1) Cod civil, în baza contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă, o parte (beneficiarul întreţinerii) se obligă să dea celeilalte părţi (dobînditor) în proprietate un bun imobil sau mobil, iar dobînditorul se obligă să asigure beneficiarului întreţinere în natură – locuinţă, hrană, îngrijire şi ajutorul necesar pe timpul cît va trăi, precum şi înmormîntare.

Din materialele dosarului s-a constatat că Andriuşcenco Nicolae şi Andriuşcenco Maria sunt părinţii Larisei Voronina şi a lui Andriuşcenco Iurie. La 18 februarie 2006, Andriuşcenco Nicolae şi Andriuşcenco Maria în calitate de beneficiari ai întreţinerii şi Andriuşcenco Iurie în calitate de dobînditor, au încheiat contractul de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă, autentificat notarial şi înregistrat cu nr. 1094 (f.d.54). Conform contractului menţionat, Andriuşcenco Nicolae şi Andriuşcenco Maria au transmit în proprietate fiului Andriuşcenco Iurie bunul imobil situat în or. Drochia, str. Plămădeală nr. 10, iar Andriuşcenco Iurie s-a obligat să le ofere întreţinere pe viaţă.

Tot din materialele cauzei s-a constatat că pe adresa din str. Plămădeală nr. 10, or. Drochia, îşi au domiciliul şi viza de reşedinţă Voronina Larisa şi Voronin Vsevolod (f.d.5-9). Aflînd despre existenţa contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă nr. 1094 din 18.02.2006, Voronina Larisa şi Voronin Vsevolod s- au adresat cu prezenta cerere de chemare în judecată împotriva lui Andriuşcenco Iurie şi Andriuşcenco Maria privind recunoaşterea nulităţii contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă, recunoaşterea dreptului de folosinţă asupra gospodăriei şi obligarea înlăturării obstacolelor.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia de a respinge din motivul omiterii termenului de prescripţie cerinţa Larisei Voronina şi a lui Voronin Vsevolod privind recunoaşterea nulităţii contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă din 18 februarie 2006, iar cerinţele privind recunoaşterea dreptului de folosinţă asupra gospodăriei şi înlăturarea obstacolelor, au fost respinse ca neîntemeiate. Concluziile primei instanţe, au fost apreciate ca fiind juste şi de către instanţa de apel. Instanţa de recurs consideră însă, ca fiind vădit netemeinice şi esenţial nelegale ambele hotărîri, pe motiv că litigiul a fost soluţionat cu încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material guvernate de raportul juridic litigios.

În conformitate cu art. 216 alin. (1) Cod civil, actul juridic este nul în temeiurile prevăzute de prezentul cod (nulitate absolută). 4 Conform art. 217 alin. (1) Cod civil, nulitatea absolută a actului juridic poate fi invocată de orice persoană care are un interes născut şi actual. Instanţa de judecată o invocă din oficiu. Iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol, acţiunea în constatare a nulităţii absolute este imprescriptibilă. În conformitate cu art. 220 alin. (1), (2) Cod civil, actul juridic sau clauza care contravin normelor imperative sînt nule dacă legea nu prevede altfel. Actul juridic sau clauza care contravin ordinii publice sau bunelor moravuri sînt nule. În contextul normelor citate, Colegiul notează că sancţiunea pentru încheierea actelor juridice care contravin prevederilor art. 220 Cod civil, sunt lovite de nulitate absolută.

Prin urmare, Colegiul reţine că acţiunea în constatarea nulităţii absolute este imprescriptibilă, adică poate fi intentată indiferent de termenul scurs de la data încheierii actului juridic, făcîndu-se derogare de la norma generală prevăzută de art. 267 alin. (1) Cod civil. La caz, instanţa de recurs menţionează că pretenţiile înaintate de către Voronina Larisa şi Voronin Vsevolod referitoare la recunoaşterea nulităţii contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă, au fost întemeiate pe prevederile art. 220 Cod civil.

În această ordine de idei Colegiul consideră că instanţele de judecată, ingnorînd prevederile citate, în mod superficial au trecut asupra circumstanţelor pricinii, aplicînd pripit speţei termenul general de prescripție de 3 ani, deşi acțiunea în litigiu în partea recunoaşterii nulităţii contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă este imprescriptibilă, iar actul juridic nu este supus prescripţiei extinctive. În consecinţă, Colegiul concluzionează că în situaţia în care instanţa de apel s-a expus doar referitor la termenul de prescripţie şi nu a examinat cauza în fond, instanţa de recurs este în imposibilitatea de a se pronunţa asupra fondului, motiv ce impune casarea deciziei instanţei de apel cu remiterea pricinii la rejudecare.

La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecînd pricina, să emită o hotărîre legală şi întemeiată. Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au aplicat eronat normele de drept material şi nu au elucidat circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii întru aplicarea corectă a normei de drept ce guvernează rezolvarea prezentului litigiu şi deoarece eroarea judiciară în cauză nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie 5 ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi de a restitui pricina spre rejudecare în Curtea de Apel Bălţi.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite recursul declarat de către Voronina Larisa şi Voronin Vsevolod. Se casează decizia Curţii de Apel Bălţi din 30 septembrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Voronina Larisa şi Voronin Vsevolod împotriva lui Andriuşcenco Iurie şi Andriuşcenco Maria privind recunoaşterea nulităţii contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă, recunoaşterea dreptului de folosinţă asupra gospodăriei, obligarea înlăturării obstacolelor şi compensarea cheltuielilor de judecată, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Bălţi, în alt complet de judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Iurie Bejenaru Oleg Sternioală Valentina Clevadî 6