2rac-319/15 — Încasarea datoriei

prima instanţă: T. Mereuţă nr. 2rac-319/15 instanţa de apel: L. Popova, N. Simciuc, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 07 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acţiuni „Romalina” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acţiuni „Romalina” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Miriamplast & Co” cu privire la încasarea datoriei împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 aprilie 2015 prin care au fost respinse apelurile declarate de Societatea cu Răspundere Limitată „Miriamplast & Co” şi Societatea pe Acţiuni „Romalina” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 29 septembrie 2014, prin care acţiunea a fost admisă parţial constată: La 04 aprilie 2014, SA „Romalina” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Miriamplast & Co” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii a invocat că la 08 iunie 2012, între SA „Romalina” în calitate de Locator şi SC “Miriamplast & Co” SRL în calitate Locatar a fost încheiat contractul de locaţiune a bunurilor imobiliare cu nr. 8, obiect al căruia constituie transmiterea în locaţiune a încăperii cu suprafaţa de 54 m. p. din imobilul amplasat în str. Columna, 72/3, nr. cadastral 0100420006 aflat în proprietatea Locatorului, cu destinaţia - oficiu. Susţine că termenul de locaţiune conform pct. 1.4 al contractului, constituie 10 iunie 2012 - 10 iunie 2015, iar conform pct. 4.1 al contractului, pârâtul SC „Minam Plast” SRL urmează achite lunar pentru folosinţa bunului imobil suma de 400 euro, în avans cel târziu până la data de 10 a fiecărei luni, potrivit ratei de schimb stabilită de BNM.

Relatează că ulterior, prin acordul adiţional cu nr. l din 03 octombrie 2012 a fost modificat pct. 4.1 al contractului cu nr. 8 din 08 iunie 2012, fiind stabilită plata 1 pentru folosinţa bunului imobil în sumă de 350 euro, în rest, condiţiile din contractul de locaţiune au fost menţinute fără modificări. Menţionează că pârâtul SC „Miriam Plast” SRL este obligat să suporte separat de plata chiriei şi cheltuielile pentru consumul energiei electrice, energiei termice, exploatarea mijloacelor de comunicaţie, apă şi canalizare, regia auto salubritate fapt expres prevăzut la pct. 4.2. al contractului. Afirmă că a executat în mod deplin obligaţiile contractuale, în special, ce ţine transmiterea în folosinţă a bunului imobil, iar pârâtul a preluat bunul imobil fără careva rezerve, urmând să-şi execute pe deplin, corespunzător şi cu bună- credinţă obligaţiile ce îi revin.

Relatează că pe parcursul realizării contractului de locaţiune menţionat, pârâtul nu-şi execută în mod corespunzător obligaţia de plată a chiriei, înregistrând la acest capitol întârzieri. Indică că în scopul soluţionării pe cale amiabilă a problemei, a înaintat pârâtului mai multe somaţii, în special, menţionează că prin scrisoarea din 10 februarie 2014, a solicitat în mod repetat achitarea datoriei în sumă de 26722,85 lei formată din plata pentru chirie şi servicii comunale, fiindu-i acordat în acest sens un termen de achitare până la 13 februarie 2014. Afirmă că pârâtul nu a executat obligaţia în mod deplin şi a efectuat două plăţi: la 13 februarie 2014 în sumă de 4000 lei şi la 27 februarie 2014 în sumă de 5000 lei.

Suma în cauză a fost achitată în contul datoriei pentru serviciile prestate anterior, astfel fiind a stins parţial suma de 3589,74 lei ce constituie chiria pentru luna decembrie anul 2013. Precizează că în prezent, datoria pârâtului constituie suma de 27167,81 lei, formată din : servicii locaţiune pentru luna decembrie anul 2013 în sumă de 1962,84 lei, ori din datoria integrală de 6261,74 lei la 27 februarie 2014 a fost achitată suma de 4298,9 lei, servicii comunale pentru luna decembrie anul 2013 în sumă de 1514,90 lei, servicii locaţiune pentru luna ianuarie anul 2014 în sumă de 6240,29 lei, servicii comunale luna ianuarie anul 2014 în sumă de 1624,70 lei, servicii locaţiune pentru luna februarie anul 2014 în sumă de 6380,92 lei, servicii comunale pentru luna februarie anul 2014 în sumă de 1835,03 lei, servicii locaţiune pentru luna martie anul 2014 în sumă de 6571,98 lei, servicii comunale luna martie anul 2014 în sumă de 1037,15 lei, Invocă prevederile art. 512 alin. (1) Cod civil, care stipulează că în virtutea raportului obligaţional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestaţii, iar debitorul este ţinut să o execute.

Prestaţia poate consta în a da, a face sau a nu face. Executarea obligaţiei în sensul art. 513 alin. (l) Cod civil, urmează a fi efectuată cu bună - credinţă şi diligentă la momentul naşterii, pe durata existenţei, la momentul executării şi stingerii obligaţiei. Menţionează că potrivit art. 888 Cod civil, locatarul este obligat să folosească bunul la destinaţie şi în conformitate cu prevederile contractului, să păstreze şi să asigure integritatea bunului, să acopere cheltuielile curente de 2 folosire şi întreţinere în stare normală a bunului, să efectueze reparaţia curentă a bunului. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiile art. 512, 513, 572, 583, 617, 619, 624, 625, 875, 888, art. 84, 174, 175, 166, 167 CPC.

Solicită admiterea acţiunii, încasarea din contul SC „Miriamplast & Co” SRL datoriei debitoare în sumă de 27167,81 lei, precum şi a cheltuielilor de judecată. Prin cererea de majorare a pretenţiilor din 19 mai 2014, SA „Romalina” a solicitat încasarea din contul SC „Miriamplast & Co” SRL datoriei debitoare în sumă de 34388,08 lei şi a penalităţii în sumă de 17335,53 lei. La 04 august 2014, SA „Romalina” a depus o altă cererea de majorare a pretenţiilor, prin care a solicitat încasarea din contul SC „Miriamplast & Co” SRL datoriei debitoare în sumă de 25740,50 lei, penalităţii în sumă de 29635,26 lei, dobânzii de întârziere în sumă de 1206 lei, precum şi cheltuielile de judecată în sumă de 1698 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 29 septembrie 2014 a fost admisă acţiunea parţial, încasat din contul SC „Miriamplast & Co” SRL în folosul SA „Romalina” suma de 19107,07 lei cu titlu de datorii, 6350,28 lei cu titlu de penalitate şi 1351,01 lei cu titlu de întârziere, ceia ce în total constituie suma de - 26808,36 lei, precum şi cheltuielile legate de taxa de stat în sumă de 804,25 lei, în rest, a fost respinsă acţiunea. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 aprilie 2015 au fost respinse apelurile declarate de SRL „Miriamplast & Co” şi SA „Romalina” şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 10 iulie 2015, SA „Romalina” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea parţială a deciziei recurate în partea respingerii cererii de apel depuse de SA „Romalina”, casarea parţială a hotărârii primei instanţe în parte respingerii acțiunii, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată.

Susţine că instanţa de fond a încasat suma de 19107,07 lei cu titlu de datorie până în luna mai, iar plata pentru chirie şi servicii comunale pentru luna iunie în cuantum de 6853,9 lei a fost respins pe motiv că accesul intimatului în încăpere a fost restricţionat începând cu 02 iunie 2014. Menţionează că intimatul SC „Miriamplast & Co” SRL a utilizat pe deplin imobilul aflat în locaţiune, inclusiv pe parcursul lunii iunie şi a păstrat bunurile sale, fapt ce rezultă din acordul de reziliere a contractului de locaţiune din 06 iunie 2014, unde la pct. 7 se indică expres că la 30 iunie 2014 la soldul debitor se vor adăuga servicii comunale şi de locaţiune pentru luna iunie, iar conform pct. 9 al acestui acord imobilul aflat în chirie urma a fi eliberat la 30 iunie 2014, ora 18:00, la fel şi prin factura fiscală cu nr. JB2920230 din 03 iunie 2014 în sumă de 6590,29 lei şi factura fiscală cu nr. JB2920274 din 30 iunie 2014 în sumă de 263,61 lei.

3 Afirmă că prin referinţa înaintată de intimat, cât şi din cererea de apel, acesta a recunoscut prestarea serviciilor şi existenţa datoriilor pentru luna iunie cu titlu de servicii comunale şi locaţiune. Referitor la actele prezentate de intimat se confirmă faptul la 02 iunie 2014, a avut loc inventarierea bunurilor aflate în încăpere. Or, potrivit art. 891 Cod civil, locatorul are dreptul să verifice bunul închiriat, să efectueze lucrări asupra lui şi, în cazul imobilului, să-l prezinte eventualilor cumpărători sau locatari, fiind obligat să-şi exercite aceste drepturi în mod rezonabil. Relatează că intimatul nu şi-a executat obligaţia de plată a chiriei şi serviciilor comunale până la 30 iunie 2014, iar cuantumul datoriei la serviciile de locaţiune a constituit 25512,89 lei şi serviciile comunale – 263,61 lei, în total suma de 25740,50 lei.

Consideră argumentele instanţei de apel în această parte superficiale şi care repetă în totalmente argumentele din hotărârea instanţei de fond. La fel, în acesta parte instanţa nici nu s-a referit asupra respingerii cererii de apel depusă de „Miriamplast & Co” SRL. Menţionează că instanţa de fond şi de apel au redus clauza penală de la suma de 29635,26 lei, la suma de 6350,28 lei. Consideră argumentele instanţelor de judecată neîntemeiate şi eronate, rezultă din aprecierea eronată a circumstanţelor şi aplicarea eronată a normei materiale. Invocă prevederile art. 624 Cod civil, care statuează că clauza penală (penalitatea) este o prevedere contractuală prin care părţile evaluează anticipat prejudiciul, stipulând că debitorul, în cazul neexecutării obligaţiei, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun, iar în sensul art. 625 Cod civil, clauza penală urmează să fie prevăzută în formă scrisă sub sancţiunea nulităţii.

Susţine că în baza contractului de locaţiune cu nr. 8 din 08 iunie 2012, art. 4 pct. 4.3 şi-a rezervat dreptul de a calcula penalităţi la datoria formată la serviciile de locaţiune în cuantum de 0,5 % pe zi. Relatează că la 06 iunie 2014, părţile au semnat acordul de reziliere a contractului, unde au stabilit clauze exprese ce ţin de cuantumul penalităţii şi termenului de calculare. Afirmă că în pct. 2.2 al acordului, părţile au stabilit că penalitatea la 31 mai 2014 a constituit suma de 21956,24 Lei. Totodată, SA „Romalina” şi-a rezervat dreptul că în cazul neexecutării de către intimat a obligaţiilor ce ţin de stingerea integrală a datoriei, să solicite şi să urmărească penalitatea prevăzută de pct. 2 adică 21956,24 Lei, cât şi cea calculată potrivit contractului de locaţiune cu nr. 8 din 08 iunie 2012, art. 4, pct. 4.3 din suma restantă.

Remarcă că la data depunerii cererii de concretizare a pretenţiilor, s-a indicat că la 31 mai 2014, cuantumul penalităţii constituie suma de 21956, 24 lei. Datoria la serviciile de locaţiune constituia suma de 33962,27 lei. La 07 iulie 2014, datoria s-a micşorat cu suma de 15039,67 lei. 4 Ulterior, din 30 iunie 2014, intimatul urma să achite şi restul chiriei, serviciilor comunale care constituie 6590,29 lei. Prin urmare, penalitatea suplimentară calculată până la 04 august 2014, constituie suma de 7679 lei. Astfel, în total suma penalităţii constituie 7679 lei + 21956,26 lei = 29635,26 lei. Subliniază că prin acordul din 06 iunie 2014, părţile au prevăzut expres cuantumul clauzei penale la 31 mai 2014, iar intimatul a recunoscut această sumă.

În partea ce ţine de reducerea clauzei penale, indică pct. 9 şi pct. 10 al Hotărârii Plenului CSJ nr. 9 din 24 decembrie 2010, care prevede că în cazul reducerii clauzei penale, instanţa urmează să-şi motiveze soluţia, făcând referire la probe. Instanţa de judecată va reduce clauza penală doar în cazul în care debitorul a solicitat aceasta. Dat fiind faptul că legea nu limitează dreptul vreunei instanţe superioare de a reduce clauza penală, aceasta va putea fi modificată şi în apel, şi în recurs potrivit ambelor secţiuni ale Capitolului XXXVIII al Titlului III al Codului de procedură civilă. La reducerea clauzei penale urmează să se ţină cont nu numai de interesele patrimoniale, ci şi de alte interese, ocrotite prin lege, ale creditorului.

Drept criterii de care se poate conduce instanţa pentru a nu reduce clauza penală, ar putea servi, penalitatea solicitată e cu mult mai mică decât penalitatea pe care reclamantul era în drept s-o calculeze, datoria nu este achitată inclusiv până la examinarea cauzei în apel sau în recurs (neexecutare intenţionată, tergiversare evidentă), prejudiciul ce se cauzează creditorului este în permanentă creştere, debitorul n-a prezentat probe care ar confirma faptul imposibilităţii executării obligaţiei de plată, penalitatea este stabilită de lege, penalitatea a fost deja plătită, etc. Consideră că instanţa de judecată a apreciat arbitrar circumstanţele ce ţin de penalitate, ori intimatul SC „Miriamplast” SRL nu a probat imposibilitatea neexecutării obligaţiei de achitare a datoriei, la fel cerinţele de reducere a penalităţii nu a fost formulate expres ci doar indicate în calitate de dezacord în referinţă.

Menţionează că în acordul din 06 iunie 2014, părţile au stabilit expres la pct. 8 că stingerea datoriilor intimatului faţă de recurent până la 30 iunie 2014 va avea ca efect renunţarea la penalitate a acestuia. Ținând cont de faptul că însuşi intimatul nu a executat obligaţia de plată a chiriei în termen, a fost solicitată şi încasarea în continuare plata penalităţii. Remarcă că nici în instanţa de fond şi nici în instanţa de apel nu a fost invocată de către intimat expirarea unui termen de prescripţie, iar în această parte instanţa de apel incorect a aplicat norma materială. La fel, menţionează că termenul de calculare a penalităţii şi înaintării acestei pretenţii este unul corect, fapt ce rezultă din materialele cauzei.

Mai notează şi faptul că intimatul prin acordul din 06 iunie 2015, a recunoscut atât datoria, cât şi penalitatea, iar instanţa în mod arbitrar fără a ţine cont de principiul obligativităţii raporturilor contractuale a micşorat penalitatea. 5 Indică că acordul din 06 iunie 2014, nu a fost contestat de către intimat şi nici nu au fost înaintate obiecţii. Susţine că în scopul acordării asistenţei juridice a încheiat contractul de asistenţă juridică, onorariul a constituit suma de 2000 lei, fapt confirmat şi prin factura de expediţie. Prin urmare, pentru asistenţa juridică cheltuielile recurentei constituie suma de 2000 lei. Remarcă că această pretenţie a fost lăsată fără examinare de către instanţa de judecată, deşi a fost solicitată spre încasare.

Menţionează că instanţa de judecată a încasat doar suma de 804,25 lei din totalul cerut de 1698 lei. Consideră că instanţa de judecată a aplicat şi în această parte eronat norma materială în raport cu circumstanţele cauzei. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 25 mai 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire (f. d. 162), careva date despre recepţionarea acesteia de către recurentă la materialele dosarului lipsesc. Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SA „Romalina”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. 6 Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SA „Romalina”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SA „Romalina” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Societatea pe Acţiuni „Romalina” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă 7