2ra-2247/15 — Încasarea datoriei

prima instanţă: N. Rusu nr. 2ra-2247/15 instanţa de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca, E. Clim ÎNCHEIERE 21 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Miriamplast & Co” şi Stanislav Golban în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Agat - D” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Miriamplast & Co” şi Stanislav Golban cu privire la încasarea datoriei împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 aprilie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Miriamplast & Co” şi Stanislav Golban şi menţinută hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 06 noiembrie 2014, prin care a fost admisă integral acţiunea constată: La 26 mai 2014, SRL „Agat - D” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Miriamplast & Co” şi Stanislav Golban cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii a invocat că potrivit contractului nr. 2309 de vânzare - cumpărare din 19 aprilie 2013, SRL „Agat – D” a livrat SRL „Miriamplast & Co” materiale de construcţie în sumă totală de 10131,65 lei conform facturii fiscale nr. BV4731684 din 16 aprilie 2013, care conform pct. 3.2, urma să achite costul acesteia în termen de 15 zile din data primirii (Acord adiţional din 19 aprilie 2013, anexa nr. 2). Susţine că în vederea asigurării executării contractului, fidejusorul Stanislav Golban, administratorul SRL „Miriamplast & Co”, în temeiul pct. 1.1 şi 3.4 lit. a) al contractului de fidejusiune nr. 2309 din 19 aprilie 2013, s-a obligat să poarte răspundere personală de achitarea a datoriei, amenzilor, penalităţilor şi altor plăţi pentru neexecutarea de către „SRL „Miriamplast & Co” a obligaţiunilor faţă de SRL „Agat - D”.

1 Afirmă că contrar prevederilor contractuale, SRL „Miriamplast & Co” nu a achitat nimic, iar reclamaţiile nr. 171/1 din 30 iulie 2013 şi nr. 232/1 din 07 octombrie 2013 înaintate în adresa debitorului, au fost ignorate. Menţionează că la moment, datoria de baza constituie sumă de 10131,65 lei. Stabileşte că potrivit pct. 6.3. al contractului de vânzare – cumpărare, în cazul neîndeplinirii pct. 3.2, 5.1.1, 11.1 al prezentului contract, cumpărătorul achită vânzătorului o penalitate în mărime de 0,5 % calculată de la suma neachitată pentru flecare zi de întârziere şi pierde dreptul la perioada de amânare a plăţii. Indică că penalitatea a fost calculată pentru perioada de 24 noiembrie 2013 – 23 mai 2014, de 180 zile, care constituie 9118,48 lei, iar dobânda de întârziere pentru perioada de 06 mai 2013 – 23 mai 2014, de 382 zile va constitui 1325,44 lei.

Remarcă că pârâtul a acumulat o datorie totală în sumă de 21192,83 lei, (10131,65 lei datoria + 9118,48 lei penalitate + 1325,44 lei dobânda de întârziere + 617,26 taxa de stat). Îţi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 512, 514, 585, 619, 624, 626 Cod civil, art. 166, 168, 174-177 CPC. Solicită admiterea acţiunii, încasarea în mod solidar de la SRL „Miriamplast & Co” şi Stanislav Golban datoriei de 10131,65 lei, penalităţii în sumă de 9118,48 lei, dobânzii de întârziere 1325,44 lei, taxei de stat 617,26 lei, în total 21192,83 lei. La 16 iunie 2014, SRL „Agat - D” a depus cerere de concretizare a pretenţiilor, prin care a solicitat încasarea de la Stanislav Golban datoria de 10131,65 lei, penalitatea în sumă de 9118,48 lei, dobânda de întârziere 1325,44 lei, taxade stat 617,26 lei, în total 21192,83 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 06 noiembrie 2014 a fost admisă acţiunea, încasat în mod solidar din contul SRL „ Miriamplast & Co” şi Stanislav Golban în beneficiul SRL „Agat - D” datoria în sumă de 21192,83 lei şi cheltuieli de judecată suplimentare în mărime de 87 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 aprilie 2015 a fost respins apelul declarat de SRL „Miriamplast & Co” şi Stanislav Golban şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 14 iulie 2015, SRL „Miriamplast & Co” şi Stanislav Golban au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi a hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii.

În motivarea recursului au invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că instanţa de fond şi de apel au soluţionat problema drepturilor unor persoane, care nu au fost implicate în proces. Consideră că instanţele de judecată neîntemeiat impun obligaţii de achitare a datoriei în beneficiul SRL „Agat-D”, deoarece conform cererii de concretizare a pretenţiilor depuse de intimat nr. 137 la 10 iunie 2014, cerinţele acţiunii înaintate iniţial au fost concretizate, intimatul astfel menţinând doar pretenţiile înaintate faţă 2 de Stanislav Golban, fără a înainta careva pretenţii faţă de SRL „Miriamplast & Co”. Menţionează că în baza cererii de concretizare a cerinţelor acţiunii, SRL „Miriamplast & Co” a pierdut calitatea procesuală de pârât în proces şi respectiv, instanţa de judecată nu a avut temei de a pronunţa în dispozitiv careva soluţii împotriva SRL „Miriamplast & Co”.

Remarcă că la baza încasării din contul lui Stanislav Golban a sumei de 21192,83 lei atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au pus aplicarea prevederilor art. 1146 alin. (1), art. 1156 alin. (1) şi art. 1147 alin. (1) Cod civil. Consideră că prevederile art. 1146 alin. (1), art. 1156 alin. (1) şi art. 1147 alin. (1) Cod civil nu puteau fi aplicate şi puse la baza unei hotărâri de încasarea a datoriei conform facturii fiscale nr. BV4731684 din 16 aprilie 2013, întrucât achitarea acestei facturi nu a fost garantată prin nici un contract de fidejusiune şi respectiv, relaţiilor date nu le sunt aplicabile prevederile legale ce reglementează contractul de fidejusiune.

Menţionează că conform pct. 1.1 a contractului de fidejusiune nr. 2309 din 19 aprilie 2013, Stanislav Golban şi-a asumat răspunderea de a garanta datoriile SRL „Miriamplast & Co”, doar care reiese din contractul de bază de vânzare - cumpărare nr. 2309 din 19 aprilie 2013. Remarcă că Stanislav Golban nu şi-a asumat garantarea altor datorii ale SRL „Miriamplast & Co”, care au apărut anterior încheierii contractului de vânzare - cumpărare menţionat, de exemplu, facturii fiscale pusă la baza acţiunii nr. BV4731684 întocmite anterior la 16 aprilie 2013. Susţine că relaţiile de vânzare-cumpărare, care au avut loc până la încheierea contactului de vânzare-cumpărare din 19 aprilie 2013, nu sunt guvernate de prevederile acestui contract şi respectiv, nu sunt garantate de contractul de fidejusiune nr. 2309 din 19 aprilie 2013 şi drept rezultat pentru încasarea sumei indicată în factura fiscală nr. BV4731684 din 16 aprilie 2013, nu sunt aplicabile prevederile art. 1146 alin. (1), art. 1156 alin. (1) şi art. 1147 alin. (1) Cod civil.

Consideră că instanţa de fond şi de apel a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată. Susţine că factura fiscală nr. BV4731684 din 16 aprilie 2013 nu este guvernată de relaţiile juridice aprobate prin contractul de vânzare-cumpărare, astfel, pretenţiile şi soluţiile ce au la bază factura fiscală cu nr. BV4731684 din 16 aprilie 2013 nu pot fi bazate pe prevederile art. 624, 625 Cod civil, ce reglementează penalitatea contractuală. Remarcă că instanţa de fond şi de apel nu a aplicat prevederile art. 575 alin. (1) Cod civil, care trebuiau a fi aplicate.

Constată că SRL „Agat-D” s-a adresat în instant de judecată pentru încasarea unei datorii care nu a ajuns la scadenţă, deoarece în adresa SRL „Miriamplast & Co” nu a venit nici o solicitare de plată a preţului mărfii procurate în baza facturii nr. BV4731684 din 16 aprilie 2013. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. 3 Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 11 mai 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire (f. d. 100), careva date despre recepţionarea acesteia de către recurenţi la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursul în termenul legal Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „Miriamplast & Co” şi Stanislav Golban, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SRL „Miriamplast & Co” şi Stanislav Golban, asemenea aspecte nu se regăsesc.

4 Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Miriamplast & Co” şi Stanislav Golban ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Miriamplast & Co” şi Stanislav Golban se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 5