2rac-526/15 — Încasarea sumei

prima instanţă: A. Braga dosarul nr. 2rac-526/15 instanţa de apel: L. Popova, A. Panov, M. Moraru ÎNCHEIERE 22 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Sepaleta”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de „Miriamplast&Co” Societate cu Răspundere Limitată către „Sepaleta” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea datoriei şi a penalităţii şi cererea reconvenţională înaintată de „Sepaleta” Societate cu Răspundere Limitată către „Miriamplast&Co” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la restituirea prejudiciului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de „Sepaleta” Societate cu Răspundere Limitată, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 30 aprilei 2014, c o n s t a t ă La 26.07.2013 SRL „Miriamplast&Co” a depus cerere de chemare în judecată către „Sepaleta” SRL, solicitînd încasarea sumei de 416240,16 lei, precum şi a dobînzii de întîrziere în mărime de 30967,13 lei, clauzei penale în mărime de 466240,14 lei, a prejudiciului moral estimat la suma de 50000 lei precum şi a cheltuielilor de judecare a cauzei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că la data de 18.07.2012, cu pîrîtul a încheiat un contract de vînzare-cumpărare, avînd ca obiect bunuri în valoare de 466240,16 lei. Conform prevederilor contractului pîrîta urma să achite 50% din valoarea acestuia în ziua semnării contractului, iar restul la data cînd va primi marfa. Reclamantul a livrat marfa la data de 19.11.2012 şi a fost întocmit actul de predare- primire a acesteia. În prezent, datoria reclamantei faţă de pîrîtă este de 416240,16 lei. La data de 15.01.2014 SRL „Sepaleta” s-a adresat cu cerere reconvenţională faţă de SRL „Miriamplast&Co”, prin care solicită încasarea prejudiciului material cauzat de SRL „Miriamplast&Co” în rezultatul neexecutării în termen a contractului în mărime de 11960 lei, încasarea sumei pecuniare în mărime de 96830,81 lei ca consecinţă a cheltuielilor efectuate nejustificat în rezultatul înlăturării defecţiunilor admise de pîrîtă.

În motivarea cererii reconvenţionale SRL „Sepaleta” invocă, că în baza contractului de antrepriză încheiat cu SRL „Miriamplast&Co” la 18.07.2012 ultimii urmau să execute lucrări de confecţionare şi instalare a 663 m.p. de ferestre în sumă de 480000 lei. De facto au fost executate 644 m.p. conform proiectului, cu detaliile de execuţie aprobate. Lucrările respective au fost comandate pentru instalare la şcoala din localitatea s. Selemet r-nul Cimişlia, fapt ce implica folosirea de mijloace financiare publice şi stabileşte angajamentele asumate în conformitate cu prevederile Legii privind calitatea în construcţii. Invocă, reclamanta în cererea reconvenţională, că ar fi în drept să invoce nulitatea relativă a contractului menţionat, deoarece acesta nu a fost semnat de administratorul SRL „Sepaleta” Valentina Rusu, dar de o altă persoană, care nu avea asemenea împuterniciri.

La fel, consideră, că clauzele contractuale disproporţionează părţile contractuale. Astfel p.16.1 şi 16.2 a contractului nr.45 din 18.07.2012 prevede, că „în cazul în care cumpărătorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile contractuale sau le îndeplineşte necorespunzător se obligă, să plătească vînzătorului penalitate în valoare de 5% din valoarea totală a prezentului contract, pentru fiecare zi de neexecutare sau executare necorespunzătoare şi în cazul în care cumpărătorul nu achită preţul total al mărfii livrate la adresa indicată se obligă să plătească cheltuielile de livrare a mărfii şi montarea acestora în valoare de 10% din preţul total al prezentului contract”. Totodată, contractul nu prevede răspunderea vînzătorului privind neexecutarea în termen a obligaţiilor asumate.

Cu toate că termenul de executare a lucrărilor a fost stabilit 18 august 2012, livrarea producţiei finite s-a efectuat la data de 30 octombrie 2012, fapt confirmat prin factura fiscală. Din motivul nelivrării în termen a mărfii, reclamanta în cererea reconvenţională nu a executat la timp lucrările şi a fost sancţionată cu penalitate în mărime de 0,1% pentru fiecare zi de întîrziere. Mai invocă, că SRL „Miriamplast&Co” urma să execute ferestrele şi pantele din contul său, conform standardelor în construcţii, inclusiv transportarea şi instalarea obiectelor comandate, dar nu a efectuat aceste lucrări, ceea ce, în opinia sa, echivalează cu încălcarea prevederilor art.13 alin.(6) din Legea privind protecţia consumatorilor.

La fel, consideră, că au fost încălcate prevederile art.937 Cod civil. Se arată că în actul de predare-primire semnat la data de 19.11.2012 SRL „Sepaleta” şi-a expus obiecţiile sale, iar la data de 10 decembrie 2012 a expediat în adresa pîrîtei o cerere prealabilă prin care a solicitat înlăturarea neajunsurilor. Mai invocă, că de către SRL „Sepaleta” nu se neagă restanţa la plata pentru obiectele confecţionate de pîrîtă, dar se contestă suma solicitată din motiv că au fost suportate cheltuieli nejustificate. 2 Astfel, consideră, că pentru întîrzierea executării lucrărilor de la pîrîta SRL „Miriamplast&Co” pentru o durată de 104 zile urmează a fi încasată suma de 11960 lei; pentru cheltuielile suportate la înlăturarea defecţiunilor depistate urmează a fi încasată suma de 96830,81 lei.

Ca şi consecinţă, invocă, că recunoaşte pretenţia reclamantei în cererea iniţială în valoare de 307499,98 lei deoarece din suma totală de 466240, 16 lei au fost achitaţi 50000 lei, 108790,81 este suma cheltuielilor suportate nejustificat. Cerinţele invocate în cererea iniţială cu privire la încasarea dobînzii de întîrziere, penalităţii şi prejudiciului moral, le consideră neîntemeiate. Solicită reclamanta în cererea reconvenţională restituirea prejudiciului material cauzat de SRL „Miriamplast&Co” în rezultatul neexecutării în termen a contractului de antrepriză în sumă de 11960 lei, încasarea de la SRL „Miriamplast&Co” a sumei pecuniare de 96830,81 lei, ca consecinţă a cheltuielilor în rezultatul înlăturării defecţiunilor.

Prin hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 30.04.2014 a fost admisă parţial acţiunea înaintată de SRL „Miriamplast&Co”, dispunîndu-se încasarea de la „Sepaleta” SRL în beneficiul „Miriamplast&Co” SRL suma de 547207,28 lei, care se compune din: datoria în mărime de 416240,28 lei, dobînda de întîrziere in mărime de 30967,12 lei, penalitatea în mărime de 100000 lei, cît şi cheltuieli de judecare legate de achitarea taxei de stat şi asistenţă juridică în sumă totală de 17988,60 lei În rest, pretenţiile reclamantului „Miriamplast&Co” SRL s-au respins (f.d. 181-188). A fost scutită „Sepaleta” SRL de plata taxei de stat. S-a respins, ca fiind neîntemeiată cererea reconvenţională înaintată de „Sepaleta” SRL către „Miriamplast&Co” SRL cu privire la restituirea prejudiciului.

La 13.05.2014 „Sepaleta” SRL a declarat apel, în care a solicitat, admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii reconvenţionale şi respingere a acţiunii iniţiale. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2014 a fost respins apelul declarat de „Sepaleta” SRL, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 30 aprilie 2014. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat că prima instanţa a determinat corect raportul juridic solicitat soluţionării. Circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii au fost stabilite şi elucidate deplin. Probelor prezentate s-a dat apreciere completă, obiectivă şi sub toate aspectele.

Hotărîrea este legală şi întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor şi intereselor legale ale participanţilor la proces. Astfel, s-a stabilit că la data de 18 iulie 2012 între SRL „Miriamplast&Co” şi SRL „Sepaleta” a fost încheiat contractul de vînzare-cumpărare nr. 45, prin care, SRL „Miriamplast&Co” a vîndut, iar SRL „Sepaleta” a cumpărat 663 m2 de marfa în valoare totală de 480 000 lei. 3 De asemenea s-a reţinut, că conform facturilor JB 1034486 din 07.08.2012 (f.d. 16) şi JB 1610295 din 30.10.2012 reclamantul a livrat pîrîtei geamuri din PVC în cantitate de 221 şi, respectiv, 423 m2 cu valoarea de 160.000 lei şi, respectiv, 306.240,16 lei. Din valoarea totală a bunurilor pîrîta a achitat doar 50000 lei.

Conform p.6.2 din contractul menţionat, 50% din valoarea totală a mărfii urma a fi achitată la data semnării contractului, iar restul sumei la data livrării mărfii către cumpărător. Raportînd la caz normele legale susmenţionate, instanţa de apel a conchis, că instanţa de fond justificat a dispus încasarea de la pîrîtul SRL „Sepaleta” a datoriei în sumă de 416240,1 lei, care nu a fost achitată de ultima pentru marfa livrată. În conformitate cu prevederile art. 619 Cod civil obligaţiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii. în cazul actelor la care nu participă consumatorul, dobînda este de 9% peste rata dobînzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Dat fiind că pînă în prezent suma datorată nu a fost achitată, SRL „Sepaleta” este în întîrziere, astfel dobînda de întîrziere corect a fost calculată din data de 21.12.2012, cînd a fost expediată notificarea prealabilă, pînă la data de 16.07.2013, ce constituie suma de 30967,12 lei. Totodată, conform p.16 din Contractul nr.45 din 18.07.2012 SRL „Miriamplast&Co” şi SRL „Sepaleta” au prevăzut, că în cazul în care cumpărătorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile contractuale sau le îndeplineşte în mod necorespunzător, se obligă să plătească vînzătorului penalităţi în valoare de 5% din valoarea totală a contractului pentru fiecare zi de neexecutare, iar în cazul în care cumpărătorul nu achită preţul total al mărfii livrate la adresa indicată, se obligă să plătească cheltuielile de livrare a mărfii şi montarea acesteia în valoare de 10 % din preţul total al contractului.

În acest context, prin prisma prevederilor art.630 Cod civil, instanţa de apel a concluzionat că instanţa de fond întemeiat a dispus încasarea de la SRL „Sepaleta” a penalităţii în cuantum de 100000 lei, întrucît suma solicitată de SRL „Miriamplast&Co” de 466240,14 lei este una disproporţional de mare, care depăşeşte valoarea tranzacţiei. Referitor la cerinţele SRL „Miriamplast&Co” cu privire la încasarea despăgubirilor morale, aceste justificat au fost respinse de instanţa de fond, pe motiv că nu a fostdemonstrat faptul, pentru ce ar fi necesară acordarea despăgubirii şi în ce s-a exprimat acesta. Cu referire la cererea reconvenţională înaintată de „Sepaleta” SRL către „Miriamplast&Co” SRL cu privire la restituirea prejudiciului, instanţa de apel a menţionat că reclamantul SRL „Sepaleta” face referire la contractul încheiat între ea şi SRL „Miriamplast&Co” la data de 18 iulie 2012, definindu-l ca un contract de antrepriză.

4 Din materialele cauzei rezultă şi expres în contract este indicat (f.d. 11-15), că acesta este un contract de vînzare-cumpărare, în care părţile sînt vînzător şi cumpărător. Contractul este valabil, nu a fost contestat, a produs şi produce efecte juridice. Cu referire la pretenţiile reclamantului în cererea reconvenţională privind încasarea dobînzii pentru întîrzierea lucrărilor în mărime de 11960 lei, cît şi încasarea sumei de 96830,81 lei cu titlu de cheltuieli suportate de „Sepaleta” SRL pentru înlăturarea defecţiunilor depistate în rezultatul inspectării lucrărilor, instanţa de apel a considerat că instanţa de fond întemeiat a respins aceste cerinţe, întrucît în speţă, îndeplinirea obligaţiei de predare a bunului era dependentă de o faptă a cumpărătorului, adică de plata preţului.

Prin urmare, termenul de executare a contractului pentru vînzător începea să curgă din momentul în care vînzătorul achita suma totală a contractului. Suma totală a contractului pînă în prezent nu a fost achitată, cu toate că vînzătorul şi-a executat obligaţia de a transmite bunul. Totodată din contractul încheiat între părţi nu rezultă, că SRL „Miriamplast&Co” urma să instaleze 83 de bucăţi de plasă, efectuarea lucrărilor de betonare suplimentară, etc. La 05 martie 2015 SRL „Sepaleta” a depus recurs, solictînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii reconvenţionale şi respingerea acţiunii iniţilae.

În motivarea recursului s-a invocat că lucrările de executare au fost comandate pentru instalare la şcoală din localitatea s. Selemet raionul Cimişlia, fapt ce implica folosirea mijloacelor financiare publice si stabileşte cerinţe fata de angajamentele asumate conform Legii nr.721 din 02.02.1996 privind calitatea in construcţii, Hotărîrea Guvernului nr.360 din 25.06.1996 cu privire la controlul de stat al calităţii in construcţii. Se arată că în temeiul art.4.1 al Contractului nr.45 din 18.07.2012 încheiat, durata de execuţie a lucrărilor, fiind stabilită în perioadă pînă pe data de 18.08.2012, termen ce începe a curge din momentul primirii ordinului de începere a execuţiei. Însă, intimatul a efectuat livrarea producţiei finite la data de 30.10.2012, fapt ce se confirmă prin factura fiscală seria JB nr. 1610295, anexată la materialele cauzei, iar serviciile de instalare au fost îndeplinite de pîrît la data de 15.11.2012.

În context, se invocă că lucrările au fost finisate de SRL „Miriamplast&Co” cu 104 zile peste termenul prevăzut în contract, fapt ce a condiţionat neexecutarea de către SRL „Sepaleta” a lucrărilor prevăzute în caietul de sarcini, pentru ce a fost sancţionaţi cu penalitate de 0,1 % pentru fiecare zi de întîrziere. Un alt argument constă în faptul că, la negocierea condiţiilor contractului de antrepriza, intimatul a indicat că ferestrele şi pantele vor fi executate din contul lor conform standardelor de construcţii, inclusiv, transportarea şi instalarea obiectelor comandate. 5 În realitate SRL „Miriamplast&Co” nu a efectuat lucrările prevăzute în aviz, fapt ce vine în contradicţie cu prevederile legislaţiei în vigoare şi poate fi tratată ca acţiune înşelătoare conform art. 13 alin.6 al Legii nr.105 din 13.03.2003.

La 17 aprilie 2015 avocatul Caramanschi Vitalie în interesele SRL „Miriamplast&Co” a depus prin intermediul cancelariei o referinţă, invocînd dezacordul cu recursul declarat de SRL „Sepaleta”, solicitînd respingerea acestuia, cu menţinerea hotărîrii contestate. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Sepaleta”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentei se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Sepaleta”, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri 6 (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Sepaleta” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Sepaleta” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 7