2rac-229/14 — Încasarea sumei

prima instanţă: N.Şova dosarul nr.2rac-229/14 instanţa de apel: M.Anton, I.Cotruţă, I.Secrieru DECIZIE 28 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă Iuliana Oprea, Valentina Clevadî examinînd recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Ramaiana”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Ramaiana” împotriva societăţii cu răspundere limitată „Costarita” privind încasarea datoriei, şi la acţiunea reconvenţională depusă de societatea cu răspundere limitată „Costarita” împotriva societăţii cu răspundere limitată „Ramaiana” cu privire la încasarea sumei achitate suplimentar în baza contractului de vînzare-cumpărare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2013 prin care a fost admis apelul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Costarita”, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.Chişinău din 13 iunie 2013, fiind emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii iniţiale şi admitere a acţiunii reconvenţionale, c o n s t a t ă La 15 iunie 2012 SRL „Ramaiana” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Costarita” privind încasarea datoriei în baza contractului de vînzare- cumpărare.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, conform contractului de vînzare- cumpărare nr.R01-0565 din 18 mai 2011 SRL „Ramaiana” a livrat pîrîtului marfă în valoare de 21 151,20 lei, fapt confirmat prin facturile fiscale seria FV nr.0388258 din 26 mai 2011, seria FV nr.0388256 din 08 iunie 2011, seria FV nr.3070544 din 23 iunie 2011. Conform pct.3.1 al contractului menţionat valoarea mărfii livrate urma să fie achitată în mărime deplină în termen de 21 de zile bancare de la data predării mărfii procurate. Susţine că în termenul prevăzut de contract pîrîtul nu şi-a îndeplinit obligaţiunile sale pe deplin, iar datoria constituie 9 151,20 lei Cere reclamantul, încasarea de la SRL „Costariţa” în beneficiul lui datoria în mărime de 9151,20 lei şi cheltuielile de judecată.

La 12 decembrie 2012 SRL „Costarita” a depus acţiune reconvenţională împotriva SRL „Ramaiana” privind încasarea sumei achitate suplimentar în baza contractului de vînzare-cumpărare. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 17 mai 2011 a încheiat cu SRL „Ramaiana” contractul nr.43/6 de vînzare-cumpărare a produselor. Menţionează că pentru produsele livrate de către pîrît a achitat toate sumele solicitate. La 01 august 2011 a fost efectuat ultimul transfer bancar la contul SRL „Ramaiana” în sumă de 8 000 lei, cu 3330,25 lei mai mult decît era necesar pentru produsele care vor fi livrate ulterior. Însă, pîrîtul nu i-a mai livrat careva produse pînă în prezent. Consideră că pîrîtul este obligat să-i restituie suma achitată suplimentar în baza contractului de vînzare-cumpărare menţionat, precum şi dobînda de întîrziere prevăzută de art.619 Cod civil pentru perioada de 16 luni.

Cere reclamantul, încasarea de la SRL „Ramaiana” în beneficiul lui suma achitată suplimentar în baza contractului de vînzare-cumpărare în mărime de 3330,25 lei, dobînda de întîrziere în mărime de 4795,56 lei şi cheltuielile de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 13 iunie 2013 acţiunea iniţială a fost admisă, iar acţiunea reconvenţională a fost respinsă. S-a încasat de la SRL „Costarita” în beneficiul SRL „Ramaiana” datoria în mărime de 9 151,20 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 1 274,55 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2013 a fost admis apelul declarat de către SRL „Costarita”, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.Chişinău din 13 iunie 2013, fiind emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii iniţiale şi admitere a acţiunii reconvenţionale.

S-a încasat de la SRL „Ramaiana” în beneficiul SRL „Costarita” suma de 3330 lei, dobînda de întîrziere în mărime de 4 795 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 205,9 lei. La 19 februarie 2014 SRL „Ramaiana”, în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. Recurentul în motivarea recursului a indicat că, concluziile instanţelor de fond şi de apel contravin circumstanţelor de fapt ale cauzei, fiind interpretate şi aplicate eronat 2 normele de drept material.

În opinia recurentului, instanţa de apel nu a argumentat sumele adjudecate, iar bonurile de plată prezentate de intimat constituie achitări directe pentru marfa recepţionată imediat, distince de achitările ce urmau să fie efectuate pentru marfa recepţionată în baza facturilor fiscale La fel susţin că, instanţa de apel contrar prevederilor art.619 din Codul civil în lipsa unei somaţii din partea intimatului eronat a stabilit că SRL „Ramaiana” era în întîrziere şi neîntemeiat a încasat dobînda de întîrziere pentru perioada de 16 luni, deoarece suma pretinsă nu este o creanţă lichidă, cuantumul acesteia fiind contestat în instanţa de judecată. În acest sens s-a invocat practica Cuţii Europene a Drepturilor Omului inclusiv cauza Beian contra Moldovei.

Judecînd recursul declarat de către SRL „Ramaiana” împotriva deciziei date în apel, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei intimatei SRL „Costarita”, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de SRL „Ramaiana”, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.b) şi e) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre; şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărîrea primei instanţe. Conform art.9 din Codul civil, persoanele fizice şi juridice participante la raporturile juridice civile trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi execute obligaţiile cu bună-credinţă, în acord cu legea, cu contractul, cu ordinea publică şi cu bunele moravuri.

Buna-credinţă se prezumă pînă la proba contrară. Potrivit art. 514, 572 alin. (1) şi (2) din Codul civil, obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii. Temeiul executării rezidă în existenţa unei obligaţii. Obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit. Instanţa de judecată a stabilit că conform contractului de vînzare-cumpărare SRL „Ramaiana” a livrat SRL „Costariţa” marfă în valoare totală de 21 151,20 lei în baza facturilor fiscale seria FV nr.0388258 în sumă de 3240,45 lei, seria FV nr.0388856 în sumă de 9240,73 lei şi seria FV nr.3070544 în sumă de 8 670,02 lei (f.d.

8-12). SRL „Costariţa” a efectuat plata pentru mărfurile achiziţionate în baza dispoziţiei de plată nr.150 din 13 iulie 2011 în sumă de 4 000 lei, dispoziţiei de plată nr.296 din 01 august 2011 în sumă de 8 000 lei, bon de plată nr.88 din 23 iunie 2011 în sumă de 3240,45 lei, bon de plată nr.11 din 16 iunie 2011 în sumă de 1000 lei, bon de plată nr.9 din 16 iunie 2011 în sumă de 5000 lei, bon de plată nr.89 din 23 iunie 2011 în sumă de 1941 lei, bon de plată nr.86 din 23 iunie 2011 în sumă de 800 lei, bon de plată nr.34 din 27 iunie 2011 în sumă de 500 lei (f.d.27, 29, 30, 31, 32, 33, 34). 3 Prin urmare, Colegiul conchide că, instanţa de apel corect a constatat că SRL „Costariţa” a achitat suma de 3330,25 lei în surplus intimatei SRL „Ramaiana”.

În circumstanţele stabilite şi conform normelor de drept material enunţate, se atestă corectitudinea concluziei instanţe de apel cu privire la respingerea ca neîntemeiată a pretenţiei SRL „Ramaiana” privind încasarea de la SRL „Costariţa” a datoriei în mărime de 9151,20 lei, cu încasarea de la SRL „Ramaiana” în beneficiul SRL „Costariţa” a sumei achitate în avans în mărime de 3330 lei, aceasta avînd la bază probele administrate la materialele cauzei, cărora le-a fost dată o apreciere juridică cuvenită. Nu poate fi reţinut argumentul recurentului cu referire la faptul că instanţa de apel nu a argumentat sumele adjudecate, iar concluziile expuse sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, deoarece instanţa de apel a apreciat toate probele administrate în cauză, a stabilit circumstanţele faptice ale raportului juridic litigios şi a făcut concluzii juste în corespundere cu prevederile normelor de drept material.

Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a casa decizia Chişinău din 19 decembrie 2013 în partea în care s-a dispus în temeiul art. 619 Cod civil de a încasa de la SRL „Ramaiana” în beneficiul SRL „Costariţa” dobînda de întîrziere în mărime de 4 795 lei. În acest sens, Colegiul menţionează că conform art.619 din Codul civil, obligaţiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii. Remarcă instanţa de recurs că potrivit art.575 Codul civil, în cazul în care termenul de executare a obligaţiei nu este determinat şi nici nu rezultă din natura acesteia, creditorul are dreptul de a pretinde oricînd executarea ei, iar debitorul este îndreptăţit să o execute oricînd.

Conform art.598 din Codul civil, creditorul care are un interes serios şi legitim poate să ia toate măsurile pentru conservarea drepturilor sale. Conform art. 602 alin. (2) Codul civil, în cazul în care nu execută obligaţia, debitorul este ţinut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu-i este imputabilă. Potrivit art.617 Codul civil, dacă nu execută obligaţia în urma somaţiei primite după scadenţă din partea creditorului, debitorul se consideră în întîrziere ca urmare a somaţiei. Din sensul normelor citate rezultă că dobînda de întîrziere este plata pentru folosirea surselor financiare străine în cazul în care debitorul a reţinut aceşti bani cu rea-intenţie.

Creditorul trebuie să someze debitorul, adică să-i pretindă executarea obligaţiei ajunse la scadenţă, iar debitorul se va considera în întîrziere numai dacă nu a executat obligaţia sa, ca urmare a somaţiei. Prin urmare, în cazul în care intimatul SRL „Costariţa” pînă la depunerea acţiunii reconvenţionale nu a solicitat recurentului restituirea sumei achitate în avans, 4 Colegiul consideră neîntemeiată pretenţia privind încasarea dobînzii de întîrziere prevăzută de art.619 Codul civil şi necesită respinsă. Or, punerea în întîrziere constă într-o manifestare de voinţă din partea creditorului prin care el pretinde executarea obligaţiei unui debitor care tergiversează o executare ce mai este încă posibilă, procedură necesară pentru neexecutarea obligaţiei ce rezultă din contract.

Conform art.94 CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească părţii care a avut câştig de cauză toate cheltuielile de judecată. Raportînd aceste prevederi legale la pretenţiile invocate, actele cauzei şi soluţia instanţei de recurs dată, Colegiul consideră că suma încasată de la SRL „Ramaiana” în beneficiul SRL „Costariţa” cu titlu de cheltuieli de judecată suportate pentru achitarea taxei de stat la depunerea apelului urmează a fi micşorată de la 205,9 lei pînă la 75 lei.

Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost stabilite de către instanţa de apel, însă normele de drept procedural au fost aplicate eronat şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către SRL „Ramaiana”, a casa decizia instanţei de apel în partea în care s-a dispus încasarea de la SRL „Ramaiana” în beneficiul SRL „Costariţa” dobînda de întîrziere în mărime de 4 795 lei, cu pronunţarea în această parte a unei noi hotărîri de respingere a pretenţiei, cu modificarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2013 în partea încasării de la SRL „Ramaiana” în beneficiul SRL „Costariţa” a cheltuielilor de judecată prin micşorarea sumei încasate de la 205,9 lei pînă la 75 lei, în rest decizia instanţei de apel se menţine.

În conformitate cu art. 445 lit. b) şi e) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Ramaiana”.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Ramaiana” împotriva societăţii cu răspundere limitată „Costarita” privind încasarea datoriei, şi la acţiunea reconvenţională depusă de societatea cu răspundere limitată „Costarita” împotriva societăţii cu răspundere limitată „Ramaiana” cu privire la încasarea sumei achitate suplimentar în baza contractului de vînzare-cumpărare, în partea în care s-a dispus încasarea de la societatea cu răspundere limitată „Ramaiana” în beneficiul societăţii cu răspundere limitată „Costarita” dobînda de întîrziere în mărime de 4 795 lei, şi în partea casată se emite o hotărîre nouă prin care: 5 Se respinge pretenţia societăţii cu răspundere limitată „Costarita” împotriva societăţii cu răspundere limitată „Ramaiana” cu privire la încasarea dobînzii de întîrziere.

Se modifică decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2013 în partea încasării de la societatea cu răspundere limitată „Ramaiana” în beneficiul societăţii cu răspundere limitată „Costarita” a cheltuielilor de judecată prin micşorarea sumei încasate de la 205,9 lei pînă la 75 (şaptezeci şi cinci) lei. În rest, decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2013, se menţine. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă Iuliana Oprea Valentina Clevadî 6