2ra-2157/15 — Încasarea ajutoarelor materiale

prima instanţă: A. Malîi nr. 2ra-2157/15 instanţa de apel: S. Arnăut, E. Clim, E. Fistican ÎNCHEIERE 07 octombrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Tatiana Plugaru în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău împotriva Tatianei Plugaru cu privire la încasarea sumei împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 mai 2015 prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Tatiana Plugaru şi menţinută hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 26 noiembrie 2014, prin care a fost admisă acţiunea constată: La 22 septembrie 2014, Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău a depus cerere de chemare în judecată împotriva Tatianei Plugaru cu privire la încasarea sumei. În motivarea acţiunii a invocat că Tatiana Plugaru a activat în funcţie de contabil-şef în perioada de 09 decembrie 2004 – 31 martie 2013. Afirmă că în temeiul autorizaţiei cu nr. 1312 din 22 octombrie 2013, în cadrul Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău a fost efectuată inspectarea financiară tematică a activităţii economico - financiare şi s-a constatat că pe parcursul anilor 2011-2012 au fost achitate ex - contabilului şef ajutoare materiale, contrar prevederilor art. 8 alin. (l) din Legea cu privire la sistemul de salarizare.

Relatează că potrivit ordinului nr. 84 din 01 iulie 2011 s-a achitat sub formă de ajutor material la concediu pentru anul 2011 suma de 2878 lei, fapt confirmat şi prin fişa de plată pentru luna iulie anul 2011, prin ordinul nr. 131 din 26 august 2011 s-a achitat sub forma de ajutor material suma de 4000 lei, fapt confirmat şi prin fişa de plată pentru luna august anul 2011, prin ordinul nr. 168 din 14 noiembrie 2011 s-a achitat ajutor material în mărime de 4000 lei pentru intervenţia chirurgicală, fapt confirmat şi prin fişa de plată pentru luna noiembrie anul 2011, prin ordinul cu 26 a din 30 aprilie 2012 s-a acordat indemnizaţie de 1 concediu, însă prin fişa de plată pentru luna aprilie anul 2012 aceasta are denumirea de ajutor material în mărime de 2878 lei.

Menţionează că suplimentar, prin ordinul nr. 168 din 21 decembrie 2012 s-a achitat ajutor material în mărime de 3000 lei, însă prin fişa de plată pentru luna decembrie anul 2012 este indicată suma de 3777 lei. Afirmă că pe lângă ajutoarele materiale care s-au achitat cu concediile anuale se constată că Tatianei Plugaru i-au fost achitate neîntemeiat ajutoare materiale în mărime de 11777 lei, fapt confirmat şi prin informaţia cu privire la precalculul calculat de către contabilul-şef al Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău. Indică că prin raportul revizorului din 14 noiembrie 2013 se constată acordarea neîntemeiată a ajutoarelor materiale şi prin prescripţia din 19 noiembrie 2013 s-a acordat termen pentru înlăturarea iregularităţilor cu recuperarea acestor sume.

Susţine că pe parcursul inspectării din lunile mai - iunie anul 2014, la 28 mai 2014, Tatiana Plugaru a înaintat o cerere prin care a recunoscut că ajutoarele materiale i-au fost achitate neîntemeiat şi a solicitat achitarea în rate începând cu 01 iunie 2014 a câte 700 lei lunar, dar prin explicaţia din 02 iunie 2014, a solicitat anularea cererii înaintate anterior. Inspecţia financiară a considerat că Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău nu a întreprins măsuri în vederea recuperării ajutoarelor materiale acordate ilegal, fapt prin care a emis şi prescripţia din 13 iunie 2014. Relatează că prin ordinul nr. 196 din 08 iulie 2014 au fost anulate ordinele nr. 131 din 26 august 2011, nr. 168 din 14 noiembrie 2011, nr. 168 din 21 decembrie 2012 cu privire la acordarea ajutoarelor materiale.

Invocă prevederile art. 8 din Legea nr. 355 din 23 decembrie 2005, care statuează că persoanelor care deţin funcţii de demnitate publică li se acordă anual un ajutor material în mărimea unui salariu mediu lunar. Conform art. 32 Legea menţionată, pentru cointeresarea materială a personalului în sporirea eficienţei şi calităţii muncii, conducătorilor unităţilor bugetare li se acordă dreptul, cu consultarea reprezentanţilor salariaţilor, să premieze salariaţii, în limitele fondului de salarizare, fără limitarea ramei premiului plătit unui salariat, precum şi să le acorde ajutor material.

În scopul premierii lunare rente şi acordării de ajutor material, se utilizează mijloacele fondului de salarizare, în mărimile prevăzute în condiţiile de salarizare stabilite de Guvern pentru ramurile sau grupurile respective de salariaţi, dar nu mai puţin de un fond lunar de salarizare pe an calculat în raport cu salariile tarifare şi salariile funcţiei, ținându-se cont de majorările, sporurile şi suplimentele stabilite în conformitate cu legislaţia, precum şi de cota economisită din fondul de salarizare. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 2 alin. (2), 8 alin. (1), 32 din Legea nr. 355 din 23 decembrie 2005, prescripţiilor Inspecţiei financiare din 19 noiembrie 2013 şi din 13 iunie 2014. Solicită admiterea acţiunii, încasarea de la Tatiana Plugaru a sumei de 11777 lei achitată sub formă de ajutoare material pentru anii 2011 - 2012. 2 Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 26 noiembrie 2014 a fost admisă acţiunea, încasat de la Tatiana Plugaru în beneficiul Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău, suma de 11777 lei. A fost încasată de la Tatiana Plugaru în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 353,31 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 mai 2015 a fost respinsă cererea de apel declarată de Tatiana Plugaru şi menţinută hotărârea primei instanţe de judecată. La 17 iulie 2015, Tatiana Plugaru a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi a hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată.

Susţine că instanţa nu a ţinut cont de faptul că dânsa a fost supusă unei intervenţii chirurgicale vitale, iar în lipsa ajutorului material acordat ar fi fost în imposibilitate de a achita pentru operaţia efectuată. Afirmă că prin ordinul nr. 84 din 01 iulie 2011, i s-a acordat concediu anual de odihnă pentru perioada de 04 ianuarie 2010 - 04 ianuarie 2011, cu o durată de 42 zile calendaristice, cu acordarea ajutorului material. Astfel, ordinul dat întruneşte întru totul cerinţele legale de formă şi conţinut, iar în conformitate cu prevederile art. 117 alin. (l) Codul muncii pentru perioada concediului de odihnă anual, salariatul beneficiază de o indemnizaţie de concediu care nu poate fi mai mică decât valoarea salariului mediu lunar pentru perioada respectivă.

Menţionează că prin ordinul nr. 131 din 26 august 2011, în baza cererii depuse şi a probelor prezentate în confirmarea cererii, de către Preşedintele Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău, Ion Timofei i s-a acordat un ajutor material în legătură cu intervenţia chirurgicală contra plată în sumă de 4000 lei, iar din ordinul de plată rezultă că aceasta a fost una foarte costisitoare şi anume de 20263 lei. Relatează că prin ordinul nr. 168 din 14 noiembrie 2011, în baza cererii depuse i-a fost acordat ajutor material în legătură cu intervenţia chirurgicală suferită şi cheltuielile suportate după operaţie în sumă de 4000 lei. Astfel, Preşedintele Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău, Ion Timofei care a coordonat sumele de bani alocate cu sursele financiare interne i-a alocat ajutor material în baza cererilor motivate cu probe veridice pentru intervenţia chirurgicală suferită, raportat la salariul primit.

Remarcă că în perioada septembrie - decembrie anul 2011, deşi s-a aflat în concediu medical, timp în care a suferit o intervenţie chirurgicală, deoarece Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău nu dispunea de un contabil, în timpul concediului a ieşit la serviciu şi a îndeplinit atribuţiile de serviciu. Afirmă că sumele de bani alocate au fost coordonate şi alocate de Preşedintele Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău, Ion Timofei care a emis şi semnat ordinele date, sumele de bani indicate în aceste ordine nu au fost însuşite personal de către ea. Ordinele sunt semnate, iar până la acest moment nu au fost contestate. 3 Indică că prin ordinul nr. 26 „a” din 30 aprilie 2012, de către Preşedintele Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău, Ion Timofei, de asemenea în baza cererii depuse, i-a fost acordată indemnizaţia de concediu pe anul 2012, care conform fişei constituie suma de 2878,13 lei, iar prin ordinul cu nr. 168 din 21 decembrie 2012, în baza cererii depuse, i-a fost acordat ajutor material, în sumă de 3000 lei, pentru tratamentul post-chirurgical pe care a fost obligată să îl urmeze. Precizează că toate ordinele emise de Preşedintele Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău cu privire la alocarea ajutoarelor materiale, sunt legale, emise cu respectarea tuturor prevederilor legale, mai mult ca atât ea nu poate fi obligată să restituie aceste sume de bani, deoarece au fost acordate pentru recuperarea stării sănătăţii, în legătură cu intervenţia chirurgicală suferită şi cu procedurile de recuperare ulterioare.

Invocă prevederile art. 32 alin. (l) din Legea cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar, care stipulează că pentru cointeresarea materială a personalului în sporirea eficienţei şi calităţii muncii, conducătorilor unităţilor bugetare li se acordă dreptul, cu consultarea reprezentanţilor salariaţilor, să premieze salariaţii, în limitele fondului de salarizare, fără limitarea sumei premiului plătit unui salariat, precum şi să le acorde ajutor material Conform prevederilor art. 42 alin. (l) din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarul public, funcţionarului public i se acordă ajutoare materiale în vederea soluţionării problemelor sociale şi de trai în conformitate cu legea.

Consideră argumentul instanţei de apel în sensul că suma ajutorului material acordat în mărime de 11777 lei s-a produs ca rezultat al comportamentului factorului de decizie, fiind stabilit caracterul ilegal şi fiind anulate deciziile actelor juridice care au stat la baza transferului sumelor băneşti este absolut ilegal, iar prin ordinul nr. 196 din 08 iulie 2014, s-au anulat de fapt ordinele emise de alt Preşedinte a instanţei, acest ordin fiind abuziv, nefiind motivat în fapt şi în drept. Menţionează că potrivit art. 1651 Codul muncii, angajatorul este în drept să acorde anual salariaţilor ajutor material în modul şi condiţiile prevăzute de contractul colectiv de muncă şi/sau de actele normative în vigoare.

Ajutorul material poate fi acordat salariatului. în baza cererii lui scrise. în orice timp al anului ori adăugat la indemnizaţia de concediu. Remarcă că au fost încălcate la soluţionarea pricinii prevederile Legii cu privire la asigurarea egalităţii şi anume, art. 7 care reglementează interzicerea discriminării în câmpul muncii, stipulează că se interzice orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă pe baza criteriilor stabilite de prezenta lege, care au drept efect limitarea sau subminarea egalităţii de şanse sau tratament la angajare sau concediere, în activitatea nemijlocită şi în formarea profesională. Interzicerea discriminării pe bază de orientare sexuală se va aplica în domeniul angajării în muncă şi al ocupării forţei de muncă.

or. din raportul prezentat de angajat rezultă, că ajutor material, în aceleaşi careva cerinţe de a restitui sumele încasate. Mai notează că instanţa de apel, de asemenea, nu a luat în consideraţie că intimatul înaintează o sumă mai mare decât cea primită şi anume, 11777 lei, fără a ţine cont că a primit cu reţineri suma de 8163,10 lei. 4 Consideră că suma ajutorului material acordat prin ordinul nr. 131 din 26 august 2011, nicidecum nu poate fi urmărită, deoarece a expirat termenul general de prescripţie de 3 ani stabilit de art. 267 alin. (l) Cod civil, care prevede că termenul general de prescripţie în interiorul căreia persona poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţa de judecată dreptul încălcat, este de 3 ani.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 01 iunie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire (f. d. 94), careva date despre recepţionarea acesteia de către recurentă la materialele dosarului lipsesc. Astfel, instanţa de recurs constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Tatiana Plugaru, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. 5 Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Tatiana Plugaru, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Tatiana Plugaru ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Tatiana Plugaru se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă 6