2ra-2555/16 — încasarea salariului restant, indemnizatia pentru concediile nefolosite si încasarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-2555/16

prima instanță: M. Ulinici

instanța de apel: D. Manole, Ș. Niță, A. Bostan

Î N C H E I E R E

16 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii: Valentina Clevadî și Olge Sternioală

examinând admisibilitatea recursului depus de către Margareta Eșanu,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Margareta

Eșanu împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Pasqua” cu privire la încasarea

salariului restant, a indemnizației pentru concediile nefolosite și a cheltuielilor de

asistență juridică,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 iunie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Margareta Eșanu, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei

Nisporeni din 25 ianuarie 2016,

c o n s t a t ă

La 27 octombrie 2015, Margareta Eșanu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Pasqua” cu privire la încasarea

salariului restant, a indemnizației pentru concediile nefolosite și a cheltuielilor de

asistență juridică.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 01 ianuarie 2009, a încheiat cu

Societatea cu Răspundere Limitată „Pasqua” contract individual de muncă pe durată

nedeterminată, potrivit căruia a fost angajată în funcția de contabil-șef și inspector

al serviciului de personal.

Conform înțelegerii convenite cu angajatorul pentru exercitarea funcției de

contabil-șef urma a fi remunerată cu salariul în sumă de 5000 lei lunar, iar pentru

lucrul cu personalul 3000 lei lunar, în total veniturile salariale negociate urmau să

constituie suma de 8000 lei lunar.

Susține reclamanta că i-a fost achitată doar suma de 3500 lei lunar, deoarece

administratorul a invocat starea economică dificilă a societății, asigurînd-o că îi v-a

achita restanțele salariale în sumă de 4500 lei lunar în măsura posibilităților.

Totodată reclamanta a indicat că i-a fost achitat salariul pentru lunile ianuarie

și februarie 2014 în sumă de 16 000 lei.

1

Indică reclamanta că pe parcursul activității sale la Societatea cu Răspundere

Limitată „Pasqua” nu a beneficiat de concedii de odihnă, datorită volumului mare de

lucru, fapt pentru care consideră că Societatea cu Răspundere Limitată „Pasqua”

urmează să-i achite indemnizația pentru concediile nefolosite în sumă de 48 000 lei.

Conform cererii personale, la 18 martie 2014, contractul individual de muncă

încheiat cu Societatea cu Răspundere Limitată „Pasqua” a fost desfăcut, potrivit art.

85 alin. (1) Codul muncii.

Menționează reclamanta că Societatea cu Răspundere Limitată „Pasqua” nu și-

a executat obligația de achitare a restanței salariale pentru perioada lunilor

septembrie 2012 - 31 decembrie 2013, în sumă de 72 000 lei.

Solicită Margareta Eșanu încasarea din contul Societății cu Răspundere

Limitată „Pasqua” în beneficiul ei a salariului restant în sumă de 88 000 lei,

indemnizației pentru concediile nefolosite în sumă de 48 000 lei și cheltuielile pentru

asistență juridică în sumă de 4000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Nisporeni din 25 ianuarie 2016 acțiunea a fost

respinsă ca fiind nefondată (f.d. 83-85).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 iunie 2016, a fost respins apelul

declarat de Margareta Eșanu, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Nisporeni din 25

ianuarie 2016 (f.d. 111-119).

La 05 iulie 2016, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa participanților la

proces copia deciziei adoptate (f.d. 120).

La 12 septembrie 2016, prin intermediul oficiului poștal Margareta Eșanu a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd casarea actului

judecătoresc contestat și hotărîrii primei instanței cu pronunțarea unei noi hotărîri

privind admiterea acțiunii.

În conformitate cu art. 434 alin.(l) Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Prin prisma normei citate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat la 12

septembrie 2016, este depus în termen, deoarece conform copiei plicului anexat de

recurentă la cererea de recurs, se confirmă faptul că recurenta a recepționat copia

deciziei instanței de apel la 01 august 2016 (f.d. 126).

În motivarea recursului Margareta Eșanu a invocat că atît instanța de apel, cît și

prima instanță au examinat pricina fară stabilirea tuturor circumstanțelor importante

a cauzei. Recurenta susține că instanțele de judecată la examinarea pricinii au apreciat

faptul că la 28 iulie 2014 Societatea cu Răspundere Limitată „Pasqua” i-a achitat

restanța salarială și indemnizația de concediu în mărime de 15739, 60 lei însă au

ignorat că conform recipisei din 19 august 2014 semnată de administratorul Societății

cu Răspundere Limitată „Pasqua” se confirmă faptul că suma pentru care a semnat în

lista de plată nu i-a fost achitată.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

2

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 30 septembrie 2016, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Societății

cu Răspundere Limitată „Pasqua” cererea de recurs cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței.

Pînă la examinarea pricinii, Societatea cu Răspundere Limitată „Pasqua” nu a

depus referință la cererea de recurs declarată de Margareta Eșanu, prin care să-și

exprime opinia referitor la recursul declarată.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face

un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate, iar alineatul (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Colegiul menționează că, Margareta Eșanu, în cererea de recurs nu a invocat nici

unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu conține nicio

referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432

alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „ ... art.6

parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse

3

de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor

Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de

apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și

aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursului care sînt

similare argumentelor invocate în instanța de apel, au fost verificate minuțios, la

judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Margareta Eșanu, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Margareta Eșanu, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

Judecător Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

4