2ra-2619/14 — Încasarea salariului pentru neexecutării hotărîrii judecătoreşti şi prejudiciului moral

prima instanţă: E.Cobzac dosarul nr. 2ra-2619/14 instanţa de apel: Sv.Caitaz, A.Doga, A.Nogai ÎNCHEIERE 10 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Perhulova Lidia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Perhulova Lidia împotriva societăţii pe acţiuni ,,Nufărul” privind încasarea salariului pentru neexecutării hotărîrii judecătoreşti şi prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2014 prin care s-au respins apelurile declarate de Perhulova Lidia şi SA,,Nufărul” şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 07 noiembrie 2013, încheierea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 29 octombrie 2013 şi hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 18 martie 2013, c o n s t a t ă La 16 aprilie 2013 Perhulova Lidia a depus cerere de chemare în judecată împotriva societăţii pe acţiuni ,,Nufărul” privind încasarea salariului pentru neexecutarea hotărîrii judecătoreşti şi prejudiciului moral. În motivarea acţiunii s-a indicat că în luna iunie 2011 de către Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău în cadrul procesului cu privire la încasarea datoriei salariale şi compensaţiei prejudiciului moral, în legătură cu neexecutarea hotărîrii judecătoreşti, a fost eliberat şi primit certificat de la societatea pe acţiuni ,,Nufărul”, conform căruia salariul mediu al maistrului-şef la întreprinderea dată constituia în 2011- 4 183 lei lunar.

La 08 septembrie 2011 pe cauza dată a fost emisă hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău conform căreia cerinţele au fost admise parţial, şi care la 22 decembrie 2011 a fost menţinută de către Curtea de Apel Chişinău. 1 Ulterior, la 18 iunie 2012 de către Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău a fost restabilită procedura de executare cu nr. 3r-24/10 din 16.09.2009, care a fost menţinută prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 12.03.2013. Astfel, indică reclamanta că valoarea datoriei la achitarea salariului de către pîrît în legătură cu lipsa forţată de la serviciu constituie de la 01.07.2012 pînă la 01.05.2013 – 46 013 lei, de la 01.05.2013 pînă la 30.09.2013 - 21 500 lei, iar în total 67 513 lei.

De asemenea, menţionează că situaţia creată i-a produs şi prejudiciu moral pe care îl estimează la suma de 50 000 lei. Cere reclamanta, inclusiv prin cererea de concretizare a cerinţelor, încasarea salariului mediu din contul societăţii pe acţiuni ,,Nufărul” pe intervalul de timp de la 01.07.2012 pînă la 01.05.2013 – 46 013 lei, de la 01.05.2013 pînă la 30.09.2013 – 21 500 lei, iar în total 67 513 lei, precum şi prejudiciul moral în mărime de 50 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 07 noiembrie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, fiind încasat de la SA,,Nufărul” în beneficiul Lidiei Perhulova salariul mediu pentru neexecutarea hotărîrii judecătoreşti pe perioada 01.07.2012 pînă la 30.09.2013 în valoare de 64 470, 74 lei, cu reţinerile obligatorii în bugetul de stat.

Cerinţa reclamantei privind încasarea prejudiciului moral în sumă de 50 000 lei a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 18 martie 2014 a fost a fost respinsă cererea SA,,Nufărul” privind încasarea de la Perhulova Lidia a cheltuielilor de asistenţă juridică proporţional cerinţelor admise. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2014 s-au respins apelurile declarate de Perhulova Lidia şi SA,,Nufărul” şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 07 noiembrie 2013, încheierea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 29 octombrie 2013 privind respingerea demersului de scoatere a acţiunii de pe rol şi hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 18 martie 2013. La 04 iulie 2014 Perhulova Lidia a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi parţială a hotărîrii primei instanţe în partea ce ţine de formularea ,,cu reţinerile obligatorii în bugetul de stat” şi în partea respingerii cerinţei de încasarea a prejudiciului moral, cu emiterea unei noi hotărîri prin care cerinţa de încasare a prejudiciului moral să fie admisă integral. În susţinerea recursului s-a invocat dezacordul cu hotărîrile contestate prin faptul că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin toate circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii şi au fost aplicate eronat normele de drept material şi procedural.

În acest sens susţine recurenta că este de acord cu suma de 64 470, 74 lei încasată de prima instanţă, însă nu este de acord cu formularea ,,cu reţinerile 2 obligatorii la bugetul de stat” din motiv că suma de 64 470, 74 lei a fost încasată cu titlu de prejudiciu material pentru neexecutarea hotărîrii judecătoreşti în partea încasări salariului pentru absenţa forţată de la serviciu. La fel, nu este de acord nici cu respingerea cerinţei de încasare a prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei, deoarece în toată această perioadă a suportat suferinţe psihice enorme, considerîndu-se astfel îndreptăţită la repararea prejudiciului moral cauzat. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Perhulova Lidia urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Perhulova Lidia este 3 declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de recurenta Perhulova Lidia în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Perhulova Lidia ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Perhulova Lidia se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Valentina Clevadî 4