2ra-1603/14 — Constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: G. Moscalciuc dosarul nr.2ra-1603/14 instanţa de apel: L.Popova, M.Moraru, N.Craiu ÎNCHEIERE 28 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Oleg Sternioală, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Tabacari Ivan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Tabacari Ivan împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului moral şi material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 februarie 2014 prin care s-a respins apelul declarat de Tabacari Ivan şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 22 octombrie 2013, c o n s t a t ă La 01 august 2013 Tabacari Ivan s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului moral şi material. În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a indicat că prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 29 iunie 1999 s-a încasat de la Cooperativa de Producție ”Extract” în beneficiul lui salariul pentru absenţa forțată de la muncă în mărime de 10 200 lei, restanța salariului pentru luna august 1996 în mărime de 200 lei, iar în total reieșind din nivelul de inflație suma de 13 592.80 lei și cheltuielile de judecată în mărime de 1 009 lei.

Susţine că pînă în prezent hotărîrea judecătorească a rămas neexecutată. Consideră reclamantul că o dată ce hotărîrea de judecată nu a fost executată a avut loc încălcarea art. 6 din Convenţie şi art. 1 al Protocolului 1 al Convenţiei CEDO. Solicită reclamantul, constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 29 iunie 1999, încasarea cu titlu de prejudiciul moral a sumei de 75 000 lei şi prejudiciului material în sumă de 35 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 22 octombrie 2013 cererea de chemare în judecată a fost respinsă. Hotărîrea primei instanţe a fost contestată cu apel de către Tabacari Ivan.

1 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 feruarie 2013 s-a respins apelul declarate de Tabacari Ivan şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 22 octombrie 2013. La 04 noiembrie 2013, în termenul prevăzut de lege, Tabacari Ivan a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În susţinerea recursului s-a invocat că hotărîrile judecătoreşti sunt neîntemeiate, deoarece au fost emise cu încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material. Susţine că instanţele de judecată prin emiterea hotărîrilor judecătoreşti nu au luat în consideraţie faptul că titlul executoriu nu i-a fost restituit la 23 decembrie 1999, iar pe tot parcursul perioadei de neexecutare a hotărîrii s-a adresat cu nenumărate cereri în vederea executării titlului executoriu nr. 2-40, emis în baza hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 29 iunie 1999. Consideră recurentul că prin neexecutarea hotărîrii judecătoreşti se încălcă dreptul garantat de art. 6§1 al Convenţiei şi Articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie. Verificînd legalitatea hotărîrilor contestate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Tabacari Ivan urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau 2 în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Tabacari Ivan este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele de judecată au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material ce guvernează raportul juridic litigios, şi apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art.130 CPC, au pronunţat o hotărîre legală şi întemeiată.

Instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, au aplicat corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Tabacari Ivan, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Tabacri Ivan se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Oleg Sternioală Valentina Clevadî 3