2ra-2382/16 — anularea ordinelor de permitare, de concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată

Dosarul nr.2ra-2382/16

Instanța de fond: Judecătoria Ciocana mun. Chișinău – A. Spoială

Instanța de apel: CA Chișinău – A. Panov, A. Pahopol, A. Minciuna

Î N C H E I E R E

19 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Svetlana Filincova,

judecători Galina Stratulat, Maria Ghervas,

soluționînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către

Lidia Perhulova în pricina civilă la acțiunea Lidiei Perhulova împotriva Societății pe

Acțiuni „Nufărul” privind anularea ordinelor de permutare și de concediere a

salariatului, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la

serviciu și compensarea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 29 iunie 2016,

C O N S T A T Ă:

Lidia Perhulova la data de 13 ianuarie 2015 s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva SA „Nufărul”, solicitînd anularea ordinelor nr. 251 din 27

noiembrie 2013 privind permutarea salariatului la un alt loc de muncă, nr. 03 din 20

ianuarie 2014 cu privire la concedierea salariatului, restabilirea în funcția deținută

anterior, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu, compensarea

prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei ( f.d. 3-4, vol.I).

În motivarea acțiunii reclamanta Lidia Perhulova a indicat, că în baza hotărîrii

Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din data de 30 iunie 2003, care a devenit

irevocabilă la data de 18 mai 2009, s-a admis cererea de chemare în judecată înaintată

împotriva SA „Nufărul”, s-a restabilit Lidia Perhulova în funcția de șef al secției nr. 2

a SA „Nufărul”, s-a încasat salariul pentru absența forțată de la serviciu începînd cu

data de 01 ianuarie 2003 pînă la restabilirea la serviciu.

Ordinul nr. 251 din 27 noiembrie 2013 cu privire la permutarea sa la alt loc de

muncă a fost emis unilateral, fără acordul salariatului și a executorului judecătoresc în

procedura căruia se află titlul executoriu privind executarea hotărîrii din 30 iunie

privire la concedierea sa în temeiul art. 86 alin. 1, lit. h) Codul Muncii pentru absența

fără motive întemeiate de la lucru timp de 4 ore consecutive în timpul zilei de muncă.

În opinia reclamantei SA „Nufărul”, cunoscînd de faptul că în procedura

executorului judecătoresc Snejana Anati se află titlul executoriu privind restabilirea

Lidiei Perhulova la serviciu, a ignorat colaborarea cu aceasta, dar a acționat prin

intermediul executorului judecătoresc Anatolie Bănărescu, care întocmea procese –

1

verbale cu privire la înștiințarea sa despre ordinele emise. Astfel, acțiunile

executorului judecătoresc privind aducerea la cunoștință a actelor SA „Nufărul” nu au

valoare juridică, fiind în contradicție cu art. 21,31-33 Cod de executare.

Astfel, dat fiind faptul, că nu a făcut cunoștință cu ordinele SA „Nufărul”

consideră nelegitime toate acțiunile angajatorului privind executarea hotărîrii privind

restabilirea la locul de muncă deținut anterior, permutarea și concedierea.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din data de 13 mai 2015 s-a

respins ca tardivă acțiunea privind anularea ordinelor nr. 251 din 27 noiembrie 2013

cu privire la permutare și nr. 03 din 20 ianuarie 2014 cu privire la concediere și ca

neîntemeiată acțiunea privind încasarea prejudiciului moral ( f.d. 86, vol. I)

Invocînd ilegalitatea hotărîrii primei instanțe, la data de 13 iunie 2015 Lidia

Perhulova a depus cerere de apel, prin care a solicitat admiterea acesteia, casarea

hotărîrii ca fiind ilegală și neîntemeiată, cu emiterea unei hotărîri noi, prin care să fie

admisă cererea de chemare în judecată ( f.d. 125-127, vol. I).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din data de 29 iunie 2016 s-a respins ca

fiind neîntemeiat apelul declarat de Lidia Perhulova, s-a menținut hotărîrea

Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din data de 13 mai 2015 ( f.d. 47-49, vol.II).

În motivarea soluției sale instanța de apel a reținut, că în scopul executării

hotărîrii judecătorești SA „Nufărul” în baza ordinului nr. 87 din 08 mai 2013 a repus-

o pe Lidia Perhulova, în funcția de șef de secție nr. 2. Dat fiind faptul că s-a constatat

inexistența subdiviziunii secția nr. 2, la adresa Maria Dragan 28/3, la data de 27

noiembrie 2013 s-a emis ordinul nr. 251, prin care Lidia Perhulova a fost permutată

în cadrul aceleiași unitate la un alt loc de muncă, ordinul fiindu-i adus la cunoștință,

prin intermediul executorului judecătoresc Anatolie Bănărescu la 27 noiembrie 2013

( f.d. 42).

Prin ordinul nr. 03 din 20 ianuarie 2014, în temeiul art. 86 alin.1, lit.h) Codul

Muncii Lidia Perhulova a fost concediată pentru absența fără motive întemeiate de la

lucru mai mult de 4 ore consecutive în timpul zilei de muncă. Tot în aceiași zi prin

intermediul executorului judecătoresc Anatolie Bănărescu ordinul i s-a adus la

cunoștință ( f.d.68).

Potrivit art. 335 alin. 1, lit. a) Codul Muncii „cererea privind soluționarea

litigiului individual de muncă se depune în instanța de judecată: în termen de 3 luni

de la data cînd salariatul a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său”.

Astfel, Lidia Perhulova, depunînd cerere de chemare în judecată la data de 13

ianuarie 2015 cu privire la contestarea ordinelor nr. 252 din 27 noiembrie 2013 și a

ordinului nr. 03 din 20 ianuarie 2014, a depășit termenul de prescripție.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la data de 22 iulie 2016 Lidia

Perhulova a contesta-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei

recurate cu remiterea cauzei la rejudecare ( f.d. 55-58, vol. II).

În motivarea recursului recurenta a indicat, că instanța de apel a încălcat

normele de drept procedural, prin faptul că, în cadrul examinării cauze în ordine de

apel a înaintat cerere de recuzare judecătorilor Anatolie Minciuna și Anatolie Pahopol

pe motivul că ambii au participat anterior la examinarea dosarelor între aceleași părți

și același litigiu. Cererile de recuzare a judecătorilor Anatolie Minciuna și Anatolie

2

Pahopol au fost examinate în lipsa sa, fără a fi înștiințată despre data locul și ora

examinării cererilor precum și a apelului ei.

La data de 29 septembrie 2016 SA „Nufărul” a depus referință, prin care a

solicitat declararea recursului inadmisibil, cu menținerea deciziei instanței de apel și a

hotărîrii primei instanțe ( f.d. 69-74, vol.II).

În conformitate cu art. 434 alin. 1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

29 iunie 2016, expediată părților prin intermediul oficiului poștal la data de 12 iulie

2016.

Recursul depus la 22 iulie 2016 se consideră a fi depusă în termen.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Lidia Perhulova

este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare invocate în recurs, Colegiul atestă, că recurenta

indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de judecată au

apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute

ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor,

fapt inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează, că recursul în cauză conține obiecții de fapt și

de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele

judecătorești primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la

verificarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal

invocă recurenta și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificîndu-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, Colegiul constată, că argumentele invocate în recurs nu pot constitui

temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, al. 2, 3 și 4 CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar al. 4 stabilește că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la al.

3 constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea

au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

3

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 al. 2, 3 și 4.

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe cînd în recursul

declarat de către Lidia Perhulova asemenea aspecte nu se regăsesc.

Argumentul recurentei privind incompatibilitatea judecătorilor Anatolie

Minciuna și Anatolie Pahopol au fost verificate de instanța de apel și respins ca

neîntemeiat, fiindcă obiectul litigiului – legalitatea ordinelor nr. 251 din 27 noiembrie

2013 cu privire la permutare și nr. 03 din 20 ianuarie 2014 cu privire la concediere nu

a fost anterior examinat în apel. Nu poate fi reținut nici argumentul privind

examinarea în lipsa recurentei, ori instanța de apel a depus toată diligența pentru

înștiințarea recurentei.

Totodată recurenta, Lidia Perhulova trebuie să acționeze cu bună- credință,

conform jurisprudenței CEDO participanții procesului de judecată, inițiind proceduri

în justiție, urmează să-și asume un rol activ, urmărind cu diligență derularea

procesului său și să dispună cu bună-credință de drepturile sale procedurale, iar

potrivit art. 56 alin. 3 CPC „participanții la proces sînt obligați să se folosească cu

bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al

nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația

procedurală civilă”.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Lidia Perhulova inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Lidia Perhulova împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2016 în pricina civilă la acțiunea Lidiei

Perhulova împotriva Societății pe Acțiuni „Nufărul” privind anularea ordinelor de

permutare și de concediere a salariatului, restabilirea în funcție, încasarea salariului

pentru absența forțată de la serviciu și compensarea prejudiciului moral.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Svetlana Filincova

judecători Galina Stratulat

Maria Ghervas

4