2ra-1932/16 — anularea ordinului, restabilire la lucru, incasarea salariului pentru perioada absentei fortate de la lucru

prima instanță: S. Tizu dosarul nr. 2ra-1932/16

instanța de apel: I. Cimpoi, N. Craiu, N. Simciuc

Î N C H E I E R E

28 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Dicusară Nadejda, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Dicusară

Nadejda împotriva Societății cu răspundere limitată ”Cosicon” cu privire la anularea

ordinului, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru,

încasarea restanței la salariu, repararea prejudiciului material și moral, împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 aprilie 2016, prin care a fost admis apelul

declarat de către Nadejda Dicusară, casată parțial hotărîrea Judecătoriei Centru

municipiul Chișinău din 21 octombrie 2015 și pronunțată o nouă hotărîre în partea

casată

c o n s t a t ă

La 17 ianuarie 2014 Dicusară Nadejda a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL ”Cosicon” cu privire la anularea ordinului, restabilire la lucru,

încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru, încasarea restanței la salariu,

repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 01 ianuarie 2012 a fost angajată la SRL

”Cosicon” unde a activat timp de 2 ani. Susține că pe toată perioada exercitării funcției

nu a avut careva încălcări și nici pierderi.

Angajatorul însă nu-i achita la timp salariul și nici nu efectua plata salariului

integral, activa permanent peste program.

Indică că din anul 2012 nu i-au fost achitate 10 schimburi în sumă de 2000 lei

și concediile în sumă de 3000 lei. Pentru anul 2013 a primit suma de 1000 lei, de la

manager – 1300 lei, de la camera menageră – 1004 lei, de la bancă – 2400 lei, iar în

total 5704 lei. Or, pentru anul 2013 aceasta urma să primească suma de 33000 lei, iar

pentru stagierea a 3 persoane – 150 lei.

Deși a activat la societate, nu a primit o copie a contractului individual de

muncă. Mai mult ca atît, a fost impusă de a semna pe două foi drept confirmare că ar

fi primit 2900 lei.

La 08 decembrie 2013 a fost eliberată de la serviciu de la ghereta ”Fortus” din

cauza furtului care a avut loc la locul de muncă, deși aceasta nu a purtat careva culpă.

Ca rezultat al concedierii forțate a acesteia, cere reclamanta încasarea salariului

neachitat, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru, repararea

prejudiciului pentru reținerea carnetului de muncă, încasarea indemnizației pentru

concediu nefolosit – 6000 lei, pentru instruirea a 3 persoane – 150 lei, 600 lei pentru

că a adus un lucrător, restituirea a 132 lei reținute din salariul reclamantei în urma

comiterii furtului, prejudiciul moral de 200000 lei și a sumei de 5260 lei.

Ulterior, reclamanta și-a concretizat cerințele acțiunii și a solicitat încasarea

datoriei de 27306 lei pentru salariul neachitat, 150 lei pentru instruirea a 3 persoane,

600 lei pentru că a adus un lucrător, datoria pentru salariu pentru anul 2012 – 2000

lei, plata pentru concediu nefolosit – 3000 lei, încasarea de la juristul societății – 1000

lei pentru că a bruscat-o, 150 lei pentru că i-a fost sustras memory stick, prejudiciul

moral de 200000 lei.

Pe parcursul examinării pricinii reclamanta a depus o cerere suplimentară prin

care a solicitat anularea ordinului de eliberare, restabilirea la locul de muncă,

rectificarea în carnetul de muncă a mențiunii privind data eliberării din funcție și

temeiul concedierii, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru în sumă de

76666 lei, încasarea salariului pentru 10 schimburi din anul 2012 – 3051 lei, iar pentru

anul 2013 – 5065 lei, salariul neachitat pentru munca suplimentară – 43618,92 lei,

încasarea cheltuielilor pentru tratament – 2508 lei, a cheltuielilor pentru credit – 5128

lei, a cheltuielilor pentru amanetarea aurului -684 lei, a cheltuielilor pentru lumină –

100 lei, cheltuielilor pentru drum – 499,20 lei, cheltuielilor pentru xerox – 86,30 lei,

a cheltuielilor pentru avizele poștale – 28,30 lei, a cheltuielilor pentru stagierea

angajaților – 200 lei, a cheltuielilor pentru furtul de gume – 132 lei, prejudiciul moral

de 250000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 21 octombrie 2015,

acțiunea a fost admisă parțial, a fost anulat ordinul nr. 273-13 din 11 noiembrie 2013

cu privire la eliberarea lui Nadejda Dicusară în baza art. 86 al. (1) lit. h) și k) din Codul

muncii; a fost restabilită Dicusară Nadejda la locul de muncă în funcția de vînzător; a

fost încasat de la SRL ”Cosicon” în beneficiul reclamantei a salariului pentru absența

forțată de la muncă pentru perioada 11 noiembrie 2013 – 21 octombrie 2015 în mărime

de 30413,02 lei, restanța la salariu pentru perioada 02 ianuarie 2013 – 11 noiembrie

2013 în mărime de 7771,75 lei, plata pentru concediu nefolosit pentru anul 2013 în

mărime de 1114,29 lei, cheltuielile pentru xerox – 27 lei, prejudiciul moral de 15000

lei, iar în total suma de 54326,06 lei; s-a încasat de la pîrît în beneficiul statului taxa

de stat de 1629,78 lei; în rest acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 aprilie 2016, a fost admis apelul

declarat de către Nadejda Dicusară, casată parțial hotărîrea Judecătoriei Centru

municipiul Chișinău din 21 octombrie 2015 în partea respingerii capătului de cerere

cu privire la încasarea salariului restant pentru munca prestată suplimentar pentru anul

2013 și pronunțată o nouă hotărîre în partea dată prin care a fost admisă parțial cerința

reclamantei și dispusă încasarea de la SRL ”Cosicon” în beneficiul Nadejdei Dicusară

a sumei de 39178,25 lei cu titlu de salariu restant a muncii prestate suplimentar pentru

anul 2013, în rest hotărîrea primei instanțe a fost menținută; a fost încasat de la SRL

”Cosicon” în beneficiul statului taxa de stat de 881,50 lei.

La 17 iunie 2016 Dicusară Nadejda a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de recurs, prin care a cerut admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel în

partea respingerii capătului de cerere cu privire la încasarea penalităților și a

prejudiciului moral, cu pronunțarea unei noi hotărîri în partea dată.

În motivarea recursului a indicat că, instanțele la adoptarea hotărîrilor

contestate nu s-au pronunțat asupra capătului de cerere cu privire la încasarea

penalității și a prejudiciului moral, în cazul în care recurenta se află în conflict cu

intimatul timp de 5 ani, iar pe toată perioada dată valuta națională s-a devalorizat. În

circumstanțele date, urmează a fi dispusă încasarea penalității de 15000 lei și a

prejudiciului moral de 300000 lei.

Studiind temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

că recursul declarat de Dicusară Nadejda este inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art.432 CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept

să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată

a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Dicusară Nadejda nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Astfel, instanța de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a

apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de

către Dicusară Nadejda în esența sa, sunt expuse asupra circumstanțelor de fapt și nu

de drept, cărora instanța de apel le-a dat o apreciere corectă conform cerințelor art.

130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse, or recursul

exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de

drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia în fapt.

Aici, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului

invocate în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror

instanța de apel s-a pronunțat în mod corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către Dicusară Nadejda ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e

Recursul declarat de către Dicusară Nadejda se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Galina Stratulat