3ra-237/17 — repunerea în termen, contestarea actului administrativ, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absenta fortată de la lucru si repararea prejudiciului moral

3ra-237/17 — repunerea în termen, contestarea actului administrativ, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absenta fortată de la lucru si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: E. Lavciuc dosarul nr. 3ra-237/17

instanța de apel: Al. Gheorghieș, A. Toderaș, A. Albu

D E C I ZI E

29 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Maria Ghervas

Ion Druță, Mariana Pitic

examinând recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul

Șoldănești,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Nadejdei Groza împotriva

Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Șoldănești cu privire la repunerea în

termen, contestarea actului administrativ, restabilire la lucru, încasarea salariului

pentru absența forțată de la lucru și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 13 decembrie 2016, prin care a

fost admis apelul declarat de către Nadejda Groza, casată hotărârea Judecătoriei

Șoldănești din 22 iulie 2016 și emisă o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă:

La data de 24 martie 2016, Nadejda Groza a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Șoldănești cu privire la

repunerea în termen, contestarea actului administrativ, restabilire la lucru,

încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru și repararea prejudiciului

moral.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 27 august 1991, prin

ordinul pârâtului nr. 34 a fost angajată în funcția de inspector – șef de stat pe

impozite al Secției de impunere fiscală a întreprinderilor de stat, organizațiilor și

asociațiilor în cadrul Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Șoldănești.

Menționează că, la data de 26 iunie 2015, a atins vârsta de pensionare, însă

în aceeași zi, prin ordinul nr. 61 al șefului Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul

Șoldănești, a fost numită, începând cu 27 iunie 2015, în funcția de inspector

principal al Direcției control fiscal al Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul

Șoldănești, pe o perioadă determinată până la 31 decembrie 2015.

Afirmă că, prin ordinul pârâtului nr. 115 din 18 decembrie 2015 au fost

încetate raporturile de serviciu pe perioadă determinată, începând cu 31 decembrie

2015, conform art. 62 alin. (1) lit. d) al Legii nr. 158-XVI din 04 iulie 2008 cu

privire la funcția publică și statutul funcționarului public.

1

Consideră că, raporturile de serviciu au fost încetate ilegal, deoarece la data

de 26 iunie 2015, nu a fost încheiat contractul individual de muncă cu pârâtul, nu a

fost preavizată în termenul legal despre încetarea raporturilor de muncă, a fost

eliberată din serviciu în timpul aflării în concediu medical și carnetul de muncă i-a

fost eliberat la data de 24 februarie 2016.

Susține că, în perioada 24 decembrie 2015 - 24 februarie 2016, s-a aflat în

concediu medical, motiv din care a omis termenul de adresare în instanța de

judecată cu prezenta cerere.

Solicită repunerea în termen a cererii de chemare în judecată, anularea

ordinului pârâtului nr. 115 din 18 decembrie 2015 cu privire la încetarea

raporturilor de serviciu, restabilirea sa în funcția deținută anterior, încasarea de la

pârât a salariului pentru absența forțată de la lucru și repararea prejudiciului moral

în mărime de 50 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Șoldănești din 22 iulie 2016 a fost respinsă

acțiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 13 decembrie 2016 a fost admis apelul

declarat de către Nadejda Groza, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă

hotărâre, prin care a fost modificat în ordinul Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul

Șoldănești nr. 115 din 18 decembrie 2015 cu privire la încetarea raporturilor de

serviciu și în carnetul de muncă al Nadejdei Groza data concedierii, în loc de 31

decembrie 2015, data de 25 februarie 2016. În rest acțiunea a fost respinsă.

La data de 19 ianuarie 2017, în termenul prevăzut de lege, Inspectoratul

Fiscal de Stat pe r-nul Șoldănești a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece au fost aplicate eronat normele de drept material, iar concluziile

instanței de apel sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei.

Menționează că, la data de 26 iunie 2015, Nadejda Groza, inspector principal

al Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Șoldănești a împlinit vârsta necesară

obținerii dreptului la pensie pentru limită de vârstă, însă, în aceeași zi, prin ordinul

nr. 61 și cu acordul intimatei, au fost prelungite raporturile de serviciu până la data

de 31 decembrie 2015. Ulterior, la data de 18 decembrie 2015, a fost emis ordinul

nr. 115 cu privire la încetarea raporturilor de serviciu din data de 31 decembrie

2015, care a fost adus la cunoștință intimatei sub semnătură în aceeași zi.

Afirmă că, intimata s-a aflat în concediu medical în perioada 24 decembrie

2015 - 24 februarie 2016, însă toate calculele definitive privind achitarea prestației

de asigurări sociale au fost achitate până la data de 31 decembrie 2015 inclusiv,

conform prevederilor art. 2 alin. (4) al Legii nr. 289 din 22 iulie 2004 cu privire la

indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări

sociale, care reglementează că, în cazul persoanelor angajate în baza contractului

individual de muncă pe durată determinată, precum și în cazul lichidării unității,

dreptul la prestații încetează la data încetării contractului.

Consideră că, în speță, nu poate fi invocat faptul concederii ilegale a

angajatei aflate în concediu medical, deoarece la caz, sunt aplicabile prevederile

art. 62 alin. (1) lit. d) ale Legii nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția

2

publică și statutul funcționarului public, care reglementează că, raporturile de

serviciu încetează în circumstanțe ce nu depind de voința părților la împlinirea de

către funcționarul public a vârstei necesară obținerii dreptului la pensie pentru

limită de vârstă, cu excepția situației specificate la art. 42 alin. (5).

Invocă că, conform art. 42 alin. (5) al Legii cu privire la funcția publică și

statutul funcționarului public, la împlinirea vârstei necesare obținerii dreptului la

pensie pentru limită de vârstă, funcționarul public poate fi numit, la decizia

persoanei/organului care are competență legală de numire în funcție, pe perioade

determinate, dar care cumulativ nu vor depăși 3 ani, în aceeași funcție publică, în

funcție echivalentă sau în funcție de nivel inferior, primind pensia și salariul

conform legislației. Numirea în funcție se face doar cu acordul funcționarului

public, dacă acesta îndeplinește condițiile prevăzute la art. 27, cu excepția alin. (1)

lit. d).

Susține că, argumentul intimatei precum că, la data de 26 iunie 2015,

recurentul nu a încheiat cu intimata contract individual de muncă este lipsit de

suport probatoriu, deoarece conform art. 30 alin. (l) și (2) al Legii cu privire la

funcția publică și statutul funcționarului public, raporturile de serviciu apar în baza

actului administrativ de numire în funcția publică, emis în condițiile prezentei legi.

Actul administrativ de numire are formă scrisă și conține temeiul legal al numirii,

referința la una din modalitățile de ocupare a funcției publice specificate la art. 28,

numele funcționarului public, funcția publică, data de la care acesta urmează să

exercite funcția publică, drepturile salariale, perioada de probă, după caz, alte

componente stabilite de legislație, iar conform art. 27 alin. (1) lit. d) al Legii

enunțate, la o funcție publică poate candida persoana care nu a împlinit vârsta

necesară obținerii dreptului la pensie pentru limită de vârstă.

Relevă că, intimata, la momentul încetării raporturilor de serviciu, contrar

ordinului Inspectoratul Fiscal Principal de Stat nr. 279 din 12 martie 2013, nu a

prezentat conducerii Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Șoldănești fișa de

achitare și din acest considerent, carnetul de muncă i-a fost eliberat intimatei la

data de 24 februarie 2016, când a prezentat fișa de achitare.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din

3 judecători prin încheierea din 15 martie 2017 a considerat recursul admisibil și a

dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și

care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire la repunerea

intimatei în termenul de adresare în instanța de judecată și respingerea acțiunii ca

fiind neîntemeiată din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

Pe parcursul judecării cauzei s-a constatat că, la data de 27 august 1991, prin

ordinul Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Șoldănești nr. 34, Nadejda Groza a

fost angajată în funcția de inspector – șef de stat pe impozite al Secției de impunere

3

fiscală a întreprinderilor de stat, organizațiilor și asociațiilor în cadrul

Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Șoldănești.

La data de 26 iunie 2015, Nadejda Groza a atins vârsta de pensionare.

Prin ordinul Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Șoldănești nr. 61 din 26

iunie 2015 Nadejda Groza a fost numită, începând cu 27 iunie 2015, în funcția de

inspector principal al Direcției control fiscal a Inspectoratului Fiscal de Stat pe

raionul Șoldănești, pe o perioadă determinată până la 31 decembrie 2015.

Ulterior, prin ordinul Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Șoldănești

nr.115 din 18 decembrie 2015 au fost încetate raporturile de serviciu pe perioadă

determinată ale Nadejdei Groza, începând cu 31 decembrie 2015, conform art. 62

alin. (1) lit. d) al Legii nr. 158-XVI din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și

statutul funcționarului public.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Nadejda Groza a solicitat

repunerea în termen, anularea ordinului Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul

Șoldănești nr. 115 din 18 decembrie 2015 cu privire la încetarea raporturilor de

serviciu, restabilirea sa în funcția deținută anterior, încasarea de la Inspectoratul

Fiscal de Stat pe r-nul Șoldănești a salariului pentru absența forțată de la lucru și

repararea prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei.

Prima instanță, fiind investită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la

concluzia netemeiniciei acțiunii.

Ulterior, instanța de apel, fiind investită cu judecarea apelului declarat de

către Nadejda Groza, a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia, casând hotărârea

primei instanțe și pronunțând o nouă hotărâre, prin care a modificat în ordinul

Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Șoldănești nr. 115 din 18 decembrie 2015 și

în carnetul de muncă al Nadejdei Groza data concedierii acesteia și, anume, în loc

de 31 decembrie 2015, data de 25 februarie 2016, în rest respingând acțiunea.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu

legislația în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că,

atît soluția dată de către instanța de apel, cît și soluția dată de către prima instanță

sunt greșite.

Conform art. 17 alin. (1) lit. c) și alin. (4) din Legea contenciosului

administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000, cererea prin care se solicită

anularea unui act administrativ sau recunoașterea dreptului pretins poate fi

înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel. Acest

termen curge de la data comunicării actului administrativ. Termenul de 30 de zile

specificat la alin. (1) este termen de prescripție.

La caz, se reține că, actele de numire, transferare, detașare sau eliberare din

funcție, inclusiv de aplicare a sancțiunilor disciplinare în privința funcționarului

public, a funcționarului public cu statut special, inclusiv a militarilor, persoanelor

cu statut militar, se contestă direct în instanță de contencios administrativ în termen

de 30 de zile de la data cînd persoana a luat cunoștință de acest act sub semnătură

sau i-a fost înmânat actul.

În acest context, este cert faptul că, Nadejda Groza urma să conteste ordinul

Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Șoldănești nr. 115 din 18 decembrie 2015 în

instanța de contencios administrativ în termen de o lună din momentul aducerii la

cunoștință a acestui act administrativ.

4

Este incontestabil faptul că, Nadejda Groza a luat cunoștință cu ordinul

Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Șoldănești nr. 115 din 18 decembrie 2015 la

data emiterii acestuia, fapt ce se confirmă prin semnătura intimatei de pe ordin,

însă a depus prezenta cerere de chemare în judecată la data de 24 martie 2016 și a

solicitat repunerea în termen pe motiv că, în perioada 24 decembrie 2015-24

februarie 2016, s-a aflat în concediu medical.

Conform art. 17 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ, persoana

care, din motive temeinic justificate, a omis termenul de prescripție poate fi repusă

în termen în condițiile Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 116 alin. (1) și (3) CPC, persoanele care, din motive

întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în

termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce

dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Din materialele dosarului rezultă cu certitudine că, în perioada 24 decembrie

2015-24 februarie 2016, Nadejda Groza s-a aflat în concediu medical, fapt

confirmat prin certificatele de concediu medical (f. d. 9, 10).

În contextul celor expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a o repune pe

Nadejda Groza în termenul de adresare în instanța de judecată.

Conform art. 42 alin. (5) din Legea nr. 158-XVI din 04 iulie 2008 cu privire

la funcția publică și statutul funcționarului public, la împlinirea vîrstei necesare

obținerii dreptului la pensie pentru limită de vîrstă, funcționarul public poate fi

numit, la decizia persoanei/organului care are competență legală de numire în

funcție, pe perioade determinate, dar care cumulativ nu vor depăși 5 ani, în aceeași

funcție publică, în funcție echivalentă sau în funcție de nivel inferior, primind

pensia și salariul conform legislației. Numirea în funcție se face doar cu acordul

funcționarului public, dacă acesta îndeplinește condițiile prevăzute la art.27, cu

excepția alin.(1) lit. d).

Art. 61 din Legea enunțată prevede că, raporturile de serviciu încetează în

următoarele cazuri: în circumstanțe ce nu depind de voința părților; eliberare din

funcție; destituire; demisie, iar art. 62 alin. (1) lit. d) din Legea enunțată prevede

că, raporturile de serviciu încetează în circumstanțe ce nu depind de voința părților:

la împlinirea de către funcționarul public a vîrstei necesară obținerii dreptului la

pensie pentru limită de vîrstă, cu excepția situației specificate la art.42 alin.(5).

Faptul invocat de către intimata Nadejda Groza precum că, la data de 26

iunie 2015, Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Șoldănești nu a încheiat cu ea

contract individual de muncă nu poate fi reținut, deoarece conform art. 30

alin.alin.(1) și (2) din Legea nr. 158-XVI din 04 iulie 2008 cu privire la funcția

publică și statutul funcționarului public, raporturile de serviciu apar în baza actului

administrativ de numire în funcția publică, emis în condițiile prezentei legi. Actul

administrativ de numire are formă scrisă și conține temeiul legal al numirii,

referința la una din modalitățile de ocupare a funcției publice specificate la art.28,

numele funcționarului public, funcția publică, data de la care acesta urmează să

exercite funcția publică, drepturile salariale, perioada de probă, după caz, alte

componente stabilite de legislație.

5

Din materialele dosarului rezultă că, Nadejda Groza a luat cunoștință cu

ordinul Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Șoldănești nr. 115 cu privire la

încetarea raporturilor de serviciu la data emiterii acestuia, adică la data de 18

decembrie 2015, consemnând concomitent în ordin că, „roagă ca raportul de

serviciu să fie prelungit dacă este posibil, deoarece are nevoie să fie încadrată în

cîmpul muncii.”

De asemenea, din materialele dosarului rezultă că, la data încetării

raporturilor de serviciu, Nadejda Groza se afla în concediu medical, însă acest fapt

nu poate constitui temei pentru a considera că, aceasta a fost concediată ilegal.

În acest sens, instanța de recurs ține să menționeze că, conform art. 2 alin.(4)

din Legea nr. 289-XV din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate

temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale, în cazul persoanelor

angajate în baza contractului individual de muncă pe durată determinată, precum și

în cazul lichidării unității, dreptul la prestații încetează la data încetării

contractului, cu excepția dreptului la indemnizație de maternitate și indemnizație

pentru incapacitate temporară de muncă survenită în urma unui accident de muncă

sau a unei boli profesionale.

La fel, conform pct. 5 din Regulamentul cu privire la condițiile de stabilire,

modul de calcul și de plată a indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de

muncă, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 108 din 03 februarie 2005, în

cazul persoanelor angajate în baza contractului individual de muncă pe durată

determinată și/sau în baza contractului de prestări servicii, dreptul la indemnizații

pentru concediile medicale acordate până la expirarea contractului individual de

muncă, încetează la data încetării contractului, precum și în cazul lichidării unității,

cu excepția dreptului la indemnizație de maternitate și indemnizație pentru

incapacitate temporară de muncă survenită în urma unui accident de muncă sau a

unei boli profesionale.

Totodată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție reține că, în speța dată nu sunt aplicabile prevederile

art.83 alin. (3) din Codul muncii, la care a făcut trimitere instanța de apel, deoarece

în cazul dat, a avut loc încetarea raporturilor de serviciu în circumstanțe ce nu

depind de voința părților.

Conform art. 66 alin. (5) din Codul muncii, la încetarea contractului

individual de muncă, carnetul de muncă se restituie salariatului în ziua eliberării

din serviciu.

Conform pct. 70 din Regulamentul privind completarea, păstrarea și

evidența carnetului de muncă, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 1449 din

24 decembrie 2007, expedierea carnetului de muncă prin poștă se permite numai în

cazul în care unitatea are consimțămîntul în scris al salariatului sau

reprezentantului său legal.

Actele cauzei denotă faptul că, intimata Nadejda Groza nu a solicitat

expedierea carnetului de muncă prin poștă, iar la data de 24 februarie 2016, cînd

aceasta s-a prezentat la serviciu, recurentul Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul

Șoldănești i-a eliberat carnetul de muncă.

Astfel, din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

6

a admite recursul, de a casa integral decizia instanței de apel și hotărârea primei

instanțe și de a emite o nouă hotărâre, prin care de repus intimata în termenul de

adresare în instanța de judecată și acțiunea Nadejdei Groza împotriva

Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Șoldănești cu privire la contestarea actului

administrativ, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absența forțată de la

lucru și repararea prejudiciului moral de respins ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul

Șoldănești.

Se casează integral decizia Curții de Apel Bălți din 13 decembrie 2016 și

hotărârea Judecătoriei Șoldănești din 22 iulie 2016 în cauza civilă la cererea de

chemare în judecată a Nadejdei Groza împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe

raionul Șoldănești cu privire la repunerea în termen, contestarea actului

administrativ, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absența forțată de la

lucru și repararea prejudiciului moral și se emite o nouă hotărâre, prin care:

Se repune Nadejda Groza în termenul de adresare în instanța de judecată.

Se respinge acțiunea Nadejdei Groza împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat

pe raionul Șoldănești cu privire la contestarea actului administrativ, restabilire la

lucru, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru și repararea

prejudiciului moral ca fiind neîntemeiată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței, Iulia Sîrcu

judecătorul

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Maria Ghervas

Ion Druță

Mariana Pitic

7