2ra-39/18 — anularea ordinului de concediere, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absenta fortată de la lucru si repararea prejudiciului moral

2ra-39/18 — anularea ordinului de concediere, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absenta fortată de la lucru si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: I. Mânăscurtă dosarul nr. 2ra-39/18

instanța de apel: L. Bulgac, D. Manole, G. Dașchevici

D E C I Z I E

14 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Ala Cobăneanu, Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu, Mariana Pitic

examinând recursul declarat de către reprezentantul Societății cu răspundere

limitată „Dina-Cociug”, avocatul Vasile Lungu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vladimir Spînu împotriva

Societății cu răspundere limitată „Dina-Cociug” cu privire la anularea ordinului de

concediere, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru

și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Dina-Cociug” și

menținută hotărârea Judecătoriei Ciocana, municipiul Chișinău din 02 decembrie

2016,

c o n s t a t ă:

La data de 21 septembrie 2016, Vladimir Spînu a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SRL „Dina-Cociug” cu privire la anularea ordinului de concediere,

restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru și repararea

prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, a încheiat cu pârâta contractul

individual de muncă nr. 1 din 12 ianuarie 2009, conform căruia a fost angajat în

funcția de maistru sector în Secția de montare din cadrul SRL „Dina-Cociug”, pentru

o perioadă nedeterminată.

Menționează că, și-a exercitat cu onestitate și diligentă sporită toate obligațiile

asumate prin contract, iar pretenții și obiecții din partea clienților angajatorului nu au

existat.

Susține că, la un moment dat, relațiile sale cu unul din conducătorii SRL „Dina-

Cociug” s-au înrăutățit, din motive pe care nu le cunoaște.

Afirmă că, deseori a fost intimidat și i-a fost propus să scrie personal cerere de

demisie, deși, își îndeplinea toate atribuțiile funcției.

1

Relevă că, în legătură cu faptul că, nu existau motive de a fi concediat, pârâta,

prin ordinul nr. 197 C din 11 iulie 2016, a exclus din statele de personal funcția de

maistru în Secția de montare, începând cu data de 11 septembrie 2016.

Invocă că, de fapt, în unitate mai activează și alți maiștri, care la moment

exercită exact aceleași atribuții, pe care el le exercita în funcția de maistru.

Declară că, SRL „Dina-Cociug” nu avea necesitatea stringentă de a reduce o

funcție, iar motivele indicate în ordin sunt pur formale, nefondate și nu au nici un

suport, deoarece unitatea nu a fost în realitate afectată economic.

Menționează că, prin ordinul pârâtei nr. 276 C din 08 septembrie 2016 a fost

concediat din funcția de maistru de sector în Secția de montare, cu desfacerea

contractului individual de muncă nr. 1 din 12 ianuarie 2009, începând cu data de 12

septembrie 2016.

Consideră că, ordinul pârâtei enunțat este ilegal, deoarece a fost emis cu

încălcarea gravă și evidentă a normelor Codului muncii.

Susține că, ordinele menționate nu sunt în nici într-un mod motivate din punct

de vedere juridic sau economic, cu privire la reducerea statelor de personal, fapt ce

contravine art. 88 alin. (1) lit. a) din Codul muncii.

Afirmă că, contrar prevederilor art. 88 alin. (1) lit. c) din Codul muncii,

angajatorul nu i-a propus un alt loc de muncă în cadrul SRL „Dina-Cociug”, ceea ce

denotă din nou intenția angajatorului de a înceta raporturile de muncă anume cu el și

nu a mai avut intenția de a mai continua careva raporturi cu el.

Relevă că, în cadrul unității existau locuri de muncă vacante, însă angajatorul

a redus anume funcția, pe care el o deținea, fapt ce contravine art. 88 alin. (1) lit. d)

din Codul muncii.

Mai relevă că, la concediere, pârâta nu a ținut cont de art. 183 din Codul muncii,

care prevede că, în caz de reducere a numărului sau a statelor de personal, de dreptul

preferențial de a fi lăsați la lucru beneficiază salariații cu o calificare și productivitate

a muncii mai înaltă. Or, el a îmbunătățit modul de muncă și l-a ușurat printr-o invenție.

Solicită anularea ordinului pârâtei nr. 276 C din 08 septembrie 2016 cu privire

la concediere, restabilirea sa în funcția de maistru de sector al Secției de montare din

cadrul SRL „Dina-Cociug” și încasarea de SRL „Dina-Cociug” a salariului mediu

pentru absența forțată de la lucru, începând cu data concedierii pînă la data emiterii

hotărârii judecătorești, a sumei de 20 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral și a

cheltuielilor de judecată în mărime de 5000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 02 decembrie 2016

acțiunea a fost admisă parțial, a fost anulat ordinul SRL „Dina-Cociug” nr. 276 C din

08 septembrie 2016 cu privire la concediere, a fost restabilit Vladimir Spînu în funcția

de maistru al Secției de montare din cadrul SRL „Dina-Cociug” și au fost încasate de

la SRL „Dina-Cociug” în beneficiul lui Vladimir Spînu salariul mediu pentru absența

forțată de la lucru pentru perioada 12 septembrie 2016 – 02 decembrie 2016 în mărime

de 8829,20 lei, suma de 3000 lei, cu titlu de prejudiciu moral și cheltuielile de

asistență juridică în sumă de 3000 lei, iar în total suma de 14829,20 lei. În rest acțiunea

a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Au fost încasate de la SRL „Dina-Cociug” în

beneficiul statului taxa de stat în sumă de 354,87 lei și cheltuielile legate de citarea

părților în instanța de judecată în sumă de 28,70 lei, iar în total suma de 383,57 lei.

2

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2017 a fost respins apelul

declarat de către SRL „Dina-Cociug” și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 03 noiembrie 2017, reprezentantul SRL „Dina-Cociug”, avocatul

Vasile Lungu a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel și hotărârea primei instanțe.

Menționează că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra argumentelor invocate

de către recurentă în cererea de apel, încălcând, astfel, prevederile art. 390 alin. (2)

CPC.

Susține că, instanțele judecătorești greșit au concluzionat că, concedierea

intimatului nu a avut loc cu acordul preliminar scris al organului sindical, deoarece

intimatul nu a prezentat nici un înscris, care ar confirma că, el este membru de

sindicat, iar recurenta era obligată să solicite acordul scris al sindicatelor.

Afirmă că, prin scrisoarea Consiliului regional sindical „Moldova-Business-

Sind” Ciocana, mun. Chișinău nr. 06 din 06 aprilie 2017 a fost confirmat faptul că,

Organizația sindicală primară a SRL „Dina-Cociug” a depus la data de 18 decembrie

2013 declarație despre desființarea sa și încetarea colectării cotizațiilor sindicale de

la foștii membri de sindicat, iar ca urmare, aceasta a fost exclusă din lista membrilor

Organizației sindicale teritoriale Ciocana, mun. Chișinău „Moldova-Business-Sind”

începând cu luna ianuarie 2014, iar ultima cotizație sindicală in această organizație

sindicală primară a fost transferată la Consiliul regional sindical „Moldova-Business-

Sind” Ciocana, mun. Chișinău la data de 02 mai 2013 pentru lunile ianuarie-februarie

2013 în sumă de 3500 lei.

Relevă că, din borderoul de plată a salariului și plăților aferente acestuia rezultă

că, pentru anul 2013, recurentei i-a fost reținută suma de 327,52 lei, cu titlu de

cotizație de membru de sindicat, iar pentru anii 2014-2016, o astfel de reținere nu a

avut loc.

Invocă că, până în prezent, ordinul recurentei nr. 197 C din 11 iulie 2016 cu

privire la efectuarea măsurilor organizatorice în legătură cu reducerea numărului de

personal nu este contestat și nici intimatul nu a solicitat declararea nulității acestuia.

Declară că, intimatul nu a respectat procedura prealabilă de soluționare a

litigiului pe cale extrajudiciară. Or, conform pct. 15.2 din Statutul SRL „Dina-

Cociug”, litigiile apărute în legătură cu încheierea, executarea, modificarea și

încetarea sau alte pretenții ce decurg din prezentul statut vor fi supuse în prealabil

unei proceduri amiabile de soluționare.

Menționează că, conform art. 88 alin. (1) lit. g) din Codul muncii, la data de 12

iulie 2016, în adresa Agenției pentru ocuparea forței de muncă Botanica,

mun.Chișinău a fost expediată informația privind disponibilizarea salariaților nr. 129

din 11 iulie 2016, iar conform avizului de recepție, ultima a recepționat informația

privind disponibilizarea salariaților la data de 13 iulie 2016.

Susține că, conform art. 88 alin. (l) lit. с) din Codul muncii, o dată cu

preavizarea în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal, angajatorul

3

va propune în scris salariatului preavizat un alt loc de muncă (un alt post) în cadrul

unității respective.

Afirmă că, de fapt, salariatului preavizat trebuie să i se propună transferul la un

alt loc de muncă permanent în cadrul aceleiași unități cu acordul scris al părților

conform prevederilor art. 74 alin. (1) și (3) din Codul muncii.

Relevă că, un alt loc de muncă, în acest caz, se propune salariatului, mai întâi

de toate, ținând cont de specialitatea, profesia, calificarea, funcția acestuia - condiție

de bază a art. 49 alin. (1) lit. d) și art. 68 alin. (2) lit. f) din Codul muncii, reieșind din

obligația angajatorului de a respecta condițiile contractului individual de muncă și a-

i oferi salariatului un loc de muncă. În cazul lipsei unui loc de muncă conform

specialității, profesiei, calificării, funcției, salariatului preavizat poate fi propusă orice

altă muncă vacantă existentă în cadrul unității.

Invocă că, necătând la faptul că, legiuitorul a prevăzut această obligație a

angajatorului, la data de 11 iulie 2016, recurenta nu avea careva funcții vacante, care

i-ar permite intimatului de a fi angajat în altă funcție cum prevede legea.

Mai invocă că, conform adeverinței se constată faptul că, la data de 11 iulie

2016, data emiterii ordinului de preavizare, angajatorul deținea următoarele funcții

vacante și, anume, contabil; energetic principal; specialist protecția sănătății și

securității nuncii; electromecanic; manager în activități comerciale; specialist

coordonator; conducător auto; inginer proiectant; montator sisteme și echipamente

sanitare; muncitor auxiliar și electrogazosudor.

Declară că, pentru funcțiile enunțate, atât legiuitorul, cît și regulamentul intern

prevede deținerea anumitor certificate și/sau diplome de perfecționare, ce i-ar permite

intimatului de a lucra în una din funcțiile vacante existente la acel moment.

Menționează că, prin procesul-verbal din 15 decembrie 2016, întocmit după

emiterea hotărârii primei instanțe, recurenta a încercat să execute benevol hotărârea,

propunându-i intimatului două funcții vacante și, anume, conducător auto (toate

categoriile) și muncitor auxiliar depozitul central, iar intimatul a refuzat funcțiile

propuse, fapt confirmat prim semnăturile membrilor comisiei, Angela Beșleagă Ala

Sufrai și Liubovi Mărjineanu, în prezența intimatului, care a refuzat să semneze

procesul-verbal.

Susține că, prin ordinul nr. 412 C din 30 decembrie 2015 cu privire la aprobarea

statelor de personal pentru anul 2016, administrația SRL „Dina-Cociug” a aprobat

statele de personal ale acesteia pentru anul 2016 în număr de 212 unități. Astfel, la

capitolul II (Direcția Comercială), subcapitolul II.I.II (secția de asamblare), pct. 2 se

regăsește în lista statelor de personal pentru anul 2016 funcția deținută de intimat în

număr de 4 unități, cu un salariu în mărime de 3500 lei lunar.

Afirmă că, prin ordinul nr. 393 C din 30 decembrie 2016 a fost aprobată lista

statelor de personal ale SRL „Dina-Cociug” pentru anul 2017 în număr de 220 unități.

Astfel, la capitolul II (Departamentul Vânzări), subcapitolul 2.1.3 (secția montare

UCT), pct. 2 se regăsește în lista statelor de personal pentru anul 2017 funcția deținută

de intimat în număr de 2 unități, cu un salariu în mărime de 4 200 lei lunar.

Relevă că, reducerea statelor de personal în număr de 2 unități, efectuată prin

ordinul nr. 197 C din 11 iulie 2016 privind cu privire la efectuarea măsurilor

4

organizatorice în legătură cu reducerea numărului de personal, a fost reflectată în lista

statelor de personal pentru anul 2017.

Invocă că, conform Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la

practica judiciară a examinării litigiilor care apar în cadrul încheierii, modificării și

încetării contractului individual de muncă nr. 12 din 03 octombrie 2005, la

soluționarea litigiului privind concedierea conform art. 86 alin. 1) lit. c) CM urmează

a se verifica dacă salariatul eliberat nu are dreptul preferențial de a fi lăsat la lucru

conform priorităților expuse la art. 183 din Codul muncii.

Declară că, soluționând chestiunea privind reducerea numărului sau a statelor

de personal, administrația este în drept, în limitele profesiilor și funcțiilor similare, să

efectueze regruparea salariaților și să transfere un lucrător mai calificat, funcția căruia

se reduce, cu consimțământul lui, în altă funcție, concediind din această funcție, în

baza temeiurilor indicate, lucrătorul mai puțin calificat. Dacă administrația nu a

beneficiat de acest drept, instanța judecătorească nu trebuie să supună discuției

raționalitatea acestei regrupări.

Prin referința depusă la data de 15 decembrie 2017 Vladimir Spînu a solicitat

respingerea recursului și menținerea deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3

judecători prin încheierea din 17 ianuarie 2018 a considerat recursul admisibil și a

dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care

urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acțiunii din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

Pe parcursul judecării cauzei s-a constatat că, în baza contractului individual de

muncă nr. 1 din 12 ianuarie 2009, Vladimir Spînu a fost angajat în funcția de maistru

sector în Secția de montare din cadrul SRL „Dina-Cociug”, pentru o perioadă

nedeterminată.

Prin ordinul SRL „Dina Cociug” nr. 197 C din 11 iulie 2016 a fost exclusă din

statele de personal, începând cu 11 septembrie 2016, funcția de maistru (Secția de

montare din cadrul Departamentului utilaj comercial și tehnologic) – 2,0 unități, iar

prin ordinul SRL „Dina-Cociug” nr. 198 C din 11 iulie 2016 a fost adus la cunoștința

lui Vladimir Spînu, maistru Secției de montare din cadrul Departamentului utilaj

comercial și tehnologic faptul că, conform ordinului nr. 197 C din 11 iulie 2016,

funcția deținută a fost supusă reducerii, începând cu data de 11 septembrie 2016.

Ulterior, prin ordinul SRL „Dina-Cociug” nr. 276 C din 08 septembrie 2016

Vladimir Spînu a fost concediat din funcție și a fost desfăcut contractul individual de

muncă nr. 1 din 12 ianuarie 2009, începând cu data de 12 septembrie 2016.

5

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Vladimir Spînu a solicitat

anularea ordinului SRL „Dina-Cociug” nr. 276 C din 08 septembrie 2016 cu privire

la concediere, restabilirea sa în funcția de maistru de sector al Secției de montare din

cadrul SRL „Dina-Cociug” și încasarea de la SRL „Dina-Cociug” în beneficiul său a

salariului mediu pentru absența forțată de la lucru, începând cu data concedierii pînă

la data emiterii hotărârii judecătorești, a sumei de 20 000 lei, cu titlu de prejudiciu

moral și a cheltuielilor de judecată în mărime de 5000 lei.

Prima instanță, fiind investită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la

concluzia temeiniciei parțiale a acțiunii, anulând ordinul SRL „Dina-Cociug” nr. 276

C din 08 septembrie 2016 cu privire la concediere, restabilindu-l pe Vladimir Spînu

în funcția de maistru al Secției de montare din cadrul SRL „Dina-Cociug” și încasând

de la SRL „Dina-Cociug” în beneficiul lui Vladimir Spînu salariul mediu pentru

absența forțată de la lucru pentru perioada 12 septembrie 2016 – 02 decembrie 2016

în mărime de 8829,20 lei, suma de 3000 lei, cu titlu de prejudiciu moral și cheltuielile

de asistență juridică în sumă de 3000 lei, iar în total suma de 14829,20 lei, în rest

respingând acțiunea ca fiind neîntemeiată.

Ulterior, instanța de apel, fiind investită cu judecarea apelului declarat de către

SRL „Dina-Cociug”, a ajuns la concluzia netemeiniciei acestuia, menținând

hotărârea primei instanțe, pe care a considerat-o întemeiată și legală.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislația în vigoare

ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că, soluția dată de către

instanțele judecătorești este greșită.

Din materialele dosarului rezultă că, Vladimir Spînu, înaintând prezenta cerere

de chemare în judecată, a invocat că, ordinul SRL „Dina-Cociug” nr. 197 C din 11

iulie 2016 cu privire la efectuarea măsurilor organizatorice în legătură cu reducerea

numărului de personal nu este motivat din punct de vedere juridic sau economic, cu

privire la reducerea statelor de personal; nu i-a fost propus în scris o altă funcție în

cadrul SRL „Dina-Cociug”; în cadrul unității respective existau locuri de muncă

vacante, însă angajatorul a redus anume funcția deținută de către el și la concediere,

angajatorul nu a ținut cont de dreptul său preferințial de a fi lăsat la lucru.

Conform art. 86 alin. (l) lit. c) din Codul muncii, concedierea - desfacerea din

inițiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată,

precum și a celui pe durată determinată - se admite pentru reducerea numărului sau a

statelor de personal din unitate.

Conform art. 88 alin. (l) lit. a) din Codul muncii, angajatorul este în drept să

concedieze salariații de la unitate în legătură cu lichidarea acesteia ori în legătură cu

reducerea numărului sau a statelor de personal (art.86 al.(l) lit. b) și c) doar cu condiția

că va emite un ordin (dispoziție, decizie, hotărâre), motivat din punct de vedere juridic

sau economic, cu privire la lichidarea unității ori reducerea numărului sau a statelor

de personal.

În speță, se reține că, din ordinul SRL „Dina-Cociug” nr. 197 C din 11 iulie

2016 cu privire la efectuarea măsurilor organizatorice în legătură cu reducerea

numărului de personal rezultă că, excluderea din statele de personal, începând cu 11

septembrie 2016, a funcției de maistru (Secția de montare din cadrul DUCT) a avut

6

loc în legătura cu micșorarea volumului de lucrări la serviciile prestate de către SRL

„Dina-Cociug”, necesitatea micșorării cheltuielilor de salarizare și optimizării statelor

de personal.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că, angajatorul SRL „Dina-Cociug” a motivat ordinul

enunțat din punct de vedere economic.

Conform art. 88 alin. (l) lit. c) și d) din Codul muncii, angajatorul este în drept

să concedieze salariații de la unitate în legătură cu lichidarea acesteia ori în legătură

cu reducerea numărului sau a statelor de personal (art.86 al.(l) lit. b) și c) doar cu

condiția că: o dată cu preavizarea în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de

personal, va propune în scris salariatului preavizat un alt loc de muncă (funcție) în

cadrul unității respective; va reduce, în primul rînd, locurile de muncă vacante.

Din materialele dosarului rezultă că, la data de 11 iulie 2016, data emiterii

ordinului de preavizare, SRL „Dina-Cociug” nu avea careva funcții vacante, care i-ar

permite lui Vladimir Spînu de a fi angajat în altă funcție.

Conform adeverinței, anexate la materialele dosarului, angajatorul deținea

următoarele funcții vacante și, anume, contabil; energetic principal; specialist

protecția sănătății și securității nuncii; electromecanic; manager în activități

comerciale; specialist coordonator; conducător auto; inginer proiectant; montator

sisteme și echipamente sanitare; muncitor auxiliar și electrogazosudor.

Actele cauzei, însă, denotă faptul că, pentru funcțiile enunțate, Regulamentul

intern al SRL „Dina-Cociug” prevede deținerea anumitor certificate și/sau diplome

de perfecționare, care i-ar permite intimatului de a lucra în una din funcțiile vacante

existente la acel moment.

Mai mult ca atît, conform structurii organizatorice a Secției de montare, în care

activa intimatul, exista o funcție de maistru vacantă, însă prin ordinul SRL „Dina-

Cociug” nr. 197 C din 11 iulie 2016 a fost exclusă din statele de personal atât funcția

de maistru deținută de către intimat, cît și funcția de maistru vacantă.

Conform art. 183 din Codul muncii, în caz de reducere a numărului sau a

statelor de personal, de dreptul preferențial de a fi lăsați la lucru beneficiază salariații

cu o calificare și productivitate a muncii mai înaltă.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrative lărgit al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că, determinarea angajaților care vor dispune

de dreptul preferențial de a fi lăsați la lucru reieșind din calificarea și productivitatea

mai înaltă a muncii ține de competența exclusivă a angajatorului.

În asemenea circumstanțe, instanța de recurs consideră că, ordinul SRL „Dina-

Cociug” nr. 276 C din 08 septembrie 2016 cu privire la concediere este legal și nu

sunt temeiuri pentru anularea acestuia.

Astfel, din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

admite recursul, de a casa integral decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe

și de a emite o nouă hotărâre, prin care acțiunea lui Vladimir Spînu împotriva

Societății cu răspundere limitată „Dina-Cociug” cu privire la anularea ordinului de

concediere, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru

și repararea prejudiciului moral de respins ca fiind neîntemeiată.

7

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Dina-

Cociug”.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2017 și

hotărârea Judecătoriei Ciocana, municipiul Chișinău din 02 decembrie 2016 în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vladimir Spînu împotriva Societății cu

răspundere limitată „Dina-Cociug” cu privire la anularea ordinului de concediere,

restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru și repararea

prejudiciului moral și se emite o nouă hotărâre, prin care:

Se respinge acțiunea lui Vladimir Spînu împotriva Societății cu răspundere

limitată „Dina-Cociug” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilire la

lucru, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru și repararea prejudiciului

moral ca fiind neîntemeiată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Oleg Sternioală

judecătorul

Judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

8