3ra-1273/15 — Anularea acterlor şi a facturii

Dosarul nr.3ra-1273/15 Instanţa de fond: Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău – L. Ursu Instanţa de apel: CA Chişinău – A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna ÎNCHEIERE 07 octombrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova, Judecători: Dumitru Mardari, Maria Ghervas, soluționînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de Lidia Voloşina în pricina civilă la acţiunea Lidiei Voloşina către Întreprinderea cu Capital Străin „ Red Union Fenosa” Societate pe Acţiuni privind anularea actului nr. A 16467 din 13 martie 2013 şi a facturii SV 7105756041 din 09 martie 2013, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 aprilie 2015, prin care s-a respins apelul declarat de Voloşina Lidia şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 17 noiembrie 2014, prin care s-a respins cererea de chemare în judecată ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție extinctivă, CONSTATĂ: La 04 iunie 2013 Voloşina Lidia s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „ Red Union Fenosa” SA privind restabilirea termenului de o lună pentru contestarea actului administrativ, recunoașterea nulă a actului nr. A 16467 din 13 martie 2013 şi a facturii SV 7105756041 din 19 martie 2013, în sumă de 31 810,50 lei ( f.d. 1-3). În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că la 13 martie 2013 reprezentanţii ÎCS „Red Union Fenosa” SA au întocmit Actul nr. A 16467 cu privire la încălcarea clauzelor contractului, fiind indicat că în urma controlului efectuat s-a stabilit conectarea nesancționată prin metoda ascunsă pînă la contor, prin care trecea sarcina 22 amperi.

În baza acestui act a fost întocmită factura nr. SV 7105756041 din 19 martie 2013, prin care s-a calculat suma paușală de 31 810,50 lei ca pentru o persoană 1 juridică. În cazul în care se constată vina consumatorului final calculul sumei paușale se efectuează conform numărului şi puterii receptorilor de curent ai consumatorului casnic, însă reprezentanții ÎCS „Red Union Fenosa” SA nu au întocmit lista şi puterea receptorilor la curent. Reclamanta a mai menţionat că concluziile privind utilizarea sarcinii 22 amperi sunt neîntemeiate, deoarece reprezentanţii ÎCS „Red Union Fenosa” SA au efectuat măsurările pe stîlp, care este folosinţă comună, această linie de curent fiind proprietatea furnizorului, de aceea pentru salturile de tensiune pe linie şi pentru starea tehnică a acesteia răspunde furnizorul.

Instalaţiile electrice, amplasate mai sus de punctul de delimitare, aparţin operatorului reţelei şi tot el poartă răspundere pentru starea tehnică a contoarelor electrice în punctul de delimitare. Mai mult ca atît, la efectuarea controlului reprezentanții ÎCS „Red Union Fenosa” SA au desigilat contorul electric fără a avea careva pretenţii la sigiliu sau la contor. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 17 noiembrie 2014 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată (f.d.72). Nefiind de acord cu hotărîrea instanței de fond, Lidia Voloşina a depus cerere de apel, prin care a solicitat casarea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 17 noiembrie 2014 cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie admise pretențiile ( f.d.

85-88). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din data de 22 aprilie 2015 s-a respins cererea de apel declarată de Voloşina Lidia şi s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Rîşcanu mun. Chişinău din 17 noiembrie 2014 ( f.d. 108-112). În motivarea soluției sale instanţa de apel a reţinut că cererea, prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoașterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 zile de la data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau din data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluționarea acesteia. Cererea de chemare în judecată înaintată de Lidia Voloşina la data de 04 iunie 2013 a fost depusă cu încălcarea termenului de prescripţie, care a început să curgă din data de 16 aprilie 2013, data cînd a primit răspuns la cererea prealabilă.

Instanţa de apel a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de repunere a acţiunii în termen. Argumentul reclamantei precum că corespondența cu ÎCS „Red Union Fenosa” SA nu s-a finisat, ultimul răspuns fiind primit la 07 mai 2013, dată de la care reclamanta a considerat că începe a curge termenul de prescripţie, este neîntemeiat, ori conform materialelor dosarului ( f.d. 15) cererea adresată către ÎCS „Red Union Fenosa” SA din 22 mai 2013 a fost depusă de Voloşin Valerii şi nu este relevantă, fiind invocate aceleași motive în privința dezacordului cu actul de control.

Curtea de Apel a menţionat că repunerea nejustificată în termen pentru depunerea acţiunii ar avea un efect incompatibil cu principiul securităţii 2 raporturilor juridice, garantat de articolul 6 din Convenţie şi ar încălca dreptul intimatului la un proces echitabil, avînd în vedere că repunerea în termen ar împiedica rămînerea irevocabilă a hotărîrii primei instanţei şi va leza în acest mod principiul securității raportului juridic. La data de 16 iunie 2015 Lidia Voloşina a depus cerere de recurs, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel din 22 aprilie 2015 şi a hotărîrii primei instanţe din 17 noiembrie 2014 cu emiterea unei noi hotărîri, prin care să fie admise cerinţele în întregime şi încasarea din contul intimatului a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 3000 lei ( f.d.

114-116). În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că decizia Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată la 22 aprilie 2015, expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la data de 30 aprilie 2015. Cererea de recurs, depusă la 16 iunie 2015, este depusă în termen. Examinînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat de Lidia Voloşina nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Alin. (4) al aceluiași articol stipulează că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, 3 aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procesual, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, al. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea lucrurilor, însă motivele recursului invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător de instanţe.

Conform celor expuse, în temeiul art. 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE : Se consideră inadmisibil recursul declarat de Lidia Voloşina împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 aprilie 2015, în pricina civilă la acţiunea Lidiei Voloşina către Întreprinderea cu Capital Străin „Red Union Fenosa” Societate pe Acţiuni privind anularea actului nr. A 16467 din 13 martie 2013 şi a facturii SV 7105756041 din 09 martie 2013. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul, Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas 4