2rac-370/15 — Încasarea datoriei

Prima instanță: Judecătoria Vulcăneşti Dosarul nr. 2rac-370/15 Judecător: I. Botezatu Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat Judecători: A. Curdov, E. Dimina, A. Bostan ÎNCHEIERE 07 octombrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Ion Druţă Judecători Liliana Catan, Iurie Diaconu examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea de Stat „Staţiunea Tehnologică de Irigare Vulcăneşti”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „W.O. AGROSEM” împotriva Întreprinderii de Stat „Staţiunea Tehnologică de Irigare Vulcăneşti” privind încasarea datoriei, împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 03 iunie 2015, prin care a fost casată parţial hotărîrea Judecătoriei Vulcăneşti din 22 mai 2014, c o n s t a t ă La 23 mai 2013, SRL „W.O.

AGROSEM” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către ÎS „Staţiunea Tehnologică de Irigare Vulcăneşti” (ÎS „S.T.I. Vulcăneşti”), solicitînd încasarea datoriei în mărime de 77 013,74 lei şi a taxei de stat achitată la depunerea acţiunii. In motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 16 iunie 2011 şi la 05 iunie 2012 între ÎS „S.T.I. Vulcăneşti” şi „W.O. AGROSEM” SRL au fost încheiat contractele nr. 1 de furnizare a apei pentru irigaţii respectiv pentru anul 2011 şi 2012, conform cărora ÎS „S.T.I. Vulcăneşti” s-a obligat să asigure „W.O. AGROSEM” SRL furnizarea apei pentru irigaţii, iar „W.O. AGROSEM” SRL să-i achite ÎS „S.T.I. Vulcăneşti” costul serviciilor pentru furnizarea apei.

În conformitate cu punctul 4 al titlului II din contractul din 16 iunie 2011 şi punctul 2 al titlului II din contractul din 05 iunie 2012, costul serviciilor pentru furnizare a apei se calculează prin înmulţirea volumului total al apei furnizate, măsurat în m3 şi preţul al unui m3 de apă, era stabilit în contracte. Volumul apei furnizate de către ÎS „S.T.I. Vulcăneşti” către „W.O. AGROSEM” SRL se determină în conformitate cu condiţiile punctului 9 al titlului I din contractul din 16 iunie 2011 şi punctului 6 al titlului I din contractul din 05 iunie 2012, prin care se stabileşte, că în cazul lipsei contorului de apă, evidenţa apei, furnizate se efectuează conform cantităţii orelor-agregate, utilizate conform energiei electrice consumate sau a unei altei metode coordonate cu părţi.

Preţ al unui m3 de apă în mărime de 1,50 lei conform contractului din 16 iunie 2011 era coordonat între ÎS „S.T.I. Vulcăneşti” şi „W.O. AGROSEM” SRL în conformitate cu pct. 4 al titlului II din contractul, prin schimbarea de scrisori. Preţ al unui m3 de apă în mărime de 1,87 lei conform contractului din 05 iunie 2012, a fost stabilit prin punctul 2 al titlului II din contract. Concomitent, prin pct. 5 al titlului II din contractul din 16 iunie 2011 şi prin pct. 3 al titlului II din contractul din 05 iunie 2012 a fost stabilită plata prealabilă (avans) în mărime de cheltuielile pentru serviciile, în legătură cu ce „W.O. AGROSEM” SRL a plătit prealabil ÎS „S.T.I. Vulcăneşti” costul serviciilor pentru furnizare a apei.

Astfel, menţionează reclamantul că, între IS „S.T.I. Vulcăneşti” şi „W.O. AGROSEM” SRL au fost încheiate contracte de prestare a serviciilor în baza cărora ÎS „S.T.I. Vulcăneşti” (executor) şi-a asumat obligaţiile să acorde „W.O. AGROSEM” SRL (beneficiar) anumite servicii, iar „W.O. AGROSEM” SRL să achite plată condiţionată, care se recunosc ca sinalagmatice, astfel fiecare din părţi se obligă în aşa mod reciproc, ca obligaţia fiecărei părţi a fi corelativă faţă de obligaţia altei părţi. Totodată, ÎS „S.T.I. Vulcăneşti” în perioada sezoanelor de irigaţii anilor 2011 şi 2012 asigurîndu-i „W.O. AGROSEM” SRL furnizarea apei conform contractelor menţionate, incorect (în încălcarea clauzelor contractuale) a efectuat evidenţa (calcularea) volumului apei furnizate „W.O.

AGROSEM” SRL, majorînd neîntemeiat costul serviciilor pentru furnizarea apei, aplicînd indicaţiile tehnice necuvenite ale echipamentului de irigaţii folosit, neinformînd totodată, necătînd la solicitările repetate, în încălcarea art. 516 CC RM ale „W.O. AGROSEM” SRL privind indicaţiile echipamentului folosit, aplicate la calcularea costului serviciilor şi refuzînd de la prestarea ulterioară a serviciilor de furnizare a apei. În condiţiile lipsei acordului reciproc privind stabilirea costului serviciilor prestate, „W.O. AGROSEM” SRL a efectuat în baza condiţiilor contractuale stabilite mai sus un calculul corelativ a apei furnizate de către ÎS „S.T.I. Vulcăneşti” către „W.O. AGROSEM” SRL în perioada sezoanelor de irigaţii pentru anii 2011 şi 2012 reieşind din cantitatea orelor - agregate, utilizate conform energiei electrice consumate, aplicînd la calcularea indicaţiile tehnice, ale echipamentului de irigaţii, folosit de către ÎS „S.T.I.

Vulcăneşti” la furnizarea către „W.O. AGROSEM” SRL a apei din staţia de pompare a sistemului de irigaţii - SPSI-1-2 cu pompă D 500-65 şi motorul 160 kW. Conform datelor tehnice din fabrica producătorului coeficientul de randament (randament) al pompei D 500-65 îl constituie 76%, Randamentul motorului, cu puterea 160 kW, cu tensiunea 380 W, 1450 rot./min. îl constituie 93,6%. Astfel datoria totală a ÎS „S.T.I. Vulcăneşti” faţă de „W.O. AGROSEM” SRL pentru anii 2011-2012 o constituie 77 013,74 lei. Menţionează reclamantul că, pretenţia înmînată ÎS „S.T.I. Vulcăneşti” la 22 februarie 2013 privind soluţionarea acestui litigiu pe calea extrajudiciară a fost lăsată de către ultimul fără admitere. Prin hotărîrea Judecătoriei Vulcăneşti din 22 mai 2014, corectată prin încheierea instanţei din 10 iunie 2014, acţiunea a fost admisă parţial, s-a încasat de la ÎS „Staţiunea Tehnologică de Irigare Vulcăneşti” în beneficiul SRL „W.O.

AGROSEM” datoria pe contract pentru furnizarea apei de irigaţie în valoare de 45 602,74 lei, cheltuieli de judecată, care constău din taxa de stat în valoare de 1 368,08 lei. În rest, cerinţele în partea încasării de la ÎS „Staţiunea Tehnologică de Irigare Vulcăneşti” în beneficiul SRL „W.O. AGROSEM” a datoriei pe contract pentru furnizarea apei de irigaţie în valoare de 31 411 lei şi a cheltuielilor de judecată ce constău din taxa de stat în valoare de 942,33 lei – au fost respinse ca neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 03 iunie 2015, a fost respins apelul declarat de ÎS „Staţia Tehnologică pentru Irigare Vulcănesti” şi admis apelul declarat de SRL „W.O.

AGROSEM”, casată hotărîrea Judecătoriei Vulcănesti din 22 mai 2014 în partea refuzului în încasarea datoriei în baza contractului nr. 1 din 16.06.2011 de furnizare a apei pentru irigaţii în mărime de 31 411 lei şi a taxei de stat în sumă de 942, 33 lei, şi emisă o nouă hotărîre în partea dată, prin care, -S-a admis cerere de chemare în judecată a „W.O. AGROSEM” SRL în această parte şi s-a încasat de la ÎS „Staţia Tehnologică pentru Irigare Vulcănesti” în beneficiul „W.O. AGROSEM” SRL datoria în baza contractului nr. 1 din 16.06.2011 de furnizare a apei pentru irigaţii în sumă de 31 411 lei, cheltuielile de judecată, care constău din taxa de stat în mărime de 942 lei 33 bani pentru depunerea acţiunii în instanţa de judecată, precum şi 706 lei 74 bani pentru depunerea apelului.

-În rest hotărîrea s-a menţinut. Nefiind de acord, la 16 iunie 2015, în termenul prevăzut de lege, Întreprinderea de Stat „Staţiunea Tehnologică de Irigare Vulcăneşti” a declarat recurs, completîndu- l la 23 iulie 2015, a solicitat recurentul: admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Comrat din 03 iunie 2015 şi a hotărîrii Judecătoriei Vulcăneşti din 22 mai 2014. În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că atît instanța de apel cît şi instanţa de fond nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, au interpretat în mod eronat legea.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Staţiunea Tehnologică de Irigare Vulcăneşti” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătoreşti contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Staţiunea Tehnologică de Irigare Vulcăneşti” ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Staţiunea Tehnologică de Irigare Vulcăneşti” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, judecătorul Ion Druţă Judecătorii Liliana Catan Iurie Diaconu