2rac-234/14 — Încasarea datoriei

Prima instanță: Judecătoria Vulcănești Dosarul nr. 2rac-234/14 Judecător: I. Botezatu Instanţa de apel: Curtea de Apel Comrat Judecători: A. Curdov, E. Lazareva, E. Dimina ÎNCHEIERE 23 aprilie 2014 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecători Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către SRL „Rogob”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Rogob” către Cooperativa de Consum Vulcănești CONSUMCOOP cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere şi cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 26 noiembrie 2013, prin care a fost casată parţial hotărîrea Judecătoriei Vulcăneşti din 27 februarie 2013 şi în partea casării emisă o nouă hotărîre, c o n s t a t ă : La 21 noiembrie 2011, SRL „Rogob” s-a adresat la Judecătoria Economică de Circumscripție cu cerere de chemare în judecată către Cooperativa de Consum Vulcănești cu privire la încasarea datoriei în sumă de 2000 lei, dobânzii de întârziere a îndeplinirii obligațiilor în sumă de 33,53 lei, şi cheltuielilor de judecată în sumă de 2 270 lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că potrivit obligației între părți, reclamantul a livrat marfa pârâtului în suma de 14297,15 lei, în baza facturilor fiscale, dintre care pârâtul a achitat numai suma de 12297, 15 lei. La 21 noiembrie 2011, cauza a fost expediată spre examinare după competentă la Judecătoria Vulcănești. La 11 ianuarie 2013, reclamantul „Rogob” S.R.L., a depus cerere de precizare a pretențiilor, şi a solicitat încasarea ratei dobânzii de întârziere în sumă de 33,53 lei, taxa de stat în mărime de 270 lei și cheltuieli legate de acordarea serviciilor juridice în mărime de 2000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Vulcănești din 27 februarie 2013, acțiunea a fost admisă parțial, s-a încasat de la Cooperativa de Consum Vulcănești în beneficiul SRL „Rogob” rata dobânzii pentru întîrzierea achitărilor plăţilor în sumă de 33,53 lei și taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată în mărime de 270 lei.

În rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curții de Apel Comrat din 26 noiembrie 2013, a fost admis apelul declarat de SRL „Rogob”, casată hotărârea judecătoriei Vulcănești din 27 februarie 2013, în partea refuzului de încasare a cheltuielilor privind acordarea asistenței juridice în mărime de 2 000 lei, şi în această parte a fost emisă o nouă hotărâre, prin care s-a încasat de la Cooperativa de Consum Vulcănești în beneficiul F.P.C. „Rogob” S.R.L. suma de 300 (trei sute) lei cu titlu de cheltuielile de judecată privind acordarea asistenței juridice. În rest hotărârea judecătoriei Vulcănești din 27 februarie 2013 s-a menținut.

La 18 februarie 2014, SRL „Rogob” a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 26 noiembrie 2013, solicitând casarea parțială a acesteia cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a cererii de chemare în judecată în partea încasării cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 2000 lei de la Cooperativa de Consum Vulcănești în beneficiul F.P.C. „Rogob” S.R.L.. A mai solicitat recurentul încasarea de la Cooperativa de Consum Vulcănești în beneficiul F.P.C. „Rogob” S.R.L. a cheltuielilor de judecată pentru achitarea taxei de stat în mărime de 202,50 lei pentru depunerea cererii de apel și 270 lei pentru depunerea cererii de recurs. În motivarea recursului a indicat că decizia instanței de apel este neîntemeiată, deoarece s-a aplicat eronat normele de drept material și anume art. 94 și art. 96 CPC al RM, conform cărora instanța urma să dispună încasarea tuturor cheltuielilor de judecată.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 18.12.2013 (f.d. 160), cît şi faptul că conform materialelor cauzei recurentul a recepţionat decizia la 20.12.2013 (f.d. 161 avizul de recepţie), recursul se consideră declarat în termen. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Rogob” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Rogob” ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de către SRL „Rogob” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă