2rac-173/15 — Încasarea datoriei contractuale

Prima instanță: Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău Dosarul nr. 2rac-173/15 Judecător: A. Miron Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol ÎNCHEIERE 10 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători Oleg Sternioală, Ion Druţă examinînd chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Prima Pack”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Prima Pack” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Rogob” privind încasarea datoriei, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de SRL „Prima Pack” şi menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 01 octombrie 2013, c o n s t a t ă : La 20 octombrie 2011, SRL „Prima Pack” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Rogob”, privind încasarea datoriei şi a penalităţii. În motivarea cererii reclamantul a indicat, că la 20 septembrie 2010 a încheiat cu pîrîtul contractul nr. 05/29/09/10 privind furnizarea în adresa ultimului a învelișurilor de plastic pentru salam, etichete şi făină. Potrivit contractului respectiv, în baza cererii cumpărătorului şi a facturii fiscale CN 0100394 din 08 februarie 2011, reclamantul a furnizat iar pîrîtul a preluat şi s- a obligat să achite marfa în sumă de 473 666,19 lei, dintre care la momentul intentării prezentei acţiuni în judecată, nu a fost achitată suma de 148 019,18 lei.

Consideră reclamantul că este îndreptățit să solicite nu numai încasarea datoriei, dar şi a penalităţilor de întîrziere, în mărime de 19 366,14 lei, pentru neachitarea în termen a sumei datorate pentru furnizarea mărfii, calculată în conformitate cu pct. 7.2. din contractul susmenționat. La 04 iunie 2012 reclamantul şi-a modificat cerinţele, indicînd că la 20 septembrie 2010, a încheiat cu pîrîtul contract de vînzare - cumpărare a mărfurilor. Termenul de achitare a fost stabilit pînă la 10 martie 2011. Conform pct.7.2. din contractul menţionat, cumpărătorul plăteşte penalitate în mărime de 0,5% din suma neachitată pentru fiecare zi de întîrziere. Conform calculelor prezentate, pîrîtul a achitat integral penalitatea, dar costul mărfii a achitat parţial.

Ultima achitare a avut loc la 25 noiembrie 2011, după depunerea cererii de chemare în judecată. Astfel, datoria constituie 146 718,42 lei, fapt confirmat prin calculele prezentate, însă motivele pentru care pîrîtul se eschivează de la plata sumei integrale pretinse de reclamant nu sunt întemeiate şi au ca scop de aduce instanţa de judecată în eroare. La data de 23 septembrie 2013 reclamantul repetat şi-a modificat pretenţiile, solicitînd încasarea de la pîrît a sumei de 155 413,60 lei - datoria de bază şi 453 807,72 lei - penalitate de întîrziere. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 01 octombrie 2013 acţiunea a fost respinsă integral ca neîntemeiată. S-a încasat de la SRL „Prima Pack” în beneficiul SRL „Rogob” suma de 2 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 aprilie 2014, a fost admis apelul declarat de SRL „Prima Pack”, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 01 octombrie 2013, fiind pronunțată o nouă hotărîre prin care acțiunea înaintată de SRL „Prima Pack” s-a admis. S-a încasat de la SRL „Rogob” în beneficiul SRL „Prima Pack” datoria în sumă de 146 718,42 lei, penalitatea în mărime de 9 366,14 lei, cheltuieli de judecată în sumă de 5 697,11 lei – taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată și 3 766,8 lei – taxa de stat pentru depunerea cererii de apel. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 26 noiembrie 2014, a fost admis recursul declarat de SRL „Rogob”, casată decizia Curții de Apel Chișinău din 02 aprilie 2014, cauza fiind restituită spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

După rejudecarea cauzei, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2015, a fost respins apelul declarat de SRL „Prima Pack” și menținută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 01 octombrie 2013. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 08 aprilie 2015, în termenul prevăzut de lege, SRL „Prima Pack” a declarat recurs, solicitînd casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care a se încasa din contul SRL „Rogob” în beneficiul SRL „Prima Pack” datoria în sumă de 146 718,42 lei, penalitatea în mărime de 9 366,14 lei, cheltuieli de judecată în sumă de 5 697,11 lei – taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată, 3 766,8 lei – taxa de stat pentru depunerea cererii de apel și 2 344,27 lei – taxa de stat pentru depunerea cererii de recurs.

În motivarea recursului a indicat că decizia instanței de apel este ilegală și neîntemeiată, fiind emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material. A mai indicat că instanța de apel a dat o apreciere incorectă circumstanțelor cauzei și a apreciat arbitrar probele anexate la materialele cauzei. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „Prima Pack” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or nu s-a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor contestate, ci s-au formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel sau prima instanţă, respectiv nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti contestate. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel.

Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcînd în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Prima Pack” ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Prima Pack” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Oleg Sternioală Ion Druţă