2rac-505/15 — Încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată

dosarul nr. 2rac-505/15 prima instanţă: D. Musteaţă instanţa de apel: A. Minciuna, A. Doga, A. Nogai ÎNCHEIERE 09 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Radpac”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Radpac” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Conuc-Com” cu privire la încasarea datoriei în mărime de 275000 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 16250 lei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014, prin care apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Radpac”, a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din 08 aprilie 2014, c o n s t a t ă: La data de 03 septembrie 2013, Societatea cu Răspundere Limitată „Radpac” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Conuc-Com” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la data de 01 septembrie 2010 în mun. Chişinău a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare a ambalajului de unică folosinţă din plastic, între „Radpac” S.R.L. şi SC „Floreni” SA. Conform pct. 1.2. şi 1.3. al contractului nominalizat, vânzătorul „Radpac” S.R.L. se obligă să livreze ambalaj din plastic pentru produse alimentare, iar cumpărătorul –„Floreni” SA se obligă să primească şi să achite preţul pentru marfa livrată. Indică că la data de 22 septembrie 2010 datoria acumulată de „Floreni” S.A. constituia 300 000,00 lei. Tot la această dată, 22 septembrie 2010 în mun. Chişinău, între „Radpac” S.R.L., pe de o parte, şi „Floreni” S.A şi „Conuc-Com” S.R.L., pe de parte, a fost semnat contractul de preluare a datoriei nr. 173- 01/2010.

În baza acestui contract datoria în mărime de 300 000,00 lei a SA „Floreni”faţă de „Radpac” S.R.L. a fost preluată de noul debitor „Conuc-Com” SRL. În temeiul pct. 1.3, tot la data de 22 septembrie 2010, a fost întocmit şi semnat de părţile contractante actul de preluare a datoriei, document ce confirmă preluării de iure a obligaţiilor contractuale de către noul debitor „Conuc-Com” S.R.L. 1 Invocă reclamantul că la data de 04 octombrie 2010 „Floreni” S.A. a achitat în contul datoriei faţă de „Radpac” S.R.L. suma de 15 000,00 lei, confirmată prin extrasul de cont nr. 121 din 04 octombrie 2010. La data de 19 august 2011 „Conuc-Com” S.R.L. a achitat în contul datoriei preluate de la „Floreni” SA, creditorului „Radpac” S.R.L.

suma de 10 000,00 lei, confirmată prin extrasul de cont nr. 329 din 19 august 2011. Menţionează reclamantul că în total „Conuc-Com” S.R.L. a achitat suma 25 000,00 lei. Astfel, s-a redus datoria faţă de „Radpac” S.R.L. cu 25 000,00 lei şi la data de 19.08.2011 constituia suma de 275 000,00 lei. Susţine că, până în prezent debitorul „Conuc-Com” S.R.L. nu a mai achitat nici un ban în contul datoriei sale conform prevederilor contractuale şi a ignorat toate solicitările şi reclamaţiile de a soluţiona pe cale amiabilă litigiul. Astfel, a expediat în adresa debitorului patru reclamaţii, după cum urmează, nr. 26/09 din 21.09.2011, nr. 10/32 din 06.10.2011, nr. 09/02 din 02.02.2012, nr.14/05 din 10.05.2012.

Restanţa datoriei a „Conuc-Com” S.R.L. constituie 275 000,00 lei. Solicită „Radpac” S.R.L. de a încasa în folosul său suma de 275 000,00 lei, încasarea cheltuielilor de judecată constituite din taxa de stat în mărime de 8250,00 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică avocatului în mărime de 8000,00 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 08 aprilie 2014,acţiunea a fost admisă parţial. S-a încasat de la SRL„Conuc-Com” în beneficiul reclamantului suma datoriei în mărime de 275 000 lei şi cheltuielile de judecată compuse din 8250 lei cu titlu de taxa de stat şi cheltuieli de asistenţă juridică în sumă de 2 000 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014, apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Radpac”, a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din 08 aprilie 2014. La 17 februarie 2015, Societatea cu Răspundere Limitată „Radpac” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea parţială a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014şi hotărîrii Judecătoriei Anenii Noi din 08 aprilie 2014, cu emiterea în partea casată a unei hotărîri noi prin care să fie încasată suma de 6000 lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă juridică. În motivarea recursului, recurentul a invocat că instanţa de apel a nu a aplicat sau a aplicat eronat normele de drept material şi procedural, anume a ignorat prevederile art.art.

4, 22, 56, 83, 90, 94 pct. 1,3, art. 96, 99, art. 432 alin. 2 CPC. Indică recurentul că instanţa de apel eronat a dat apreciere materialelor cauzei prin ce a emis o decizie ilegală în privinţa respingerii apelului, în partea încasării sumei depline cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă juridică. La 27 martie 2015, SRL „Conuc-Com” a depus referinţă asupra recursului declarat de „Radpac” S.R.L., prin ce a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil. Examinînd cererea de recurs declarată de Societatea cu Răspundere Limitată „Radpac”, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, 2 dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept 3 material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel s-au pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Radpac”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Radpac”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă 4