3ra-1101/15 — Contestarea actelor adinistrative

prima instanță: M. Ţurcan dosarul nr. 3ra-1101/15 instanța de apel: N. Cernat, A. Pohopol, L. Bulgac ÎNCHEIERE 30 septembrie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Biroul Vamal Chișinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății Comerciale „Fidesco” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Chișinău şi Serviciului Vamal al Republici Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Biroul Vamal Chișinău şi menținută hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chișinău din 18 februarie 2015, prin care acțiunea a fost admisă integral, c o n s t a t ă: La 28 martie 2014, SC „Fidesco” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chișinău şi Serviciului Vamal al Republici Moldova cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că în temeiul procesului-verbal de reverificare a declarației vamale nr.5-r din 18 ianuarie 2014, șeful interimar al Biroului Vamal Chișinău a întocmit decizia de regularizare nr.6, prin care a fost dispusă încasarea din contul societății în beneficiul bugetului drepturilor de import şi penalităților de întârziere în cuantum de 50 913,18 lei.

Consideră că procesul-verbal de reverificare a declarației vamale nr.5-r din 18 ianuarie 2014 şi decizia de regularizare nr.6 din 19 ianuarie 2014, neîntemeiate, deoarece, la 18 ianuarie 2014, Biroul Vamal Chişinău în temeiul scrisorii Serviciului Vamal nr.28-19/15477 din 27 decembrie 2013, a întocmit procesul-verbal de reverificare a declarațiilor vamale nr. 5-R, fiind supuse controlului ulterior prin reverificare declarația vamală nr.3030I9826 din 13 iulie 2012, precum și a documentelor de însoțire a mărfurilor importate din Federația Rusă (condimente şi produse alimentare cu valoare statistică 282380,44 lei), care au beneficiat în baza certificatului de origine RU MD 2089000761 1634478 din 10 iulie 2012 de tratamentul tarifar preferințial la plata drepturilor de import (taxa vamală).

Susține că în urma verificării din oficiu de către Serviciul Vamal a importului preferințial de mărfuri, Serviciul Vamal a inițiat procedura de verificare ulterioară a certificatului de origine forma CT-1 nr.RU MD 2089000761 1634478 din 10 iulie 2012, emis de Camera de Comerț şi Industrie a Rusiei, astfel, Serviciul Vamal al Republicii Moldova a considerat nevalabil certificatul de origine prenotat și prezentat de societate la vămuirea mărfurilor introduse în regim de import, deoarece, la solicitarea inițială, cât şi la cea repetată, după cum invocă Serviciul Vamal, nu au fost recepționate răspunsuri în termenii prevăzuți de Regulile de determinare a țării de origine a mărfii, aprobate de șefii guvernelor statelor membre a CSI la Yalta la 20 noiembrie 2009. La fel, indică că organul vamal nu a concretizat, cărui organ al Federației Ruse i- au fost adresate solicitările nominalizate și la ce data au fost ele adresate.

Prin urmare, la data de 25 decembrie 2013, Camera de Comerț și Industriei a Federației Ruse din orașul Reutov a adresat autorităților vamale din Republica Moldova scrisoarea m.254/15.0-43, prin care a reconfirmat faptul eliberării și veridicității cuprinsă în certificatul de origine forma CT-1 nr. RU MD 2089000761 16344 din 10 iulie 2012, eliberat furnizorului OOO ТД «Русские продукты торг», care a livrat marfa întreprinderii. De asemenea, invocă că la această scrisoare a fost anexată şi copia certificatului de origine forma CT-1 nr.RU MD 2089000761 1634478 din 10 iulie 2012, copia actului de expertiză nr.089-0199/12 din 10 iulie 2012, precum şi copia documentelor prezentate la Camera de Industrie şi Comerţ a Federaţiei Ruse în baza cărora a fost eliberat certificatul de origine.

Mai indică că prin scrisoarea menționă s-a indicat că răspunsul a întârziat din cauza volumului mare de documente, care urma să fie prezentat autorităților vamale din Republica Moldova. Susține că această scrisoare confirmă cu certitudine faptul eliberării precum şi veridicitatea informației incluse în certificatul de origine a mărfii forma CT-1 nr.RU MD 2089000761 1634478 din 10 iulie 2012, iar aceste documente sunt probe pertinente şi incontestabile, ce demonstrează cu certitudine ilegalitatea procesului-verbal de reverificare a declarației vamale şi deciziei de regularizare. Solicită anularea ca fiind ilegale procesul-verbal de reverificare a declarației vamale nr.5-R din 18 ianuarie 2014 și decizia de regularizare nr.6 dar 18 ianuarie din 2014, emisă de Biroul Vamal Chișinău.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 18 februarie 2015, acțiunea a fost admisă integral, fiind anulat ca fiind ilegal procesul-verbal de verificare a declarației vamale nr, 5-R din 18 ianuarie 2014 și decizia de regularizare nr. 6 din 18 ianuarie 2014, emisă de Biroul Vamal Chișinău. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2015, a fost respins apelul declarat de către Biroul Vamal Chișinău şi menținută hotărârea primei instanțe.

În motivarea deciziei instanța de apel a invocat prevederile art. 24 alin.(3), art. 25, art. 26 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 și art. 181 din Cod vamal, care reglementează examinarea cererii, împuternicirile instanţei de contencios administrativ, temeiurile anulării actului administrativ contestat şi modificarea declarației vamale, care indică că organul vamal are dreptul ca, din oficiu sau la solicitarea declarantului, într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă, să modifice declarația vamală.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanța reținut că la data de 25 decembrie 2013, Camera de Comerț și Industrie a Federaţiei Ruse din oraşul Reutov a adresat autorităților vamale din Republicii Moldova scrisoarea nr. 254/15.0-43, prin care a reconfirmat faptul eliberării și veridicității informației cuprinse în certificatul de origine eliberat furnizorului, care a livrat marfa în adresa SC „Fidesco” SRL, tot aici, s-a menționat că răspunsul a întârziat din cauza volumului mare de documente, care urma să fie prezentat autorităților vamale din Republica Moldova, concluzionînd, astfel, că actele administrative conteste sunt ilegale, or, veridicitatea scrisorii din 25 decembrie 2013, nu a fost combătută de Serviciul Vamal, ne fiind prezentate instanței de judecată probe în acest sens.

La 19 iunie 2015, Biroul vamal Chișinău a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii ca fiind neîntemeiată și depusă tardiv. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural.

Cu referire la prevederile art. 1811 din Codul vamal, care reglementează modificarea declarației vamale, şi deoarece s-a stabilit că certificatului de origine forma CT-1 nr. RU MD 2089000761 1634478 din 10 iulie 2012, emis de Camera de Comerț și Industrie a Rusiei nu este valabil, iar art. 32 al Codului Vamal nu poate fi aplicat, insistă că SRL „Fidesco” conform declarației vamale în detaliu nr. 303019826 din 13 iulie 2012 a declarat importul produselor alimentare în asortiment originar din Federația Rusă cu valoarea statistică de 282 380,44 lei, 34 de articole, cărora în conformitate cu prevederile Legii cu privire la tarifului vamal nr. 1380-XII din 20 noiembrie 1997, Ordinul Serviciului Vamal al Republicii Moldova nr.346-0 din 24 decembrie 2009, este stabilită taxă vamală în mărimi diferite, recalcularea corespunzătoare a TVA, dar care nu au fost încasate la bugetul public național.

Astfel, în urma iregularităților constatate, în temeiul art. 12711alin.(l), lit. a),d), alin. (2), (3), art.127 13, art.129 Cod Vamal şi art. 228 din Cod Fiscal, s-a recalculat drepturi de import şi penalităţi de întârziere pentru declarația vamală menționată, în sumă de 50 913,18 lei, formate din T/V în sumă de - 36217,32 lei, TVA în sumă de 7 243,38 lei şi penalitatea în sumă de 7 452,48 lei.

La fel, indică că conform prevederilor art. 25 lit. a), pct. 1 și art. 17 alin.(1) a Legii contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000,a invocat că acţiunea a fost depusă de către intimat cu încălcarea termenului de prescripție, deoarece, norma citată prevede expres că cererea de adresare în instanța de contencios administrativ prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoașterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 zile, în cazul în care legea nu dispune altfel, iar din materialele cauzei, cât și din conținutul cererii de chemare în judecată rezultă cu certitudine că SRL „Fidesco” s-a adresat către Serviciul Vamal al RM la data de 28 ianuarie 2014 cu o cerere prealabilă, cu nr. de intrare 363/1-2 din 28 ianuarie 2014, respectiv, la data de 27 februarie 2014, după cum indică intimatul în cererea de chemare în judecată şi după cum a constatat şi instanța de fond, a fost primit răspunsul la cererea prealabilă menționată.

Prin urmare, termenul de adresare în instanța de contencios administrativ stabilit conform prevederilor legale a început să curgă din dată de 27 februarie 2014, ceea ce prezumă că termenul limită de adresare în instanța de judecată este data de 27 martie 2014, însă, necătînd la acest fapt SRL „Fidesco” s-a adresat în instanța de judecată abia la data de 28 martie 2014, astfel, cererea de chemare în judecată a fost depusă cu încălcarea termenului prescris, iar o cerere motivată de repunere în termen a acţiunii din partea intimatului nu s-a înregistrat. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Biroul Vamal Chișinău este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Biroul Vamal Chișinău nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

De altfel, nu poate constitui temei de admitere a recursului nici susținerea recurentului precum că cererea de chemare în judecată a fost depusă cu omiterea termenului de prescripție, or, SRL „Fidesco” s-a adresat către recurent cu cerere prealabilă cu nr. 363/1-2 la 28 ianuarie 2014, răspunsul la care, SRL „Fidesco”, a primit la 27 februarie 2014, iar luând în considerație că termenul de adresarea în instanța de judecată este de 30 de zile și a început să curgă pentru reclamat din data de 28 februarie, în situația în care luna februarie a anului 2014 a avut 28 de zile, termenul limită de adresare în instanța de judecată este de 29 martie 2014, care, de fapt, a fost o zi de sâmbătă, respectiv până la data de 31 martie 2014, care a fost zi de luni, pe cînd SRL „Fidesco” a dispus acţiune în judecată la 28 martie 2014, respectiv în interiorul termenului legal.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Biroul Vamal Chișinău asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Biroul Vamal Chișinău ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Biroul Vamal Chișinău se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva