2ri-234/15 — Intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanţă: I. Grosu 2ri-234/15 DECIZIE 30 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Sveatoslav Moldovan Iurie Bejenaru Liliana Catan examinând recursul declarat de lichidatorul Societăţii Comerciale „Democrit” Societate cu Răspundere Limitată, Irina Novic în pricina civilă la cererea introductivă a Societăţii Comerciale „Democrit” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine împotriva hotărârii Curţii de Apel Bălţi din 02 iunie 2015 prin care a fost respinsă cererea lichidatorului Societăţii Comerciale „Democrit” Societate cu Răspundere Limitată, Irina Novic împotriva lui Leontie Barbaroş cu privire la atragerea la răspundere subsidiară constată: La 01 octombrie 2014, SC „Democrit” SRL a depus cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine.

Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 02 octombrie 2014 a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de SC „Democrit” SRL. Prin hotărârea Curţii de Apel Bălţi din 10 decembrie 2014 a fost constatată insolvabilitatea debitorului SC „Democrit” SRL şi intentată procedura simplificată a falimentului. În calitate de lichidator al debitorului a fost numită Irina Novic. La 16 aprilie 2015, lichidatorul SC „Democrit” SRL, Irina Novic a depus cerere cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a membrului organelor de conducere a SC „Democrit” SRL prin încasarea de la administratorul debitorului Leontie Barbaroş a creanţelor validate în mărime de 284440,96 lei.

În motivarea cererii a invocat că potrivit tabelului de creanţe, cuantumul creanţelor creditorilor validaţi şi incluse în tabelul definitiv consolidat al SC „Democrit” SRL în proces de insolvabilitate constituie 284440,96 lei, iar conform informaţiilor parvenite de la Registrele publice debitorul insolvabil nu dispune de careva bunuri care ar putea fi incluse în masa debitoare.

1 Invocă prevederile art. 248 alin. (l) din Legea insolvabilităţii, care statuează că dacă în cadrul procesului sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvabilitate a debitorului, la cererea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului instanţa de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de membrii organelor lui de conducere şi/sau supraveghere, precum şi de orice altă persoană, care i-au cauzat insolvabilitatea prin una dintre următoarele acţiuni: folosirea bunurilor sau creditelor debitorului în interes personal, desfăşurarea unei activităţi comerciale în interes personal sub acoperirea debitorului, majorarea fictivă a pasivelor debitorului şi/sau deturnarea (ascunderea) unei părţi din activul debitorului, procurarea de fonduri pentru debitor la preţuri exagerate, ţinerea unei contabilităţi fictive sau contrare prevederilor legii, precum şi contribuirea la dispariţia documentelor contabile, a documentelor de constituire şi a ştampilei, dispunerea continuării unei activităţi a debitorului care îl duce mod vădit la incapacitate de plată, dispunerea, în luna precedentă încetării plăţilor, de a se plăti cu preferinţă unui creditor în dauna celorlalţi creditori, nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor art. 14,

comiterea altor acţiuni care au adus daune proprietăţii debitorului. Menţionează că procesul de insolvabilitate a fost intentat la cererea introductivă a debitorului SC „Democrit” SRL, depusă la 01 octombrie 2014. Susţine că potrivit art. 14 alin. (l) Legea insolvabilităţii, debitorul este obligat să depună cerere introductivă dacă există unul din temeiurile prevăzute la art. 10, iar conform pct. 3 debitorul este obligat să depună cerere introductivă imediat, dar nu mai târziu de expirarea a 30 de zile calendaristice din data survenirii temeiurilor de intentare a procesului de insolvabilitate, iar art. 10 stipulează că intentarea unui proces de insolvabilitate presupune existenţa unui temei.

Temeiul general de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în incapacitatea de plată a debitorului. Temeiul special de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în supraîndatorarea debitorului în cazul în care acesta este persoana juridică responsabilă de creanţele creditorilor în limitele patrimoniului său. În acest caz, la baza evaluării patrimoniului debitorului trebuie pusă continuarea activităţii lui dacă acest fapt este posibil. Afirmă că potrivit rulajelor bancare prezentate de instituţiile financiar - bancare unde debitorul avea deschise conturi bancare, ultimele mişcări pe conturi au avut loc la 14 aprilie 2014, când debitorul a încetat de a efectua careva plăţi, cu încălcarea termenului prevăzut.

Remarcă că în asemenea situaţie, debitorul era obligat să depună cererea introductivă imediat, dar nu mai târziu decât la expirarea unei luni din data survenirii incapacităţii de plată. Obligaţie reflectată şi în art. 72 alin. (7) Legea cu privire la societăţile cu răspundere limitată, care reglementează că în cazul apariţiei indicilor de insolvabilitate, administratorul (directorul) este obligat să depună imediat, dar nu mai târziu decât la expirarea unei luni, cerere introductivă de intentare a procesului de insolvabilitate dacă asociaţii nu vor acoperi pierderile.

Invocă prevederile art. 13 alin. (2) Legea insolvabilităţii, care statuează că dreptul de a pune cerere introductivă în numele debitorului conform alin. (l), în cazul în care acesta nu este persoana fizică, îl au: organul executiv, persoana care 2 în conformitate cu legislaţia în vigoare, deţine dreptul de reprezentare a debitorului, asociaţii cu răspundere nelimitată şi lichidatorii debitorului, iar art. 247 alin. (1) specifică că membrii organelor de conducere ale debitorului pot fi: debitorul persoană fizică ce desfăşoară activitate individuală de întreprinzător, fondatorul întreprinderii individuale sau gospodăriei ţărăneşti (de fermier), administratorii societăţilor comerciale, membrii organelor executive, membrii consiliilor de supraveghere (de observatori), lichidatorii şi membrii comisiilor de lichidare, contabilii.

Pct. (2) menţionează ca prevederile alin. (l) se aplică şi persoanelor care deţineau funcţiile respective la data intentării procesului de insolvabilitate, precum şi celor care au deţinut aceste funcţii pe parcursul ultimelor 24 de luni anterioare intentării procesului, anume toate organele de conducere şi constituire, fondatori şi administratorul. Remarcă că SC „Democrit” SRL în proces de insolvabilitate nu dispune de bunuri ce ar putea fi incluse în masa debitoare în scopul achitării creanţelor creditorilor validaţi, a survenit incapacitatea de plată, iar membrii organelor de conducere nu au depus cerere de intentare a procesului de insolvabilitate, au încălcat termenul, prevăzut de art. 14 alin. (l) Legea insolvabilităţii.

Consideră că în asemenea împrejurări, administratorul debitorului Leontie Barbaroş urmează să suporte datoriile debitorului insolvabil. Relatează că în ultimul an de activitate a societăţii, Leontie Barbaroş a admis încălcări (majorarea neargumentată a uzurii şi a categoriei respective de proprietăţi) ce au dus la insolvabilitatea întreprinderii şi la formarea datoriei faţă de buget, fapt confirmat prin Actul de control cu nr. 5-670523 din 17 ianuarie 2015. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 14 alin. (l) şi (3), 72 alin. (7), 247, 248 alin. (1) lit. h), i) Legea insolvabilităţii. Solicită atragerea la răspundere subsidiară a membrului organelor de conducere a SC „Democrit” SRL prin încasarea de la administratorul debitorului Leontie Barbaroş a creanţelor validate în mărime de 284440,96 lei.

Prin hotărârea Curţii de Apel Bălţi din 02 iunie 2015 a fost respinsă cererea lichidatorul Societăţii Comerciale „Democrit” Societate cu Răspundere Limitată, Irina Novic împotriva lui Leontie Barbaroş cu privire la atragerea la răspundere subsidiară. La 19 iunie 2015, lichidatorul SC „Democrit” SRL, Irina Novic a declarat recurs împotriva hotărârii Curţii de Apel Bălţi din 02 iunie 2015, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii recurate şi pronunţarea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârea recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată.

Potrivit rulajelor bancare prezentate de instituţiile financiar-bancare unde SC „Democrit” SRL avea deschise conturi bancare, ultimele mişcări pe conturi au avut loc la 14 aprilie 2014, când debitorul a încetat de a efectua careva plăţi, cu încălcarea termenului prevăzut, ultimul era obligat să depună cererea introductivă imediat, dar nu mai târziu decât la expirarea unei luni din data survenirii incapacităţii de plată. Indică că obligaţia dată este reflectată şi în art. 72 alin. (7) Legea cu privire la societăţile cu răspundere limitată, care reglementează că în cazul apariţiei 3 indicilor de insolvabilitate, administratorul (directorul) este obligat să depună imediat, dar nu mai târziu decât la expirarea unei luni, cerere introductivă de intentare a procesului de insolvabilitate dacă asociaţii nu vor acoperi pierderile.

Invocă prevederile art. 13 alin. (2) Legea insolvabilităţii, care statuează că dreptul de a pune cerere introductivă în numele debitorului conform alin. (l), în cazul în care acesta nu este persoana fizică, îl au: organul executiv, persoana care în conformitate cu legislaţia în vigoare, deţine dreptul de reprezentare a debitorului, asociaţii cu răspundere nelimitată şi lichidatorii debitorului, iar art. 247 alin. (1) specifică că membrii organelor de conducere ale debitorului pot fi: debitorul persoană fizică ce desfăşoară activitate individuală de întreprinzător, fondatorul întreprinderii individuale sau gospodăriei ţărăneşti (de fermier), administratorii societăţilor comerciale, membrii organelor executive, membrii consiliilor de supraveghere (de observatori), lichidatorii şi membrii comisiilor de lichidare, contabilii.

Pct. (2) menţionează ca prevederile alin. (l) se aplică şi persoanelor care deţineau funcţiile respective la data intentării procesului de insolvabilitate, precum şi celor care au deţinut aceste funcţii pe parcursul ultimelor 24 de luni anterioare intentării procesului, anume toate organele de conducere şi constituire, fondatori şi administratorul. Remarcă că SC „Democrit” SRL în proces de insolvabilitate nu dispune de bunuri ce ar putea fi incluse în masa debitoare în scopul achitării creanţelor creditorilor validaţi, a survenit incapacitatea de plată, iar membrii organelor de conducere nu au depus cerere de intentare a procesului de insolvabilitate, au încălcat termenul, prevăzut de art. 14 alin. (l) Legea insolvabilităţii.

În conformitate cu art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilităţii hotărârile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege. Instanţa de recurs constată că dispozitivul hotărârii a fost pronunţat la 02 iunie 2015, iar copia hotărârii a fost expediată în adresa părţilor la data de 24 iunie 2015, însă careva date despre recepţionarea acesteia de către Leontie Barbaroş, la materialele dosarului lipsesc, recursul fiind depus la 19 iunie 2015, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărârii instanţei de insolvabilitate din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. După cum denotă actele cauzei, prin acţiunea înaintată în instanţa de insolvabilitate la 16 aprilie 2015, lichidatorul SC „Democrit” SRL, Irina Novic a solicitat atragerea la răspundere subsidiară a membrului organelor de conducere a SC „Democrit” SRL prin încasarea de la administratorul debitorului Leontie Barbaroş a creanţelor validate în mărime de 284440,96 lei. 4 Fiind investită cu examinarea pricinii în cauză, instanţa de insolvabilitate, prin hotărârea Curţii de Apel Bălţi din 02 iunie 2015 a respins cererea lichidatorului Societăţii Comerciale „Democrit” Societate cu Răspundere Limitată, Irina Novic împotriva lui Leontie Barbaroş cu privire la atragerea la răspundere subsidiară.

Conform prevederilor art. 248 alin. (1) Legea insolvabilităţii, dacă în cadrul procesului sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvabilitate a debitorului, la cererea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului instanţa de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de membrii organelor lui de conducere şi/sau de supraveghere, precum şi de orice altă persoană, care i-au cauzat insolvabilitatea prin una dintre următoarele acţiuni: a) folosirea bunurilor sau creditelor debitorului în interes personal; b) desfăşurarea unei activităţi comerciale în interes personal sub acoperirea debitorului; c) majorarea fictivă a pasivelor debitorului şi/sau deturnarea (ascunderea) unei părţi din activul debitorului; d) procurarea de fonduri pentru debitor la preţuri exagerate; e) ţinerea unei contabilităţi fictive sau contrare prevederilor legii, precum şi contribuirea la dispariţia documentelor contabile, a documentelor de constituire şi a ştampilei; f) dispunerea continuării unei activităţi a debitorului care îl duce în mod vădit la incapacitate de plată; g) dispunerea, în luna precedentă încetării plăţilor, de a se plăti cu preferinţă unui creditor în dauna celorlalţi creditori; h) nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor art.14;

i) comiterea altor acţiuni care au adus daune proprietăţii debitorului. Din analiza dispoziţiilor mai sus citate se evidenţiază că legiuitorul a stabilit indubitabil situaţiile în care membrii organelor de conducere şi/sau de supraveghere, precum şi de orice altă persoană care au contribuit la apariţia stării de insolvabilitate a debitorului, pot fi atraşi la răspundere subsidiară de către instanţa de insolvabilitate. La caz, după cum corect a menţionat şi prima instanţă, nu a fost demonstrat prin probe incontestabile şi pertinente, că apariţia stării de insolvabilitate a debitorului SRL „Democrit” ar fi datorată unor anumite acţiuni prevăzute de art. 248 alin. (1) al Legii insolvabilităţii, care pot fi imputabile administratorului şi fondatorului unic Lenotie Barbaroş şi care ar demonstra intenţia acestuia de fraudare a întreprinderii.

De menţionat că, argumentul esenţial pentru depunerea cererii cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a administratorului şi fondatorului Leontie Brabaroş este că ultimul avea obligaţia să depună cerere introductivă imediat, dar nu mai târziu decât la expirarea unei luni, din data survenirii incapacităţii de plată, în acest sens invocând că incapacitatea de plată a SRL „Democrit” a survenit la 14 aprilie 2014, când au avut loc ultimele mişcări pe conturi şi debitorul a încetat de a mai efectua careva plăţi. 5 Instanţa de recurs relevă că instanţa de insolvabilitate corect a reţinut că această situaţie nu poate fi considerată ca temei de apariţie a stării de insolvabilitate a debitorului SRL „Democrit” din vina administratorului şi fondatorului Leontie Brabaroş şi atragerea la răspundere subsidiară a acestuia.

Or, potrivit art. 248 Legii insolvabilităţii răspunderea subsidiară survine în cazul cauzării insolvabilităţii prin nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor art. 14, ca urmare întemeiat fiind constatat de instanţa de insolvabilitate lipsa de legătură cauzală dintre nedepunerea cererii şi survenirea insolvabilităţii, această situaţie de fapt nefiind demonstrată prin probe pertinente şi concludente.

În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde Curtea a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs în sensul celor descrise. Faţă de cele ce preced şi având în vedere că hotărârea primei instanţe este întemeiată, iar temeiurile invocate de către recurent sunt nejustificate şi se combat prin cele relatate mai sus, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se respinge recursul declarat de lichidatorul Societăţii Comerciale „Democrit” Societate cu Răspundere Limitată, Irina Novic. Se menţine hotărârea Curţii de Apel Bălţi din 02 iunie 2015 în pricina civilă la cererea introductivă a Societăţii Comerciale „Democrit” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Sveatoslav Moldovan Iurie Bejenaru Liliana Catan 6