3ra-1091/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: D. Chistol nr. 3ra-1091/15 instanţa de apel: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 30 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Cristina Leonte, reprezentată de avocatul Liubomir Dudulica în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Cristinei Leonte împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2015 prin care a fost admis apelul depus de Casa Naţională de Asigurări Sociale, casată hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 04 noiembrie 2014 în partea admiterii acţiunii şi emisă în această parte o nouă hotărâre prin care a fost respinsă acţiunea constată: La 05 noiembrie 2013, Cristina Leonte a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a invocat că după naşterea copilului Luca Leonte, s-a adresat la CTAS Străşeni pentru achitarea indemnizaţiei lunare pentru creşterea/îngrijirea copilului ca persoană asigurată, însă CTAS Străşeni, la adresarea acesteia i-a comunicat că va primi această indemnizaţie ca persoană neasigurată. Susţine că la momentul ieşirii în concediul de maternitate, dânsa era angajată ca administrator al SRL „Sebax Soft”, unde primea salariu şi achita contribuţiile sociale.

Relatează că pentru clarificarea situaţiei, s-a adresat Inspectoratului de Stat al Muncii, care prin scrisoarea din 29 iulie 2013, i-a comunicat că este persoană asigurată şi urmează ai fi achitată indemnizaţia lunară pentru creşterea/îngrijirea copilului ca persoană asigurată. Reieşind din aceste circumstanţe, a depus o cerere prin care a solicitat clarificarea situaţiei date şi la 04 septembrie 2013, i-a fost expediat un răspuns, 1 recepţionat de reclamantă la 08 septembrie 2013, prin care i se refuză în satisfacerea cererii depuse din motive formale şi neîntemeiate. Afirmă că a adresat la CNAS o cerere prealabilă prin care a solicitat să fie clarificată situaţia, dar nu a primit nici un răspuns, fapt fiind interpretat ca refuz.

Remarcă că fiind angajată în câmpul muncii, primind salariu în mărime de 34400 lei pentru anii 2012 - 2013, achitând fondul social şi contribuţiile individuale, îi este aplicat un comportament discriminatoriu. Invocă prevederile art. 4 din Legea nr. 489-XIV din 18 iulie 1999, care statuează că în sistemul public, sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii persoana care desfăşoară activitate pe bază de contract individual de muncă, persoana care realizează un venit anual echivalent cu cel puţin 4 salarii medii lunare pe economie şi se regăseşte în una din situaţiile următoare este asociat unic, comanditar, acţionar sau manager în societate comercială cu care nu a încheiat contract individual de muncă.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor Legii nr. 489-XIV din 18 iulie 1999. Solicită admiterea acţiunii, constatarea refuzului CTAS Străşeni nr. 2873 din 04 septembrie 2013 şi a refuzului CNAS ca neîntemeiate şi contrare legii, recalcularea şi achitarea indemnizaţiei lunare pentru creşterea/îngrijirea copilului în conformitate cu prevederile Legii nr. 489-XIV din 18 iulie 1999, hotărârii Guvernului nr. 1478 din 15 noiembrie 2002, repararea prejudiciului moral în mărime de 50000 lei. Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 10 martie 2014 a fost atras în proces în calitate de copârât Casa Teritorială de Asigurări Sociale Străşeni.

La 05 septembrie 2014, Cristina Leonte a depus cerere de chemare în judecată suplimentară, prin care a solicitat anularea deciziei privind stabilirea indemnizaţiei unice la naşterea copilului în baza cererii cu din 10 iulie 2013 şi a deciziei privind stabilirea indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului până la 1,5 ani în baza cererii din 10 iulie 2013 şi a refuzului în admiterea cererii prealabile ca neîntemeiate şi contrare legii cu adoptarea unor decizii noi prin care să fie acceptată plata acestor indemnizaţii ca persoană asigurată, recalcularea şi achitarea indemnizaţiei unice la naşterea copilului, a indemnizaţiei lunare pentru creşterea/îngrijirea copilului în conformitate cu prevederile Legii nr. 489-XIV din 18 iulie 1999, Hotărârii Guvernului nr. 1478 din 15 noiembrie 2002, repararea prejudiciului moral în mărime de 50000 lei, repunerea în termenul omis.

În motivarea cererii a invocat că în şedinţa de judecată din 26 februarie 2014, reprezentantul CNAS a prezentat copiile deciziei privind stabilirea indemnizaţiei unice la naşterea copilului în baza cererii din 10 iulie 2013 şi a deciziei privind stabilirea indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului până la 1,5 ani în baza cererii din 10 iulie 2013. Relatează că la 24 martie 2014, a înaintat cererea prealabilă cu solicitarea anulării deciziilor menţionate cu recalcularea şi achitarea indemnizaţiilor respective, care însă a fost respinsă de către pârât ca tardivă şi neîntemeiată. 2 Remarcă că fiind angajată în câmpul muncii, primind salariu în mărime de 34400 lei pentru anii 2012 - 2013, achitând fondul social şi contribuţiile individuale, îi este aplicat un comportament discriminatoriu.

Menţionează că potrivit regulamentului cu privire la modul de stabilire şi plată a indemnizaţiilor adresate familiilor cu copii, de asemenea, se stabileşte că este persoană asigurată. Indică că pârâtul nu s-a expus clar referitor la tardivitate, nefiind identificată data aducerii la cunoştinţă a deciziilor contestate, cu toate că a indicat că aceasta este data de 26 februarie 2014. Remarcă că a depus cererea dată cu întârziere, deoarece a fost plecată din ţară şi nu a avut abilitate de a o depune mai devreme. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 5, 166, 167 CPC, art. 3, 16 - 19, 26 Legea contenciosului administrativ. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 04 noiembrie 2014 a fost admisă parţial acţiunea, repusă acţiunea în termenul omis.

A fost constatat ca neîntemeiat refuzul CTAS Străşeni nr. 2873 din 04 septembrie 2013, anulată decizia cu nr. 2013/22/18280 din 10 iulie 2013 privind stabilirea indemnizaţiei unice la naşterea copilului în baza cererii şi decizia nr. 2013/22/18281 din 10 iulie 2013 privind stabilirea indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului până la 1,5 ani în baza cererii şi a refuzului în admiterea cererii prealabile ca neîntemeiate, cu obligarea Casei Naţionale de Asigurări Sociale se efectueze plata acestor indemnizaţii Cristinei Leonte începând cu 04 noiembrie 2014 ca persoană asigurată şi obligată Casa Naţională de Asiguraţi Sociale să recalculeze şi să achite Cristinei Leonte ca persoană asigurată indemnizaţia unică la naşterea copilului şi indemnizaţia lunară pentru creşterea/îngrijirea copilului în conformitate cu prevederile Legii nr. 489-XIV din 18 iulie 1999, hotărârii Guvernului RM nr. 1478 din 15 noiembrie 2002. A fost respinsă cerinţa înaintată de Cristina Leonte împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale a RM şi Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Străşeni cu privire la repararea prejudiciului moral ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2015 a fost admis apelul depus de Casa Naţională de Asigurări Sociale, casată hotărârea primei instanţe în partea admiterii acţiunii şi emisă în această parte o nouă hotărâre prin care a fost respinsă acţiunea. La 23 iunie 2015, Cristina Leonte, reprezentată de avocatul Liubomir Dudulica a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate cu menţinerea hotărârii primei instanţe, precum şi repunerea în termenul de atac. În motivarea recursului au invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată.

Susţine că instanţa de apel a luat în consideraţie doar argumentele intimatului şi nu a dat o apreciere probelor prezentate şi argumentelor invocate de către ea în susţinerea cererii de chemare în judecată şi anume, că la momentul ieşirii în concediu de maternitate era angajată ca administrator al SRL „Sebax 3 Soft”, unde primea salariu şi achita contribuţiile sociale, însă CTAS Străşeni, la 04 septembrie 2013, i-a comunicat că va primi această indemnizaţie ca persoană neasigurată.

Menţionează că în şedinţa de judecată din 26 februarie 2014, reprezentantul CNAS a prezentat copiile deciziei privind stabilirea indemnizaţiei unice la naşterea copilului în baza cererii din 10 iulie 2013 şi a deciziei privind stabilirea indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului până la 1,5 ani în baza cererii din 10 iulie 2013. Invocă prevederile art. 4 din Legea nr. 489-XIV din 18 iulie 1999, care statuează că în sistemul public, sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii persoana care desfăşoară activitate pe bază de contract individual de muncă, persoana care realizează un venit anual echivalent cu cel puţin 4 salarii medii lunare pe economie şi se regăseşte în una din situaţiile următoare este asociat unic, comanditar, acţionar sau manager în societate comercială cu care nu a încheiat contract individual de muncă.

Afirmă că potrivit regulamentului cu privire la modul de stabilire şi plată a indemnizaţiilor adresate familiilor cu copii,de asemenea se stabileşte că este persoană asigurată. Indică că potrivit scrisorii Inspectoratului de Stat al Muncii din 29 iulie 2013, ea este persoană asigurată şi urmează să-i fie achitată indemnizaţia lunară pentru creşterea/îngrijirea copilului ca persoană asigurată. Menţionează că în conformitate cu prevederile art. 43 Constituţia RM, orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului. Salariaţii au dreptul la protecţia muncii.

Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice, iar potrivit art. 44 Constituţia RM, munca forţată este interzisă. Face referire recurenţa şi la conținutul art. 16 Constituţia RM, care prevede că respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului. Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.

Invocă art. 8 Codul muncii, care prevede expres că în cadrul raporturilor de muncă acţionează principiul egalităţii în drepturi a tuturor salariaţilor. Orice discriminare, directă sau indirectă, a salariatului pe criterii de sex, vârstă, rasă, culoare a pielii, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, domiciliu, handicap, infectare cu HIV SIDA. apartenenţă sau activitate sindicală, precum şi pe alte criterii nelegate de calităţile sale profesionale, este interzisă.

Remarcă că instanţa de judecată apreciază ca o modalitate de eschivare de la soluţionarea litigiului poziţia intimatului în răspunsul formal dat la interpelarea apărătorului reclamantei de a comunica informaţia referitor la legislaţia care reglementează modul de asigurare socială de stat şi drepturile cuvenite 4 conducătorilor unităţilor economice, în cazul în care acesta este şi unicul fondator şi unicul asociat al unităţii, precum şi modul de aplicare a acesteia de către Casa Naţională de Asigurări Sociale până la 03 aprilie 2013, ziua emiterii scrisorii cu nr. 11-03/10-2280 de către preşedintele Maria Bortă, şi după această dată. Indică că aceste argumente în susţinerea cererii de chemare în judecată, însă, au fost ignorate de către instanţa de apel.

Face referire recurenta şi la poziţia expusă de către Curtea Supremă de Justiţie pe cauza civilă nr. 3ra-l 141/2014, când au fost respinse cerinţe similare doar în condiţiile de declarare nulă a contractului individual de muncă încheiat. În cazul dat, chiar dacă CNAS invocă faptul că fondatorul unic a întreprinderii nu poate încheia contract individual de muncă, acest contract totuşi a fost încheiat, recurenta primind salariu şi achitând contribuţiile sociale, contract care nu a fost nici contestat, nici anulat, fiind valabil. Consideră inadmisibilă şi explicaţia CNAS referitor la acceptarea restituirii indemnizaţiilor încasate, explicând că poate la cerere să întoarcă sumele achitate, neavând nici o explicaţie referitor la temeiul legal de încasare a acestora.

Remarcă că la 14 mai 2015 a făcut cunoştinţă cu decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2015. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 26 martie 2015, careva date despre recepţionarea acesteia de către recurentă la materialele dosarului lipsesc. Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Cristina Leonte, 5 reprezentată de avocatul Liubomir Dudulica, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Totodată, instanţa de recurs apreciază critic referirea recurenţilor la practica naţională, indicând în acest sens decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 iunie 2008, care a fost menţinută prin decizia CSJ din 10 decembrie 2008, dat fiind faptul că cazul dat nu are tangenţă cu speţa examinată, cazurile fiind diferite atât de fapt cât şi de drept.

În aceste condiţii Completul colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Cristina Leonte, reprezentată de avocatul Liubomir Dudulica, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Cristina Leonte, reprezentată de avocatul Liubomir Dudulica ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Cristina Leonte, reprezentată de avocatul Liubomir Dudulica se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 6