3ra-1113/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: V. Puica nr. 3ra-1113/15 instanţa de apel: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 30 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acţiuni „Termoelectrica” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Biroului Asociat de Avocaţi sect.

Botanica împotriva Societăţii pe Acţiuni „Termocom” cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 aprilie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de reprezentantul Societăţii pe Acţiuni „Termocom” în procedura falimentului, Evgheni Danu şi susţinut în continuare de reprezentantul Societăţii pe Acţiuni „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” din Chişinău, succesor în drepturi şi obligaţii a Societăţii pe Acţiuni „Termocom” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 09 octombrie 2014, prin care a fost admisă acţiunea constată: La 03 aprilie 2014, Biroul Asociat de Avocaţi sect. Botanica a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Termocom”, intervenient accesoriu APLP nr. 51/428 cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a invocat că BAA sect. Botanica din anul 1988 este amplasat în demisolul şi parţial subsolul blocului locativ cu 5 etaje din str. Teilor, 6, mun. Chişinău, gestionarul (actual) APLP nr. 51/428. Susţine că avocaţii, contabila, secretara şi avocatul de serviciu activează în 12 cabinete, cu suprafaţa totală de 210,7 m. p. Indică că în perioada anilor 1994-1995, SA „Termocom” a schimbat sistema tranzitorie de încălzire, instalând ţevile de sub podea pe deasupra podelilor (parţial cu diametrul de 32 şi 25 mm).

1 Menţionează că SA „Termocom” furnizează energie termică în baza contractului cu nr. 2502, prelungit la 01 august 2013. Afirmă că după efectuarea reparaţiei capitale, (cu instalarea ferestrelor şi uşilor din termopan) în diferite perioade au fost deconectate 4 cabinete de la sistemul de încălzire: nr. 1 cu suprafaţa de 10,1 m. p., nr. 4 cu suprafaţa de 27,1 m. p., nr. 6 cu suprafaţa de 10,9 m. p., nr. 8 cu suprafaţa de 14,5 m. p., în total 62,6 m. p. Remarcă că din procesele - verbale de inventariere şi controlul instalaţiilor tehnice de încălzire din 01 august 2013, 12 februarie 2014, 14 februarie 2014 se vede că erau montate corpuri de încălzire (calorifere) de tip M-140 în total 88 secţii, iar actual sunt 62 secţii.

Susţine că în luna ianuarie anul 2014, a primit factura cu nr. 40002502 de achitare a sumei de 5051,46 lei, inclusiv TVA - 841,91 lei pentru luna decembrie anul 2013. Indică că din factura menţionată se vede că în baza contractului a fost înregistrat 4,265 (GCAL), calculul fiind efectuat la fiecare m2 egal, adică contrar prevederilor Hotărârii Guvernului RM nr. 191 din 19 februarie 2002 şi nr. 707 din 20 septembrie 2011. Reclamația Biroului cu nr. P-8 din 30 ianuarie 2014, a rămas nesatisfăcută, iar prin răspunsul cu nr. 79/1705 din 05 martie 2014, SA „Termocom” considera că ţevile tranzit cu diametrul de 25 şi 32 mm sunt echivalente cu aparatele termice (calorifere) şi acest fapt este demonstrat prin temperatura indicată din cabinetele deconectate de la încălzire.

Consideră argumentele pârâtului neîntemeiate, deoarece efectuarea măsurii temperaturii la 12 februarie 2014 şi 14 februarie 2014, când temperatura de afară a aerului era peste plus 8 - 9 grade şi puţin falsificat de colaboratorii SA „Termocom” nu corespunde realităţii. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 3, 5, 11, 16 - 26 Legea contenciosului administrativ. Solicită admiterea acţiunii, a considera factura cu nr. 40002502 de achitare a sumei de 5051,46 lei pentru luna decembrie anul 2013 a energiei termice în contul SA „Termocom” parţial nulă în partea calculului de achitare a suprafeţei de 62,6 m. p. în diferenţă de plata de 990,46 lei, obligarea SA „Termocom” să efectueze calcurile pentru energia termică în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 191 din 2002. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 09 octombrie 2014 a fost admisă acţiunea, anulată parţial factura cu nr. 40002502 pentru plata energiei termice pe luna decembrie anul 2013 privind achitarea sumei de 5051,46 lei în beneficiul SA „Termocom”, obligat SA „Termocom” să efectueze precalculul pentru luna decembrie anul 2013, la plata energiei termice, pentru Biroul Asociat de Avocaţi Botanica, calculând 20% din costul energiei termice pentru suprafaţa de 62,6 m. p., excluzând suma de 990,46 lei, să efectueze în continuare calculul pe energia termică pentru Biroul Asociat de Avocaţi Botanica, calculând 20% din 2 costul energiei termice pentru suprafaţa de 62,6 m. p. deconectată, încasat de la SA „Termocom” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 200 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 aprilie 2015 a fost respins apelul declarat de reprezentantul SA „Termocom” în procedura falimentului, Evgheni Danu şi susţinut în continuare de reprezentantul SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” din Chişinău, succesor în drepturi şi obligaţii a SA „Termocom” şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 26 iunie 2015, SA „Termoelectrica” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi a deciziei recurate, cu pronunţarea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că prin decizia cu privire la înregistrarea modificărilor din 16 iunie 2015, SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” din Chişinău îşi schimbă denumirea în SA „Termoelectrica”.

Indică că între Biroul Asociat de Avocaţi Botanica şi SA „Termocom” a fost încheiat contractul de furnizare a energiei termice cu nr. 2502 din 01 august 2013, în care au fost determinate drepturile şi obligaţiile în calitate de „Furnizor” şi cele de „Consumator”, obiectul contractului fiind livrarea energiei termice până la hotarul de delimitare a apartenenţei de balanţă a reţelelor termice care este flanşa a doua a nodului de elevator. Menţionează că în conformitate cu pct. 3.1.7 din contractul de furnizare a energiei termice menţionat, calculul consumului de energie termică pentru spaţiile nelocative de încălzire se efectuează identic ca şi pentru spaţiile locative, reieşind din indicaţiile contorului comun.

Această metodă de repartizare a consumului permite efectuarea calculului pentru toţi consumatorii cu acelaşi cost pentru încălzirea a l m. p. de suprafaţă şi pune toţi consumatorii în condiţii egale. Afirmă că conform procesului - verbal de inventariere din 25 noiembrie 2010, suprafaţa încălzită constituia 133,99 m2, iar conform procesului - verbal de inventariere a încăperilor consumatorului din 01 august 2013, suprafaţa încălzită constituie 190,7 m2.

Din procesele - verbale menţionate, se observă că spaţiul încălzit s-a majorat cu diferenţa de 56,71 m. p., însă efectuând reparaţie capitală, intimatul a deconectat 4 birouri de la sistemul de încălzire cu suprafaţa totală de 62,6 m. p. în mod ilegal, prin ce a încălcat atât prevederile Hotărârii Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, cât şi pct. 53 lit. b) Hotărârea despre aprobarea Regulamentului cu privire la furnizarea şi utilizarea energiei termice, care prevede obligaţiile consumatorului să nu modifice instalaţiile de utilizare fără acordul furnizorului şi al proiectantului de specialitate.

Invocă prevederile din anexa cu nr. 7 Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, care reglementează modalitatea deconectării complete de la încălzirea centralizată şi anume: deconectarea/reconectarea integrală poate fi efectuată în modul stabilit prin prezenta anexă de către furnizor (gestionar) sau de alte persoane juridice (fizice) autorizate, în prezenţa reprezentantului furnizorului 3 (gestionar ului). Toate cheltuielile aferente deconectării/reconectării pe viitor a încăperilor de la/la sistemul de încălzire le va suporta consumatorul.

Deconectarea/reconectarea se efectuează în temeiul unei cereri depuse în scris de către consumator pe numele furnizorului (gestionarului), care este obligat să examineze cererea primită în termen de 15 zile şi să elibereze consumatorului condiţiile tehnice, cu obligaţia de a prezenta proiectul reconstrucţiei sistemului centralizat de încălzire elaborat de către instituţiile de proiectare sau persoanele fizice care deţin licenţă în acest gen de activitate, pe baza datelor inventarierii sistemului centralizat de încălzire existent şi coordonat în modul stabilit. După deconectare/reconectare se va întocmi un act, ce va confirma deconectarea/reconectarea, semnat de consumator şi gestionar (furnizor), conform modelelor anexate.

Remarcă că procedura sus menţionată nu a fost respectată, întru cât nu a fost elaborat nici un proiect privind modificarea sistemului de încălzire, iar furnizorul SA „CET nr. 2” din Chişinău şi gestionarul fondului locativ APLP 51/428 nu au studiat modificările ce urmau să fie întreprinse în sistemul de încălzire a consumatorului şi ce măsuri urma să întreprindă furnizorul cu gestionarul fondului locativ pentru menţinerea funcţionării calitative a regimului hidraulic a sistemului de încălzire centralizat al blocului locativ.

Mai notează că procesul - verbal cu nr. 2502 din 12 februarie 2014 cu privire la controlul instalaţiilor tehnice de încălzire efectuat de către inginerul inspector a SA „CET nr. 2” din Chişinău, constatată că în încăperea biroului sunt montate corpuri de încălzire de tip M 140, 9 buc cu 62 de secţii şi tranzitează conducta cu agentul termic cu diametrul de 25 şi 32 mm, care nu sunt izolate, ca ulterior să se prescrie Biroului Asociat de Avocaţi de a efectua izolarea conductei menţionate cu material polioretan expondant şi de a efectua modificarea sarcinii termice. Menţionează că datorită diametrului ţevilor tranzitorii care trec prin încăperea biroului,în situaţia când aceste ţevi nu sunt izolate, ele emană o energie termică care este asimilată unui sistem de încălzire compus din calorifere, iar fapt confirmativ este procesul - verbal din 12 februarie 2014 care indică temperatura în interiorul birourilor ce constituie: în bir.

l S=10,l t - 21,4 gr. C; în bir. 8 S=14,5 m t - 20,1 gr. C; în bir. 6 S=10,9 m t - 19,7 gr. C; în bir. 4 S=27,10m t - 21,9 gr. C. Remarcă că nici unul din procesele - verbale cu privire la controlul instalaţiilor tehnice de încălzire nu au fost contestate, respectiv, nu există temei de a modifica modalitatea de calcul a consumului energiei termice, conform pct. 8, Anexa 7 Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 04 mai 2015, careva date despre recepţionarea acesteia de către recurent la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termenul legal. 4 Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Societatea pe Acţiuni „Termoelectrica”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Totodată, instanţa de recurs apreciază critic referirea recurenţilor la practica naţională, indicând în acest sens decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 iunie 2008, care a fost menţinută prin decizia CSJ din 10 decembrie 2008, dat fiind faptul că cazul dat nu are tangenţă cu speţa examinată, cazurile fiind diferite atât de fapt cât şi de drept.

În aceste condiţii Completul colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Societatea pe Acţiuni „Termoelectrica”, asemenea aspecte nu se regăsesc. 5 Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Societatea pe Acţiuni „Termoelectrica” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Societatea pe Acţiuni „Termoelectrica” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 6