3ra-343/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă A. Danilov dosarul nr.3ra-343/14 instanţa de apel D. Manole E. Fistican N. Traciuc ÎNCHEIERE 19 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către societatea pe acţiuni ,,Termocom”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a societăţii pe acţiuni ,,Termocom” împotriva Agenţiei pentru Protecţia Consumatorului, intervenientul accesoriu Boris Grosu, Cooperativa de Construcţii a Locuinţelor nr. 51 cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către societatea pe acţiuni ,,Termocom” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 10 iunie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă ca fiind tardivă, c o n s t a t ă: La 28 februarie 2013, SA ,,Termocom”, în procedura planului, a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Agenţiei pentru Protecţia Consumatorului, intervenientul accesoriu Boris Grosu, Cooperativa de Construcţii a Locuinţelor nr. 51 cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii SA „Termocom” a indicat că la 21 martie 2012 SA „Termocom” a recepţionat actul de control nr. 00546 din 21 martie 2012 şi prescripţia de înlăturare a neconformităţilor nr. 00546 din 21 martie 2012, cu privire la înlăturarea neconformităţilor depistate şi indicate în pct. 2.4, 2,5 din actul de control şi obligarea SA „Termocom” de a încheia contract de livrare a agentului termic cu consumatorul Boris Grosu.

SA „Termocom” consideră actul de control nr. 00545 din 07 martie 2012 şi prescripţia de înlăturare a neconformităţilor nr. 00546 din 21 martie 2012 ilegale, deoarece pct. 20 din Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 434 din 09 aprilie 1998 privind aprobarea Regulamentului cu privire la furnizarea şi utilizarea energiei termice, prevede că în clădirile cu mai mulţi consumatori şi cu un singur echipament de măsurare a energiei consumate, contractul de furnizare a energiei termice se încheie cu consumatorul principal, în cazul dat Cooperativa de Construcţii a Locuinţelor nr. 51. Susţine că locatarul Boris Grosu, în interesul căruia s-a întocmit actul de control nr. 00546 din 21 martie 2012, locuieşte într-un apartament din blocul locativ aflat în gestiunea Cooperativei de Construcţii a Locuinţelor nr. 51 cu care SA ,,Termocom” are încheiat contract de livrare a energiei termice, iar conform pct. 10 din Regulamentul privire la utilizarea şi furnizarea energiei termice, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 434 din 09 aprilie 1998, sub noţiunea de consumator de energie termică, se prezumă persoana fizica sau juridică ce utilizează energie termică, pe bază de contract, în instalaţiile sale racordate nemijlocit la instalaţiile unui furnizor.

Menţionează că apartamentul locatarului Boris Grosu este amplasat într-un bloc locativ cu mai multe apartamente ale căror instalaţii termice nu sunt racordate nemijlocit la instalaţiile furnizorului şi lipsesc condiţii tehnice pentru aceste modificări şi încheierea unui astfel de contract este nul în temeiul art. 670 Codul civil, care stipulează că este nul contractul al cărui obiect reprezintă o prestaţie imposibilă. La 29 noiembrie 2012 a înaintat Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor cererea prealabilă. Prin răspunsul primit nr. 27/09-02/767-3708 din 21 decembrie 2012 cererea prealabilă a fost respinsă ca fiind depusă tardiv. De asemenea, consideră că termenul nu a fost omis deoarece SA „Termocom” nu a contestat actele administrative pe cazul dat, deoarece a aşteptat rezultatul final al litigiului analogic.

Prin urmare, solicită SA „Termocom” repunerea în termen a cererii de chemare în judecată, anularea actului de control nr. 00546 din 21 martie 2012 şi a prescripţiei de înlăturare a neconformităţilor nr. 00546 din 21 martie 2012 emise de Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 10 iunie 2013 acţiunea a fost respinsăca fiind depusă tardiv. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către SA ,,Termocom” şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 20 ianuarie 2014, în termenul prevăzut de lege, SA ,,Termocom” în procedura planului a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii.

Recurentul SA ,,Termocom”, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel prin care a fost menţinută hotărîrea primei instanţe deoarece reieşind din actele emise de Agenţia pentru Protecţia Consumatorului, prin care a obligat SA „Termocom” de a încheia contract de livrare a agentului termic cu consumatorul Boris Grosu au rămas executorii pentru societate, care de fapt şi de drept sunt imposibile de executat şi realizat. Este de remarcat faptul că obligarea SA „Termocom” de către Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor de a încheia contract de livrare a agentului termic cu consumatorul Boris Grosu este contrară prevederilor Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr. 434 din 09 aprilie 1998, care stipulează că actele emise de Agenţia pentru Protecţia Consumatorului sunt ilegale şi irealizabile.

Mai mult ca atât, obligarea încheierii unui astfel de contract este afectat de nulitate conform art. 670 Codul civil care prevede că este nul contractul al cărui obiect reprezintă o prestaţie imposibilă. Menţionează că obligarea SA ,,Termocom” în procedura planului, de către Agenţia pentru Protecţia Consumatorului de a încheia contract de furnizare a energiei termice cu Boris Grosu este ilegală, fapt confirmat de Ministerul Economiei prin răspunsurile sale cu nr. 09/4-2629 din 05 mai 2009 şi nr. 08/2-50 din 09 ianuarie 2014. Aşadar, invocă că instanţele de judecată nu au studiat obiectiv, multilateral ţi sub toate aspectele circumstanţele care pot prejudicia SA ,,Termocom” în procedura planului ca urmare a neanulării actelor emise de către Agenţia pentru Protecţia Consumatorului, care sunt ilegale în coraport cu legislaţia Republicii Moldova, fapt confirmat şi de Ministerul Economiei.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Societatea pe acțiuni ,,Termocom” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţa de apel şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul societății pe acțiuni ,,Termocom”ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul Societății pe acțiuni ,,Termocom”se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi