3ra-1061/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă S. Bleşceaga dosarul nr.3ra-1061/14 instanţa de apel M. Ciugureanu S. Arnăut B. Bîrcă DECIZIE 08 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac, Judecătorii Tatiana Vieru, Oleg Sternioală, Iurie Bejenaru, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Societatea pe acţiuni „Termocom”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui David Popov împotriva Întreprinderii municipale de gestionare a fondului locativ-23, Societăţii pe acţiuni „Termocom”, Întreprinderii municipale „Infocom” cu privire la contestarea actului administrativ, recalcularea sumei datorate pentru apa calda, excluderea sumei din factura de plată, repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea pe acţiuni „Termocom” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, municipiul Chişinău din 20 decembrie 2013, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă: La 15 martie 2012, Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor şi David Popov au depus cereri de chemare în judecată împotriva Societăţii pe acţiuni „Termocom” cu privire la recalcularea sumei şi repararea prejudiciului moral.

Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 06 aprilie 2012 nu s-a dat curs cererii de chemare în judecată, acordând termen reclamanţilor pentru lichidarea neajunsurilor. În termenul acordat Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor nu a lichidat neajunsurile şi prin încheierea din 08 mai 2012 şi cererea în privinţa acestuia reclamant judecătorul a restituit-o, admiţând în prezentul proces în calitate de reclamant doar David Popov. La 16 decembrie 2009, reclamantul David Popov s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată în instanţa de contencios administrativ împotriva ÎM „Infocom”, ÎMGFL-23, SA „Termocom” privind anularea datoriei.

În motivarea acţiunii David Popov a indicat că la 02 iulie 2009 şeful adjunct al DCET SA „Termocom” din numele administraţiei societăţii a adresat ÎM „Infocom”, ÎMGFL-23 şi altora scrisoarea nr. 79/5743 prin care a cerut ca pe luna mai în facturile din iunie 2009 consumatorii casnici din 67 case cu mai multe etaje din municipiu să achite pentru apa caldă şi menajeră calculată în afara contoarelor din apartamente. Ţinând cont că în scrisoare a fost menţionată doar achitarea 1 pentru luna mai, consumatorii casnici sunt impuşi să plătească până la moment (decembrie 2009). Scrisoarea nominalizată nu are suport legal, fiind încălcate prevederile Legii nr. 2718-X din 03 iunie 1983, Codul cu privire la locuinţe, Hotărârea Guvernului RM nr. 191 din 19 februarie 2002, Regulamentul cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative...contorizarea apartamentelor şi alimentarea cu apă..., decizia Consiliului mun.

Chişinău nr. 5/4 din 25 martie 2008, Regulamentul cu privire la organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare care nu prevăd plata pentru apă caldă şi menajeră calculată în afara contoarelor din apartamente. Conform Hotărârii Guvernului RM nr. 1339 din 15 octombrie 2002, despre aprobarea modificărilor şi completărilor la Regulamentul cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locativ- comunale...contorizarea apartamentelor ... alimentarea cu apă”, în alineatul 11 a pct. 9 este stabilit expres că volumul lunar al scurgerilor de apă din reţelele de tranzit din blocurile locative, cămine se atribuie la pierderile furnizorului. Furnizorul este obligat să compenseze gestionarului pagubele cauzate de scurgerile din reţelele externe şi de tranzit dacă acestea au avut loc.

Menţionează că în calitate de consumator nu are nici o atitudine faţă de scurgerile respective sau alte pierderi. SA „Termocom”, ÎM „Infocom” nu au încheiat cu el vreun contract şi nu are datorii faţă de aceşti agenţi economici. Nu a fost informat despre alte contoare, despre includerea în facturi a apei calculate în afara contoarelor din apartament. Din această cauză în luna iunie şi iulie a plătit parţial ÎM „Infocom” 74.40 lei. Din cont propriu a cumpărat 4 contoare, pe care le-a instalat. Ulterior, ÎMGFL-23 a adus un contract în limba rusă, în care a inclus pe verso numerele contoarelor. Contractul dat a rămas nesemnat de către reclamant. Controlul standardizat al contoarelor a avut loc în noiembrie 2009 cu un an înainte de termen, pentru care a achitat 440 lei.

În apartament reclamantul nu a avut niciodată scurgeri, fapt confirmat de către reprezentanţii SA „Termocom” şi ÎMGFL-23 în urma controlului contoarelor. La cererea prealabilă din 05 noiembrie 2009, ÎM „Infocom” a informat reclamantul că în cazul dat de încălcările comise răspunde SA „Termocom”, deoarece facturile sunt întocmite şi tipărite de SA „Termocom”, recalculările se produc de SA „Termocom”, contractele trebuie să fie întocmite de SA „Termocom”. Ulterior, la cererea prealabilă din 04 noiembrie 2004 SA „Termocom” a răspuns că „retragerea demersului nr. 79/5743 din 02 iulie 2009 este inacceptabilă întrucât acesta corespunde prevederilor legislaţiei în vigoare, însă nu menţionează nici un act normativ care stau la baza demersului.

SA „Termocom” l-a informat că toate problemele ce ţin de sistemele interne inginereşti urmează a fi rezolvate cu administratorul fondului locativ ÎMGFL-23. La petiţia din 07 septembrie 2009 şi la cererea prealabilă din 05 noiembrie 2009 ÎMGFL-23 nu i-a dat nici un răspuns. Cererea de chemare în judecată este întemeiată pe prevederile Legii contenciosului administrativ.

Prin urmare, solicită David Popov anularea scrisorii nr.79/5743 din 02 iulie 2009 emisă de SA „Termocom” în partea excluderii reclamantului din listele prezentate la capitolul plăţii pentru apa caldă şi menajeră calculată în afara contoarelor din apartament; încasarea de la ÎM „Infocom” a 74,40 lei pe care i-a transferat pe contul întreprinderii pentru apă caldă şi menajeră calculată în afara 2 contoarelor din apartament; obligarea administraţiei ÎM „Infocom” de a anula suma de 565,66 lei datorie din facturi pentru apa caldă şi menajeră pe care nu le-a consumat; repararea de către SA „Termocom”, ÎM „Infocom” şi ÎMGFL-23 a prejudiciului moral şi material câte 1000 lei fiecare. Pe parcursul examinării cauzei, reclamantul David Popov a depus mai multe cereri de concretizare a pretenţiilor.

La 04 februarie 2013, instanţa de judecată a dispus conexarea cererilor de chemare în judecată depuse la data de 16 decembrie 2009 şi la 15 martie 2012. Reclamantul la 04 martie 2013, a depus cerere de concretizare a acţiunii, prin care a solicitat anularea indicaţiei administraţiei SA „Termocom” nr. 79/7501 din 24 octombrie 2008, nr. 79/8207 din 20 noiembrie 2008, nr. 79/5743 din 02 iulie 2008 şi nr. 79/34 din 05 ianuarie 2010 adresate pentru 79 agenţi economici prin care a fost declanşată fără temei strategia de a estorca bani de la locuitorii a 67 case cu multe etaje din municipiu, anularea datoriei artificiale de 3077, 97 lei care s-a format din mai 2009 până în ianuarie 2012 prin includerea în facturi a apei calde, calculată în afară contoarelor din apartamente în sumă de 690,06 lei, la fel majorarea preţului 1m3 de apă caldă unilateral, fără licenţă de la 24,34 lei la 68,3 lei, 62,2 lei ş.a.m.d.

- 2437, 91 lei; obligarea SA „Termocom” să prezinte datele ÎM „Infocom” despre remedierea gratuită a deficienţelor, înlocuirea gratuită sau restituirea contravalorii serviciilor necorespunzătoare să efectueze recalculul plăţii pentru apă caldă şi apă menajeră din momentul instalării PTI (2006) până în 2010 conform pct. 11, alin. (2) a anexei 5 din Regulamentul aprobat de Hotărârea Guvernului nr. 191/2002; obligarea SA „Termocom” să-i restituie în numerar suma de 74,40 lei pe care i-a transferat SA „Termocom” - ÎM „Infocom”, încasarea de la SA „Termocom” a despăgubirilor morale şi materiale în sumă de 6000 lei, iar ÎM „Infocom” şi ÎMGFL-23 cîte 1000 lei fiecare. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 20 decembrie 2013 acţiunea a fost admisă parţial şi a fost obligat SA „Termocom” să recalculeze volumul serviciilor prestate la locul de consum apartamentul nr. 37 din str. Puşkin 33, mun. Chişinău, prin excluderea sumei de 865,74 lei din factura de plată pentru apă caldă şi menajeră a lui David Popov, cu prezentarea informaţiei SA „Infocom”, a fost încasat de la SA „Termocom” în beneficiul lui David Popov suma de 574,40 lei. În rest, acţiunea a fost respinsă. La 07 martie 2014, David Popov a depus cerere de apel împotriva hotărârii primei instanţe din 20 decembrie 2013, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii contestate şi emiterea a unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014 cererea de apel depusă de către David Popov a fost restituită ca fiind depusă înafara termenului legal. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 august 2014 a fost respins recursul declarat de către David Popov şi menţinută încheierea instanţei de apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014 a fost respins apelul declarat de către SA „Termocom” şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 16 iulie 2014, în termenul prevăzut de lege, SA „Termocom” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe ca fiind neîntemeiate şi ilegale.

3 Recurentul SA „Termocom”, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu hotărârile instanţelor de judecată, deoarece instanţele au aplicat eronat normele de drept material şi nu a dat o apreciere obiectivă probelor administrate în cadru dezbaterilor judiciare. Indică că conform pct. 4.2 din contractul de livrare-utilizare a energiei termice în apă caldă nr. 6023 din 02 octombrie 2006, încheiat între ÎMGFL nr. 23 şi SA „Termocom”, ultimul înaintează lunar ÎMGFL nr. 23 factura de plată pentru energia termică consumată pe întreg volumul înregistrat în unitate de măsură instalat la branşamentele blocurilor locative, cu divizarea pe tipuri de consum: încălzire, apă caldă, ventilare, care ulterior fiind coordonată şi acceptată contrasemnătură de administraţia ÎMGFL nr. 23 se înaintează ÎM „Infocom” spre calculare şi distribuire pentru fiecare cont personal.

Mai indică că costul unui metru cub de apă caldă depinde de mai mulţi parametri normativi inclusiv şi de tariful aprobat la energia termică, care în perioada decembrie 2009-2010 s-a modificat de la tariful de 540,82 lei la tariful 699 lei începînd cu 19 ianuarie 2010. În privinţa aplicării coeficientului 1 la blocurile locative comunale în care sunt montate puncte termice individuale, în prima instanţă nu a avut obiecţii. Deci obiecţiile dlui David Popov se reduc la faptul că volumul de apă caldă consumat şi indicat în factură nu a fost calculat şi expus la plată corect. În astfel de împrejurări SA „Termocom” nu poate să resemneze şi să accepte rolul de pîrît faţă de reclamant. Calitatea procesuală a SA „Termocom” pe litigiu cu pricină poate fi doar ca intervenient accesoriu şi nu pîrît.

Astfel, susţine că SA „Termocom” nu este în relaţii contractuale cu David Popov, ci cu ÎMGFL-23. Recalcularea plăţilor se efectuează numai în baza documentelor contabile prezentate de ÎMGFL-23 şi doar coordonate cu furnizorul de agent termic. Consideră că în cadrul dezbaterilor judiciare a prezentat suficiente probe care denotă faptul că este alogic ca SA „Termocom” să fie obligat de instanţa judecătorească să cumuleze funcţii de calculare, recalculare şi distribuire a plăţii ca consumul de apă caldă la nivel de apartament, care sunt atribuţiile exclusive ale Gestionarului Fondului Locativ.

La fel, consideră neîntemeiată şi pretenţia intimatului cu privire la repararea prejudiciului moral, fără a prezenta careva probe concludente şi veridice şi aprecierea mărimii la buna sa convingere este lipsită de suport juridic pe motiv că intimatul în şedinţele de judecată nu a probat legătura faptului între fapta ilicită şi prejudiciul moral suportat, iar acesta poate fi apreciată ca o intenţie ce urmăreşte drept scop îmbogăţirea fără justă cauză şi nici într-un caz restabilirea de fapt a dreptului pretins. În conformitate cu art.440 alin.(2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 28 august 2014 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate. Din actele pricinii rezultă că Curtea de Apel Chişinău la 26 iunie 2014 a expediat părţilor decizia redactată şi la 16 iulie 2014, adică în termenul prevăzut de lege, SA „Termocom” a depus cererea de recurs. 4 În conformitate cu art.444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen, neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe din următoarele considerente.

În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, conchide că instanţele de judecată corect au stabilit circumstanţele raportului juridic litigios şi legal au adoptat soluţii de admitere parţială a acţiunii. Recurentul SA „Termocom” a contestat hotărîrile instanţelor de judecată în partea admiterii acţiunii lui David Popov.

Astfel, în cadrul examinării pricinii s-a stabilit cu certitudine faptul că David Popov s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva ÎM „Infocom”, SA „Termocom” şi ÎMGFL-23 prin care a solicitat anularea indicaţiei administraţiei SA „Termocom” reflectate în scrisorile nr. 79/7501 din 24 octombrie 2008, nr. 79/8207 din 20 noiembrie 2008, nr. 79/5743 din 02 iulie 2008 şi 79/34 din 05 ianuarie 2010; anularea datoriei artificiale de 3077, 97 lei care s-a format din mai 2009 până în ianuarie 2012 prin includerea în facturi a apei calde, calculată în afară contoarelor din apartamente în sumă de 690,06 lei, la fel majorarea preţului 1m2 de apă caldă unilateral, fără licenţă de la 24,34 lei la 68,3 lei, 62,2 lei în sumă totală de 2437,91 lei; obligarea SA „Termocom” să prezinte datele ÎM „Infocom” despre remedierea gratuită a deficienţelor, înlocuirea gratuită sau restituirea contravalorii serviciilor necorespunzătoare, să efectueze recalculul plăţii pentru apă caldă şi apă menajeră din momentul instalării PTI (2006) până în 2010 conform pct. 11, alin. (2) a anexei 5 din Regulamentul aprobat de Hotărârea Guvernului 191/2002; obligarea SA „Termocom” să-i restituie reclamantului în numerar 74,40 lei, pe care i-a transferat SA „Termocom” - ÎM „Infocom” şi încasarea de la SA „Termocom” a despăgubirilor morale şi materiale în sumă de 6000 lei,

iar ÎM „Infocom” şi ÎMGFL-23 câte 1000 lei fiecare. Prin scrisorile nominalizate ale SA „Termocom” adresate ÎM „Infocom” s-a cerut insistent efectuarea recalculărilor pentru încălzire şi energia termică consumată. De asemenea, s-a indicat că pentru blocurile locative în care au fost montate puncte termice individuale (PTI) este necesar de a repartiza toată cantitatea de energie termică înregistrată de contorul de energie termică conform Metodologiei de repartizare a agentului termic pentru blocurile cu PTI (f.d. 7, vol. I). Conform art. 3 a Legii contenciosului administrativ, obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ şi individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terţ, emise de: autorităţile publice şi autorităţile asimilate acestora în sensul prezentei legi; subdiviziunile autorităţilor publice şi funcţionarii din structurile sus specificate.

5 Reieşind din sensul normei de drept menţionate, instanţa de recurs consideră că instanţele judecătoreşti inferioare corect au respins pretenţiile intimatului din acţiune cu privire la anularea scrisorilor administraţiei SA „Termocom” nr. 79/7501 din 24 octombrie 2008, nr. 79/8207 din 20 noiembrie 2008, nr. 79/5743 din 02 iulie 2008 şi nr. 79/34 din 05 ianuarie 2010, deoarece acestea nu constituie obiect al contenciosului administrativ. Tot din materialele dosarului este cert faptul că în anul 2009 de către specialiştii SA „Termocom” a fost instalat în subsolul blocului locativ nr.33 str. Puşkin, mun. Chişinău punct termic individual. Acest punct este deservit de către specialiştii SA „Termocom”.

Datele de consum a apei menajere a întregului bloc sunt prezentate ÎM „Infocom” de către SA „Termocom”, în baza cărora ÎM „Infocom” lunar calculează spre plată sumele şi tipăreşte bonurile de plată.

Prin urmare, argumentele recursului contravin circumstanţelor pricinii, or reieşind din prevederile pct. 11 al anexei nr. 5 a Hotărârii Guvernului RM nr. 191 din 19 februarie 2002 despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora/reconectări la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, rezultă că SA „Termocom” a aplicat o formulă de calcul greşită la calcularea consumului de apă caldă pentru punctele termice individuale, or la momentul respectiv legislaţia nu reglementa modalitatea de calcul şi formula calculării, în acest sens, SA „Termocom” a cerut ÎM „Infocom” să efectueze calculele pentru energia termică livrată, conform sumelor calculate şi prezentate în forma nr. 11.12.

(f.d. 7, vol. I), în timp ce punctul termic individual instalat în blocul locativ unde locuieşte David Popov nu funcţiona. Astfel, responsabil de datele prezentate de ÎM „Infocom” este SA „Termocom” în situaţia în care s-a stabilit cu certitudine că ÎMGFL-23 prezenta lunar datele reflectate pe contorul comun din blocul locativ, iar formula de calcul era prezentat de către recurentul SA „Termocom”, care cunoştea că punctul termic individual nu funcţiona, iar la calculul pentru apă caldă utilizată s-a ţinut cont de funcţionalitatea acestui punct termic, pe cînd ÎM „Infocom” la rîndul său doar reflecta aceste date în facturile lunare eliberate pe numele locatarilor. Instanţa de recurs mai reţine că prin deciziile Inspectoratului Principal de Stat pentru Supravegherea Pieţii, Metrologie şi Protecţie a Consumatorilor nr. 000335 din 23 decembrie 2009 (f.d.

142, vol. I) şi nr. 000336 din 23 decembrie 2009 (f.d. 143, vol. I), SA „Termocom” a fost obligat să efectueze recalcularea plăţii pentru apă caldă şi menajeră la locul de consum al intimatului-reclamant David Popov pentru perioada instalării punctului termic individual în subsolul blocului locativ din str. Puşkin 33, mun. Chişinău, cît şi înlăturarea neconformităţilor depistate în rezultatul controlului şi reflectate în pct. 2.3; 2.5 şi 2.8 din actul de control nr. 03109 din 23 decembrie 2009. De asemenea, actele pricinii atestă faptul că SA „Termocom” a contestat deciziile Inspectoratului Principal de Stat pentru Supravegherea Pieţii, Metrologie şi Protecţie a Consumatorilor, nominalizate mai sus, în instanţa de contencios administrativ, iar prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 25 octombrie 2010, devenită irevocabilă prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 02 martie 2011, acţiunea SA „Termocom” a fost respinsă ca fiind neîntemeiată (f.d.

170 - 173, 174- 176, vol. I). 6 Conform prevederilor art. 123 alin. (2) CPC, faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţă de drept comun sau în instanţă specializată sînt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane. La caz, în speţă, în mod irevocabil, această hotărîre se bucură de prezumţia absolută de adevăr (res judicata pro veritate habetur), şi prin urmare, nu pot fi reţinute argumentele recurentului SA „Termocom” că nu intră în competenţa sa de a recalcula volumul serviciilor - produsului prestat la locurile de consum din str. Puşkin 33, mun.

Chişinău prin prezentarea ÎM „Infocom” a informaţiei în minus sau a scrisorilor pentru efectuarea de recalculărilor respective. Pe cale de consecinţă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că din informaţia prezentată de către ÎM „Infocom” cu referire la calculul volumului de apă menajeră pentru apartamentul nr. 37 din str. Puşkin 33 mun. Chişinău pentru perioada mai 2009- ianuarie 2010, constituie suma de 940,14 lei, formată din volumul adăugat în mărime de 125,94 lei şi plata pentru energie termică în mărime de 814,20 lei. Astfel, din suma datoriei calculate în afara contoarelor de 940,14 lei urmează a fi exclusă suma de 74,4 lei achitată în avans de David Popov.

În acest sens corect instanţele de judecată au obligat SA „Termocom” să recalculeze volumul serviciilor prestate la locul de consum la apartamentul intimatului prin excluderea sumei de 865,74 lei din factura de plată pentru apă caldă şi menajeră a lui David Popov cu prezentarea acestei informaţii ÎM „Infocom”. De asemenea nu poate fi reţinut nici argumentul recurentului precum că greşit instanţele de judecată au reparat prejudiciului moral cauzat intimatului David Popov, deoarece suma de 500 lei în vederea reparării prejudiciului moral a fost stabilit corect de instanţe reieşind din prevederile art. 25 al Legii contenciosului administrativ fiind în concordanţă cu caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice suportate de ultimul pe parcursul examinării litigiului în cauză.

Prin urmare, în circumstanţele expuse nu se pot reţine ca întemeiate argumentele recurentului precum că instanţele de judecată ar fi pronunţat o soluţie greşită, cu privire la admiterea parţială a acţiunii şi că au aplicat şi interpretat eronat normele de drept material la soluţionarea litigiului în partea admiterii acţiunii, deoarece acestea sunt declarative. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că atît decizia instanţei de apel cît şi hotărârea primei instanţe sunt întemeiate şi legale, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Societatea pe acţiuni „Termocom”. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 20 decembrie 2013, în pricina civilă la 7 cererile de chemare în judecată a lui David Popov împotriva Întreprinderii municipale de gestionare a fondului locativ-23, Societăţii pe acţiuni „Termocom”, Întreprinderii municipale „Infocom” cu privire la contestarea actului administrativ, recalcularea sumei datorate pentru apa calda, excluderea sumei din factura de plată, repararea prejudiciului material şi moral.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Novac judecătorul Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală Iurie Bejenaru Ion Corolevschi 8