3ra-3/14 — Contestarea actului administrativ

Instanţa de fond: N. Traciuc Dosarul nr. 3ra-3/14 DECIZIE 15 ianuarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit, al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă, Judecători: Ala Cobăneanu, Vera Macinskaia, Sveatoslav Moldovan, Ion Vîlcov, examinînd recursul declarat de către Popov David, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Popov David împotriva Consiliului mun. Chişinău, intervenienţi accesorii: societatea pe acţiuni „Termocom” şi societatea pe acţiuni „Apă-Canal Chişinău”, privind contestarea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 21 februarie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă : La 09 ianuarie 2012, de Popov David a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului mun.

Chişinău, intervenienţi accesorii: SA „Termocom” şi SA „Apă-Canal Chişinău”, privind anularea alin. „c” din pct. 9.3.1, Capitolul IX al Regulamentului de organizare şi funcţionare a serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare din municipiul Chişinău, aprobat prin Decizia nr. 5/4 a Consiliului mun. Chişinău din 25 martie 2008, care prevede evaluarea consumului de apă conform indicaţiilor contoarelor individuale instalate în locuinţă şi cotei-părţi din volumul total de apă restant pe contorul comun, repartizat locatarilor tuturor apartamentelor, în cazul evidenţei consumului individual de apă prin tipuri de contoare nestabilite de furnizor, dar nu mai mult de normele de consum aprobate.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că la aprobarea normei contestate, Consiliul mun. Chişinău şi-a depăşit împuternicirile, deoarece aceasta contravine actelor normative emise de organele administraţiei publice centrale. În particular, pct.9 (alin. (7) lit. a)) din Hotărîrea Guvernului nr.191 din 19.02.2002, despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/ reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, prevede determinarea volumului de apă potabilă şi caldă menajeră consumată lunar de locatarii unui apartament a blocului locativ conform indicaţiilor contoarelor, pentru consumatorii ce dispun de contoare în apartamente.

1 Astfel, norma indicată nu prevede plata pentru achitarea diferenţei volumului de apă consumată înregistrată prin contorul comun şi volumul sumar de apă conform indicaţiilor contoarelor din apartamente. Indică reclamantul că decizia Consiliului mun. Chişinău, care conţine norma contestată, nu defineşte noţiunile de „alte tipuri de contoare” şi „contor comun”, impunînd abuziv achitarea apei nefolosite. De asemenea, pct. 9 din Regulamentul aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 191 din 19.02.2002, prevede calcularea plăţii pentru volumul de apă potabilă şi caldă menajeră consumată în baza indicaţiilor contoarelor din apartamente şi tarifului în vigoare pentru 1 m3 de apă. Menţionează reclamantul că Codul cu privire la locuinţe nu prevede includerea în facturi nici a apei calde, nici a apei potabile, calculată în afara contoarelor din apartament.

Consideră reclamantul, că Consiliul şi Primăria mun. Chişinău susţin ilegal practica de încasare a plăţilor de la consumatorii casnici pentru apa neevaluată conform contoarelor individuale, deoarece se admite ca în facturile de plată emise de SA „Termocom” să fie inclus preţul majorat pentru 1 m3 de apă caldă camuflată cu preţul gigacaloriei, iar în facturile emise de SA „Apă-Canal Chişinău” să fie inclusă plata pentru apa potabilă calculată în afara contoarelor din apartamente.

Susţine reclamantul că deşi anexa nr. 5 din Hotărîrea Guvernului nr.191 din 19.02.2002, prevede competenţa furnizorului în instalarea, exploatarea şi verificarea metrologică a contoarelor de apă potabilă şi apă caldă menajeră în apartamente, SA „Termocom” şi SA „Apă-Canal Chişinău” nu încheie contracte de consum de apă potabilă şi apă caldă menajeră cu consumatorii la care ar urma anexarea actului privind montarea şi punerea în funcţiune a contorului în apartament, astfel creînd posibilitatea încasării plăţilor pentru apa neconsumată. Prin cererea de completare a pretenţiilor din 19 aprilie 2012, reclamantul a menţionat, că acţiunea a fost intentată împotriva Consiliului mun. Chişinău, se contestă un act administrativ cu caracter normativ, care poate fi atacat fără limite de termen de prescripţie, a aflat despre încălcarea dreptului pretins la 21 noiembrie 2011, din răspunsul primit de la Direcţia Generală locativ-comunală şi amenajare din cadrul Consiliului mun.

Chişinău, iar termenul general de prescripţie de apărare a dreptului încălcat urmează a fi calculat conform art. 267 alin. (l) Cod Civil, acesta fiind de 3 ani, iar art. 267 CPC, nu prevede scoaterea de pe rol a cererii de chemare în judecată din cauza încălcării termenului de prescripţie. Prin cererea de completare a pretenţiilor din 27 septembrie 2012, reclamantul a indicat despre stabilirea tarifului de 24,34 lei pentru lm3 de apă prin decizia pîrîtului nr. 15/28 din 14 aprilie 2008, în vigoare pînă la 01 decembrie 2009, dată după care pîrîtul a lăsat această atribuţie în competenţa SA „Termocom” şi ÎM „Infocom”, care au stabilit preţuri lunare exagerate, în lipsa licenţei pentru stabilirea preţurilor, iar după adresarea reclamantului la mai multe instituţii de stat, prin decizia pîrîtului nr. 2/19 din 21 februarie 2012, a fost stabilit un preţ majorat de 37, 41 lei pentru lm3 de apă caldă.

Astfel, din anul 2009, în urma achitărilor pentru consumul apei calde de către reclamant s-a format suma de 3.077,97 lei – diferenţa dintre suma plătită legal, 2 conform tarifului de 24,34 lei şi sumele lunare majorate a preţului stabilit de către SA „Termocom” şi ÎM „Infocom” pe durata a peste 2 ani. A menţionat reclamantul că şi locatarii altor 67 de blocuri locative, în care sunt instalate puncte de termoficare individuale sunt nemulţumiţi de impunerea achitării plăţilor exagerate. Consideră, că acestea sunt consecinţele aplicării normei contestate prin acţiunea sa. Prin cererea de completare a pretenţiilor din 21 ianuarie 2013, reclamantul a specificat lipsa pretenţiilor faţă de SA „Apă-Canal”, menţionînd despre instalarea din contul său a contoarelor de apă caldă, verificate metrologic cu valabilitatea pînă la 26 noiembrie 2014 şi nu din contul furnizorului cu care nu are contract.

Susţine reclamantul că datorită normei contestate, SA „Termocom” pentru perioada mai-octombrie 2009, a inclus în facturile adresate reclamantului volumul de 21,1225 m3 de apă caldă, calculată în afara contoarelor din apartament, în sumă de 649,06 lei, cu aplicarea aceleiaşi metode faţă 67 blocuri locative cu puncte de termoficare individuală. Iar, datorită introducerii unilaterale a preţului majorat de 68,3 lei, 62,22 lei, 55 lei, etc. pentru 1 m3 de apă caldă, pentru perioada 01 decembrie 2009 – 01 februarie 2012, SA „Termocom” a inclus în factura de plată a reclamantului ilegal suma de 2.437, 9 lei, fapt care, consideră reclamantul, a fost şi în cazul altor 67 de blocuri locative. Astfel, SA „Termocom”, ÎM „Infocom”, Primăria şi Consiliul mun.

Chişinău, Ministerul Economiei estorchează ilegal banii consumatorilor casnici, deşi a rămas în vigoare Hotărîrea Guvernului nr. 191 din 19.02.2002, căreia îi contravine alin. „c” din art. 9.3.1 din Decizia nr. 5/4 din 25 martie 2008, a Consiliului mun. Chişinău. Prin cererea de completare a pretenţiilor din 14 februarie 2013, reclamantul a comunicat despre anexarea extrasului din Monitorul de Chişinău nr. 11(48) din iunie 2008, cu conţinutul normei contestate în acţiune, menţionînd, că aceasta îşi pierde legalitatea, deoarece Codul cu privire la locuinţe şi Hotărîrea Guvernului nr. 191 din 19.02.2002, nu prevăd repartizarea cotei-părţi din volumul total de apă restant pe contorul comun proporţional tuturor locatarilor apartamentelor.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 07 iunie 2012, au fost atraşi în proces în calitate de intervenienţi accesorii de partea pîrtului SA „Termocom” şi SA „Apă-Canal Chişinău”. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 21 februarie 2013, cererea de chemare în judecată a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 23 aprilie 2013, Popov David a contestat-o cu recurs, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunţarea unei hotărîri noi de admitere a acţiunii. În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că instanţa de fond nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă, că Curtea de Apel Chişinău a pronunţat hotărîrea la 21 februarie 2013 şi a fost recepţionată de recurent la 16 aprilie 2013 (f.d. 128). Cererea de recurs a fost depusă la 23 aprilie 2013, motiv pentru care cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen. 3 Examinînd materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că recursul înaintat de Popov David urmează a fi respins, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel a determinat definitiv circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, apreciind probele prezentate de părţi în corespundere cu prevederile art. 130 CPC, multiaspectual, complet, în ansamblul şi interconexiunea lor, aplicând corect normele de drept material. Potrivit prevederilor art. l alin. (2) al Legii contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său recunoscut de lege, de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost pricinuită.

Reieşind din prevederile legale indicate, precum şi din dispoziţiile art. 2 şi art. 3 ale Legii contenciosului administrativ, obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie – actul administrativ cu caracter normativ sau individual; contractul administrativ; nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.

Noţiunea de „act administrativ” este reglementată atât în art. 2 din Legea contenciosului administrativ, cât şi în Rezoluţia (77) 31 cu privire la protecţia individului faţă de actele autorităţilor administrative, adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la 28 septembrie 1997. Potrivit acestor reglementări, actul administrativ este o manifestare juridică unilaterală de voinţă, cu caracter normativ sau individual, din partea unei autorităţi publice în vederea organizării executării sau executării în concret a legii, actul administrativ desemnează orice măsuri individuale sau decizii luate în cadrul exercitării autorităţii publice, susceptibile a afecta direct drepturile, libertăţile sau interesele persoanelor fizice sau juridice şi care nu este un act îndeplinit în cadrul exercitării unei funcţii judiciare.

Materialele cauzei atestă că, Consiliul municipal Chişinău prin decizia nr. 5/4 din 25 martie 2008 a aprobat Regulamentul de organizare şi funcţionare a serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare din mun. Chişinău. La 03 noiembrie 2011, Popov David s-a adresat către Consiliul mun. Chişinău cu petiţia nr. P-619/5/11, prin care a solicitat anularea alin. „c” din pct. 9.3.1, Capitolul IX al Regulamentului de organizare şi funcţionare a serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare din mun. Chişinău, aprobat prin Decizie nr. 5/4 a Consiliului mun. Chişinău la 25 martie 2008. Prin răspunsul nr. P-18025/3/11 din 21 noiembrie 2011, Consiliul mun. Chişinău a refuzat în anularea alin. „c” din pct. 9.3.1, Capitolul IX al Regulamentului de organizare şi funcţionare a serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare din mun.

Chişinău, aprobat prin Decizie nr. 5/4 a Consiliului mun.

Chişinău la 25 martie 2008. 4 Instanţa de recurs notează că relaţiile juridice dintre SA „Apă-Canal Chişinău” şi Popov David sunt reglementate de Regulamentul cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, aprobat prin hotărîrea Guvernului nr.191 din 19.02.2002, de Regulamentul-cadru privind folosirea sistemelor comunale de alimentare cu apă şi de canalizare, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 656 din 27.05.2002 şi de Regulamentul privind achiziţionarea, proiectarea, instalarea, recepţia şi exploatarea aparatelor de evidenţă a consumurilor de apă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1228 din 13.11.2007 şi de Regulamentul de organizare şi funcţionare a serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare din municipiul Chişinău, probat prin decizia Consiliul mun.

Chişinău nr. 5/4 din 25.03.2008. În conformitate cu pct.4 şi pct.5, anexa nr.5 al Regulamentului menţionat, aprobat prin hotărîrea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, prestatorul de servicii (furnizorul) va stabili tipul şi diametrul mijloacelor de măsurare ce urmează a fi utilizate reieşind din cele incluse în Registrul de stat al mijloacelor de măsurare, cu respectarea normelor metrologice recomandate de Serviciul Standardizare şi Metrologie şi va efectua sigilarea acestora. În conformitate cu pct. 36 al Regulamentului-cadru menţionat, aprobat prin hotărîrea Guvernului nr. 656 din 27 mai 2002, furnizorul va stabili tipul şi diametrul contoarelor care urmează să fie utilizate din cele incluse în Registrul de stat al mijloacelor de măsurare, cu respectarea normelor metrologice recomandate de Departamentul Standardizare şi Metrologie.

În conformitate cu pct. 9 al Regulamentului menţionat, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1228 din 13.11.2007, tipul concret al aparatelor de evidenţă trebuie selectat de către operator (furnizor), conform modelelor aprobate şi incluse în Registrul de stat al mijloacelor de măsurare al Republicii Moldova, cu includerea tipului respectiv în condiţiile tehnice eliberate de operator. În conformitate cu pct. 7.1 al Regulamentului menţionat, aprobat prin decizia Consiliului mun. Chişinău nr. 5/4 din 28.03.2008, evidenţa volumului de apă furnizat prin reţelele publice (comunale) de alimentare cu apă şi canalizare se efectuează prin contoarele de apă (mijloace de măsurare), al căror tip este stabilit de către furnizor, din cele incluse în registrul de stat, cu respectarea normelor metrologice recomandate de Serviciul Standardizare şi Metrologie al Republicii Moldova.

Pentru determinarea volumului de apă consumată pentru consumatorii cu contoare, doar în baza indicaţiilor contoarelor, urmează a fi efectuat în baza anexei nr. 5 din Regulamentul aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 191 din 19.02.2002. Potrivit pct. 5 din Anexa nr. 5 din Regulament, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 191 din 19.02.2002, pentru funcţionare vor fi recepţionate doar contoarele omologate de către Departamentul Standardizare şi Metrologie, verificate şi sigilate de organizaţiile care posedă licenţe pentru desfăşurarea acestei activităţi. Conform pct. 7 din anexa nr. 5 din acelaşi Regulament, recepţia şi punerea în funcţiune a contoarelor se va efectua în prezenţa consumatorului şi a reprezentantului furnizorului (gestionarului).

Totodată, se va încheia un contract de aprovizionare cu apă potabilă şi apă caldă menajeră (de modelul anexat), la care se va anexa actul privind montarea şi punerea în funcţiune a contorului (anexa nr.1 la contract). 5 Colegiul reţine că contoarele de apă ale lui David Popov, au fost supuse verificării metrologice, fapt confirmat prin buletinele nr. 65892, 8267, 65896, 65880, însă, instanţa de fond just a stabilit că încheierea unui contract de aprovizionare cu apă potabilă şi apă menajeră cu furnizorul, reprezintă un temei legal pentru calcularea volumului apei consumate doar în baza contorului său. Mai mult ca atît, montarea şi punerea în funcţiune a contoarelor urmează a fi efectuată în baza unui act.

Prin urmare, instanţa de fond just a concluzionat că nerespectarea de către recurent a cerinţei indicate în pct. 7 din anexa nr. 5 din Regulamentul adoptat prin Hotărîrea de Guvern nr.191 din 19.02.2002, atrage după sine neîntrunirea condiţiilor pentru pretinderea respectării dreptului de a fi determinat volumul de apă consumat exclusiv prin contorul individual. Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost stabilite de către instanţele de judecată şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel.

În temeiul celor expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al Republicii Moldova, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se respinge recursul declarat de Popov David. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 21 februarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Popov David împotriva Consiliului mun. Chişinău, intervenienţi accesorii: societatea pe acţiuni „Termocom” şi societatea pe acţiuni „Apă-Canal Chişinău”, privind contestarea actului administrativ. Decizia rămîne irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov 6