3ra-1167/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: Gh. Plămădeală dosarul nr. 3ra-1167/14 instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahapol, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 24 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova judecătorii Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Vignan Igori, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vignan Igori împotriva Guvernului Republicii Moldova, intervenienţi accesorii SA „Apă- Canal Chişinău” şi Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 mai 2014, prin care a fost admis apelul declarat de SA „Apă-Canal Chişinău” şi Guvernul Republicii Moldova, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 15 octombrie 2013 şi încheierea aceleiaşi instanţe din 25 octombrie 2013, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 27 martie 2012 Vignan Igori a depus cerere de chemare în judecată împotriva Guvernului Republicii Moldova, intervenienţi accesorii SA „Apă-Canal Chişinău” şi Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor cu privire la anularea pct. 10 din Regulamentul privind achiziţionarea, proiectarea, instalarea, recepţia şi expluatarea aparatelor de evidenţă a consumurilor de apă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1228 din 13.11.2007. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, este proprietarul apartamentului nr. 39 din str. M. Sadoveanu 30 mun.

Chişinău şi în repetate rînduri s-a adresat cu o cerere la SA „Apă-Canal Chişinău” să încheie personal un contract de prestare a serviciilor, însă i-a fost refuzat şi atunci la acţionat pe ultimul la Judecătoria Ciocana mun. Chişinău. În procesul examinării pricinii a făcut cunoştinţă cu hotărîrea contestată şi consideră că pct. 10 al acestui Regulament care obligă consumatorii din cont propriu să se ocupe cu instalarea, cumpărarea, reparaţia aparatelor de măsurare a consumului de apă vine în contradicţie cu Legea privind protecţia consumatorilor. Respectînd calea extrajudiciară, a solicitat printr-o cerere prealabilă Guvernul Republicii Moldova să modifice pct. 10 al Hotărîrii Guvernului nr. 1228 din 13.11.2007 şi să-l aducă în conformitate cu Legea privind protecţia consumatorului, însă primind un răspuns negativ s-a adresat în instanţă.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 15 octombrie 2013 a fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de Vignan Igori şi a fost anulat pct. 10 din Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 1228 din 13 noiembrie 2007, ca fiind emis contrar legii iar prin încheierea aceleiaşi instanţe din 25 octombrie 2013 a fost corectată greşeala din hotărîrea din 15 octombrie 2013 prin menţiunea că „se anulează alin. (5) din pct. 10 din Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 1228 din 13 noiembrie 2007, ca fiind emis contrar legii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 mai 2014 a fost casată integral hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 15 octombrie 2013 şi încheierea aceleiaşi instanţe din 25 octombrie 2013 şi emisă o hotărîre nouă, prin care: A fost respinsă integral, ca fiind nefondată, cererea de chemare în judecată depusă de Vignan Igori împotriva Guvernul Republicii Moldova, intervenienţi accesorii SA „Apă-Canal Chişinău” şi Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor cu privire la anularea alin. (5) din pct. 10 al Regulamentului privind achiziţionarea, proiectarea, instalarea, recepţia şi exploatarea aparatelor de evidenţă a consumurilor de apă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1228 din 13 noiembrie 2007. La 09 iulie 2014 Vignan Igori a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe, şi constatarea încălcării art. 6, art. 13, 14 ale Convenţiei, art. 1 al Primului Protocol adiţional la Convenţie şi constatarea încălcării normelor imperative - art. 275 CPC.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel. Consideră că instanţa de apel a interpretat în mod eronat legea şi nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, în esenţă fiind sfidate şi încălcate esenţial normele de drept material şi normele de drept procedural. Precizează că ambele instanţe de judecată neîntemeiat au respins demersul înaintat de Igor Vignan referitor la atragerea în proces a Consiliului Concurenţei care urma de a face concluzii în speţa dată, fapt care a generat încălcarea art. 6 din Legea nr. 105 privind protecţia concurenţei, art. art. 1, 3, 11, 39 a Legii concurenţii, precum şi a pct. 46 din Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a RM cu privire la practica aplicării legislaţiei despre protecţia consumatorilor la judecarea cauzelor civile.

Indică că ambele instanţe nu au luat în consideraţie prevederile art. 12 alin. (6) din Legea privind protecţia concurenţei. De asemenea, consideră că ambele instanţe nu au motivat nici într-un mod poziţiile referitoare la respingerea acţiunii şi în mod eronat au ignorat concluziile Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Concurenţii, care indică că „este creată o discrepanţă dintre o lege organică şi un act administrativ cu caracter normativ”. Susţine că ambele instanţe au ignorat precedentul judiciar, pe cauza civilă nr. 3ca-35/2010, prin care SA „Apă Canal” a fost obligat să încheie contract şi să instaleze contoare consumatorilor care locuiesc în blocuri locative. Susţine că instanţele de judecată inferioare, au ignorat solicitarea înaintată de el referitoare la traducerea în limba rusă a tuturor actelor procesuale şi din acest motiv se află în imposibilitate deplină de a se pregăti de şedinţa de judecată.

La fel indică că, instanţele de judecată nu i-au oferit posibilitatea de a face cunoştinţă cu procesele-verbale ale şedinţelor de judecată în termen, încălcând astfel art. 275 CPC. Invocă că instanţele de judecată inferioare au încălcat grav un şir de acte legislative în vigoare precum şi prevederile Convenţiei Europene, iar ca rezultat au fost încălcate drepturile fundamentale ale lui. Îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, art. 6 par. 1 Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, Constituţia Republicii Moldova şi art. 429-432 CPC. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Igor Vignan nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Igor Vignan, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Igor Vignan ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Vignan Igori se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat