3ra-686/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: O. Cojocaru dosarul nr: 3ra-686/14 instanţa de apel: L. Bulgac, N. Craiu, M. Guzun ÎNCHEIERE 11 iunie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Igor Vignan în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Igor Vignan împotriva Guvernului Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Igor Vignan şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 26 iulie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 02 iulie 2012 Igor Vignan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Guvernului RM cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că este proprietar şi locuieşte în apartamentul privatizat şi amplasat într-un bloc locativ din mun. Chişinău. Menţionează că administraţia SA „Apă Canal Chişinău” refuză să încheie contracte individuale cu privire la prestarea serviciilor, instalarea şi verificarea contoarelor de apă, fapt ce în opinia sa încalcă drepturile consumatorului, garantate de legislaţia în vigoare.

Afirmă că unii prestatori de servicii încheie contract direct cu consumatorii instalând din contul acestora contoare şi numai SA „Termocom” şi SA „Apă Canal” ignorează drepturile consumatorului prevăzute de lege, refuzând să efectueze acest fapt, făcând referire la Hotărârea Guvernului RM nr. 191 din 19 februarie 2002, prin care a fost aprobat Regulamentul cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la reconectarea la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, care este în contradicţie cu art. 12 din Legea privind protecţia consumatorului. Susţine că la 11 mai 2012 a adresat cerere prealabilă către Guvernul RM, propunând modificarea punctului 9 din acest regulament, în corespundere cu cerinţele stipulate în art. 12 alin. (10) din Legea cu privire la protecţia consumatorului.

Indică că prin răspunsul din 07 iunie 2012 i-a fost recomandat să se adreseze în instanţa de judecată în cazul în care nu este de acord cu acţiunile SA „Apă Canal”, iar 1 referitor la solicitarea operării modificărilor din pct. 9 din regulament nu a fost menţionat nimic. Solicită anularea pct. 9 din Hotărârea Guvernului RM nr. 191 din 19 februarie 2002, prin care a fost aprobat Regulamentul cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la reconectarea la sistemele de încălzire şi alimentaţie cu apă.

În procesul examinării pricinii reprezentantul Guvernului RM a înaintat demers prin care a solicitat instanţei de contencios administrativ încetarea procesului, pe motiv că Regulamentul cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la reconectarea la sistemele de încălzire şi alimentaţie cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, reprezintă un act exceptat de la controlul judecătoresc şi nu poate fi atacat în instanţele de contencios administrativ. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2012 a fost admis demersul reprezentantului Guvernului RM şi încetat procesul.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 16 ianuarie 2013 a fost admis recursul declarat de Igor Vignan şi casată încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2012, cu restituirea pricinii spre examinare în fond în Judecătoria Buiucani mun. Chişinău. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 21 martie 2013 a fost admisă cererea reprezentantului Guvernului RM cu privire la introducerea în proces a Ministerului Economiei al RM şi SA „Apă Canal” în calitate de intervenienţi accesorii din partea pârâtului, cu atragerea acestora în proces. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 09 aprilie 2013 a fost admisă cererea lui Igor Vignan cu privire la participarea la proces a Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor pentru a depune concluzii, fiind dispusă atragerea Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor, pentru a depune concluzii în speţa dată.

Ulterior, prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 08 mai 2013 a fost respinsă cererea lui Igor Vignan cu privire la participarea la proces a Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Concurenţii pentru a depune concluzii. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 24 iulie 2013 a fost respinsă cererea reclamantului Igor Vignan cu privire la intervenirea în proces în calitate de specialist a Consiliului Concurenţei. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 26 iulie 2013 a fost respinsă acţiunea. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2014 a fost respins apelul declarat de Igor Vignan şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 11 aprilie 2014 Igor Vignan a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie admisă integral.

La fel, a solicitat constatarea încălcării art. 6, art. 13, 14 ale Convenţiei, art. 1 al Primului Protocol adiţional la Convenţie şi constatarea încălcării normelor imperative - art. 275 CPC. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel. 2 Consideră că instanţa de apel a interpretat în mod eronat legea şi nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, în esenţă fiind sfidate şi încălcate esenţial normele de drept material şi normele de drept procedural.

Precizează că ambele instanţe de judecată neîntemeiat au respins demersul înaintat de Igor Vignan referitor la atragerea în proces a Consiliului Concurenţei care urma de a face concluzii în speţa dată, fapt care a generat încălcarea art. 6 din Legea nr. 105 privind protecţia concurenţei, art. art. 1, 3, 11, 39 a Legii concurenţii, precum şi a pct. 46 din Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a RM cu privire la practica aplicării legislaţiei despre protecţia consumatorilor la judecarea cauzelor civile. Indică că ambele instanţe nu au luat în consideraţie prevederile art. 12 alin. (6) din Legea privind protecţia concurenţei. De asemenea, consideră că ambele instanţe nu au motivat nici într-un mod poziţiile referitoare la respingerea acţiunii şi în mod eronat au ignorat concluziile Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Concurenţii, care indică că „este creată o discrepanţă dintre o lege organică şi un act administrativ cu caracter normativ”.

Consideră că prima instanţă a admis şi încălcarea normelor de drept procesual, manifestate prin neasigurarea lui cu servicii de asistenţă juridică gratuită, fapt ce vine în contradicţie cu art. 26 din Constituţia RM, art. 11 din Legea cu privire la organizarea judecătorească şi art. 8 din CPC. Menţionează că deşi instanţa de apel a oferit din oficiu avocat, acesta nu a întocmit nici un act procesual în speţa dată. Consideră că prima instanţă urma să aplice pedeapsă faţă de reprezentantul Guvernului RM, deoarece acesta în mod intenţionat tergiversa examinarea litigiului dat. Susţine că ambele instanţe au ignorat precedentul judiciar, pe cauza civilă nr. 3ca-35/2010, prin care SA „Apă Canal” a fost obligat să încheie contract şi să instaleze contoare consumatorilor care locuiesc în blocuri locative.

Susţine că instanţele de judecată inferioare, au ignorat solicitarea înaintată de el referitoare la traducerea în limba rusă a tuturor actelor procesuale şi din acest motiv se află în imposibilitate deplină de a se pregăti de şedinţa de judecată. La fel indică că, instanţele de judecată nu i-au oferit posibilitatea de a face cunoştinţă cu procesele-verbale ale şedinţelor de judecată în termen, încălcând astfel art. 275 CPC. Invocă că instanţele de judecată inferioare au încălcat grav un şir de acte legislative în vigoare precum şi prevederile Convenţiei Europene, iar ca rezultat au fost încălcate drepturile fundamentale ale lui. Îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, art. 6 par. 1 Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, Constituţia Republicii Moldova şi art. 429-432 CPC.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. 3 În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Igor Vignan nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Nici afirmaţiile recurentului cu privire la faptul că instanţele judecătoreşti inferioare, au ignorat solicitarea înaintată de el referitoare la traducerea în limba rusă a tuturor actelor procesuale şi nu i-au oferit posibilitatea de a face cunoştinţă cu procesele-verbale ale şedinţelor de judecată în termen, nu pot fi reţinute.

Acesta deoarece, după cum rezultă din materialele pricinii, prin răspunsul nr. 3a-815/13 din 21 februarie 2014 (f. d. 245) la scrisoarea sa din 20 februarie 2014, Igor Vignan a fost înştiinţat despre redactarea deciziei motivate a instanţei de apel din 11 februarie 2014 şi traducerea acesteia în limba rusă şi că este în drept de a se adresa în incinta Curţii de Apel Chişinău pentru a primi decizia şi copiile proceselor verbale ale şedinţelor instanţei de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Igor Vignan, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Igor Vignan ca inadmisibil.

4 În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Igor Vignan se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 5