3ra-930/15 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-930/15 prima instanţă: S. Lazari instanţa de apel: N. Budăi, A. Doga, I. Muruianu ÎNCHEIERE 01 iulie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală, Liliana Catan examinând admisibilitatea recursului declarat de Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SA „Termocom” împotriva Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor privind anularea actelor administrative, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 06 martie 2014, c o n s t a t ă: La 07 decembrie 2012, SA „Termocom” în procedura planului a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor privind anularea actelor administrative. În motivarea acţiunii a indicat reclamantul că la 05 octombrie 2012 a recepţionat Actul de control nr. 02070 din 06 septembrie 2012, emis de Agenţie, prin care s-a propus sancţionarea conform legislaţiei a SA „Termocom” în procedura planului, pe motiv că nu a îndeplinit cerinţele Prescripţiei de înlăturare a neconformităţilor nr. 01500 din 17 octombrie 2011. Consideră reclamantul că actele nominalizate nu sînt încadrate în prevederile legale, fiind lipsite de temei juridic.

Astfel, precizează că prin Prescripţia de înlăturare a neconformităţilor nr. 01500 din 17 octombrie 2011, Agenţia a solicitat modificarea sistemului ingineresc intern unic în blocul locativ amplasat pe bd. Ştefan cel Mare, 71, mun. Chişinău. Menţionează că în blocul locativ nr. 71 de pe bd. Ştefan cel Mare, mun. Chişinău sunt 33 de apartamente, dintre care 21 de apartamente, cu suprafaţa totală de 1295 m.p., sunt alimentate cu agent termic centralizat, iar în 12 apartamente, cu suprafaţa de 731,3 m.p., a fost instalată încălzire autonomă. 1 De asemenea, în blocul respectiv este situată şi Grădiniţa de copii nr. 23, care deţine suprafaţa totală de 221,5 m.p.

Sistemul ingineresc interior din blocul locativ nr. 71, de la momentul dării în exploatare a blocului, este unic atît pentru locatarii din bloc, cît şi pentru Grădiniţa de copii nr. 23. SA „Termocom” în procedura planului fiind furnizor de energie termică are încheiate contracte de livrare a energiei termice în apă caldă, cu Întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr. 8, nr. 6008 din 02 octombrie 2006 şi cu Direcţia educaţie tineret şi sport Centru contractul nr. 338 din 30 ianuarie 2009. Prin anexele nr. 2 la contracte, hotarul de delimitare a apartenenţei de balanţă, atît cu ÎMGFL nr.8, cît şi cu DETS Centru sunt stabilite vanele nr. 3, 4 ale nodului de elevator. Reclamantul susţine că în asemenea circumstanţe responsabili de organizarea bunei funcţionări a sistemului ingineresc intern unic şi operarea de modificări a acestuia sunt persoanele juridice vizate.

Mai indică precum că modalitatea de efectuare a modificărilor sistemului ingineresc intern unic se efectuează prin eliberarea la cererea solicitanţilor (proprietarii sistemului ingineresc intern unic) de către SA „Termocom” a Condiţiilor tehnice pentru proiectarea racordării la reţelele termice municipiul Chişinău, acestea fiind deja eliberate contra semnătură Direcţiei educaţie tineret şi sport Centru la 17 februarie 2012, cu valabilitatea pînă la 17 februarie 2014. Susţine reclamantul că pînă în prezent, beneficiarul Condiţiilor tehnice nu a proiectat la o instituţie specializată instalarea aparatului de evidenţă a energiei termice de tip ultrasunet şi nu deţine proiectul corespunzător, respectiv, nu a efectuat lucrările de separare a sistemului de încălzire a grădiniţei de copii nr. 23 cu instalarea nodului de evidenţă a energiei termice, pentru ca furnizorul de energie termică – SA „Termocom” să aibă posibilitatea de a instala echipamentul de măsurare (contorul) separat pentru grădiniţa de copii nr. 23 şi să-l sigileze.

Prin urmare, calitatea de consumator noncasnic o deţine Grădiniţa de copii nr. 23, în persoana Direcţiei educaţie tineret şi sport Centru, motiv pentru care ultima este responsabilă de modificarea sistemului ingineresc unic. Cere SA „Termocom”, anularea Actului de control nr. 002070 din 06 septembrie 2012 şi Prescripţiei de înlăturare a neconformităţii nr. 01500 din 17 octombrie 2011, emise de Agenţi pentru Protecţia Consumatorilor. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 06 martie 2014, acţiunea a fost admisă integral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2015, apelul declarat de Agenţi pentru Protecţia Consumatorilor a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 06 martie 2014. La 16 martie 2015, Agenţi pentru Protecţia Consumatorilor a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu trimiterea pricinii spre rejudecare în prima instanţă. Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Examinînd înscrisurile anexate la dosar, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 22 ianuarie 2015, iar recursul a fost declarat de Agenţia 2 pentru Protecţia Consumatorilor la 16 martie 2015 (f.d.

165) şi respectiv, recursul se consideră depus în termen. Conform art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 29 mai 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat către SA „Termocom”, copia recursului declarat de Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Pînă la data stabilită pentru examinarea admisibilităţii recursului declarat de Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor, 01 iulie 2015, SA „Termocom” nu şi-a realizat dreptul de a depune referinţă.

În conformitate cu art.439 alin.(3) Cod de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. 3 Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acesta nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea hotărîrilor instanţelor ierarhic inferioare. În conformitate cu prevederile art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar precizează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) Cod de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti emise în respectiva pricină civilă, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În context, completul învederează, prin prisma jurisprudenţei CEDO, că „...art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată, instanţa de recurs precizează că potrivit articolului 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, precum şi să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991). Un asemenea recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime” conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă s-au pronunţat în mod corespunzător.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţele ierarhic inferioare au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor, argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel au fost 4 verificate minuţios la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Tatiana Vieru Judecătorul Judecătorii Oleg Sternioală Liliana Catan 5