2ra-2345/15 — Contestarea ordinelor

Judecătoria Rîşcani Dosarul nr.2ra-2345/15 Mun. Chişinău Judecător: C. Vîrlan Curtea de Apel Chişinău Judecători: M. Guzun, A. Doga, A. Nogai Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 30 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Jucican Adrian, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Jucican Adrian împotriva Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină privind contestarea ordinelor emise, încasarea despăgubirilor materiale şi morale, eliberarea duplicatului carnetului de muncă, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 mai 2015, CONSTATĂ : La 25 aprilie 2014, reclamantul Jucican Adrian a înaintat acţiune împotriva Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină (CNAM) solicitînd anularea ordinului nr. 275 - c din 30 decembrie 2013 şi a ordinului nr. 06-c din 09 ianuarie 2014, încasarea despăgubirilor materiale pentru absenţă forţată de la muncă, compensarea prejudiciului moral în mărime de 30 000 lei şi eliberarea duplicatului carnetului de muncă.

În motivarea acţiunii a indica că la 30 decembrie 2013, de către directorul general al CNAM a fost emis Ordinul nr. 275 -c , ulterior modificat prin Ordinul CNAM nr. 06-c din 09 ianuarie 2014 prin care i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară sub formă de concediere. Cu ordinile în cauză nu este de acord şi a indica că a activat la CNAM timp de 10 ani perioadă în care în privinţa sa nu a fost aplicată nici o sancţiune de ordin disciplinară.

Menţionează că, la emiterea ordinului de concediere nu s-a ţinut cont de prevederile art.206 alin. (5) Codul Muncii, care stipulează expres că „la aplicarea sancţiunii disciplinare, angajatorul trebuie să ţină cont de gravitatea abaterii disciplinare comise şi de alte circumstanţe obiective”.Or, în acea perioadă, în cadrul CNAM au fost comise o serie de încălcări grave, din partea unor factori de decizie, care s-au soldat cu prejudicierea materială a instituţiei în proporţii mari şi în privinţa cărora nu a fost aplicată sancţiunea disciplinară sub formă de concediere. Consideră reclamantul că, ordinul din 09 ianuarie 2014, este emis contrar prevederilor legale, or acesta presupune, de fapt, modificarea unei sintagme dintr-un 1 ordin care, prin concursul de circumstanţe (existenţa certificatului de concediu medical la 31.12.2013) nu poate produce efecte juridice, prin urmare acesta (nr. 275-c din 30.12.2013) trebuia anulat şi emis un alt ordin.

Prin hotărârea judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 12 decembrie 2014 acţiunea a fost respinsă integral. Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond s-a bazat pe cercetarea completă, a tuturor probelor prezente şi a constatat cu certitudine că, cerinţele invocate în acţiune, nu se încadrează în prevederile legii. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond Jucican Adrian a depus cerere de apel solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă. În motivarea apelului a indicat că, prima instanţă la adoptarea hotărîrii nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, cît şi au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept procedural.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 mai 2015 s-a respins apelul declarat de către Jucican Adrian şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 12 decembrie 2014. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel Jucican Adrian a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 mai 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 12.12.2014, cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral.

Astfel, solicită recurentul anularea ordinului nr. 275-c din 30.12.2013 şi a ordinului nr. 06-c din 09.01.2014 privind concedierea din funcţia de şef al Direcţiei de administrare a fondului măsurilor de profilaxie şi a fondului de dezvoltare din cadrul Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină, încasarea din contul Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină, în beneficiul lui a salariului pentru absenţă forţată de la serviciu, începând cu data de 10.01.2014 până la data reintegrării în serviciu şi obligarea Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină să efectueze rectificările în carnetul de muncă sau să elibereze un duplicat al carnetului de muncă, în care nu se va include înscrierea despre concediere”.

La 07.09.2015 Compania Naţională de Asigurări în Medicină a înaintat referinţă prin care solicită respingerea recursului înaintat de către Jucican Adrian ca fiind neîntemeiat. În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat neaplicarea normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei. 2 Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei.

Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). 3 Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către Jucican Adrian asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Jucican Adrian ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Jucican Adrian, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 mai 2015, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Jucican Adrian împotriva Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină privind contestarea ordinelor emise, încasarea despăgubirilor materiale şi morale, eliberarea duplicatului carnetului de muncă. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 4