2ra-1581/15 — Încasarea datoriei

prima instanţă – D. Mardari dosarul nr. 2ra-1581/15 instanţa de apel – N. Traciuc, A. Şpac, I. Cotruţă DECIZIE 23 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Iuliana Oprea, Ion Druţă, Galina Stratulat examinând recursul declarat de către Popescu Vitalie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui ÎCS „Daw Benta Mol” SRL împotriva lui Popescu Vitalie cu privire la încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 februarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Popescu Vitalie şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ciocana municipiul Chişinău din 13 decembrie 2013 c o n s t a t ă La 18 noiembrie 2013 ÎCS „Daw Benta Mol” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Popescu Vitalie cu privire la încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziere.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, a iniţiat relaţii contractuale cu pîrîtul din anul 2008. Pe parcursul anilor 2008-2010 Popescu Vitalie şi-a executat obligaţiile contractuale şi a plătit preţul pentru marfa livrată de reclamant, însă începînd cu anul 2011 pîrîtul nu şi-a executat corespunzător obligaţiile şi nu a achitat sumele restante confirmate prin facturi fiscale. În pofida somaţiilor precedente care au fost efectuate prin intermediul telefonului, a discuţiilor directe, dar şi scrisorii recomandate din 22 iunie 2012 şi 29 iunie 2013, obligaţiile pîrîtului de a achita plăţile restante nu au fost executate. Or, după cum rezultă din facturile fiscale, Popescu Vitalie are restanţe în sumă de 51164,36 lei, iar adiţional şi dobînda de întîrziere în sumă de 2256,84 lei.

Cere reclamantul încasarea de la Popescu Vitalie a datoriei de 51164,36 lei, a dobînzii de întîrziere de 2256,84 lei, a cheltuielilor de judecată de 1602,64 lei. Ulterior, reclamantul şi-a concretizat pretenţiile şi a solicitat încasarea de la pîrît a datoriei de 51164,36 lei, a dobînzii de întîrziere de 1691,93 lei şi cheltuielile de judecată de 4602,64 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana municipiul Chişinău din 13 decembrie 2013, a fost admisă parţial acţiunea şi dispusă încasarea de la Popescu Vitalie în beneficiul ÎCS „Daw Benta Mol” SRL suma datoriei de 51164,36 lei, dobînda de întîrziere de 1691,93 lei, 1585,69 lei cu titlu de costuri şi 1500 lei cu titlu de cheltuieli, iar în total suma de 55941,98 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 februarie 2015, a fost respins apelul declarat de către Popescu Vitalie şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ciocana municipiul Chişinău din 13 decembrie 2013. La 11 mai 2015 Popescu Vitalie a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii sau restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. În motivarea recursului a indicat că, intimatul la înaintarea acţiunii şi-a întemeiat pretenţiile doar în baza a două facturi fiscale. Recurentul nu neagă existenţa relaţiilor contractuale cu ÎCS „Daw Benta Mol” SRL începînd cu 02 octombrie 2008 şi pînă la 10 iulie 2012, procurînd de la ultimul materiale de construcţie.

Însă, examinînd actul de verificare, se constată că achitările nu erau efectuate pe fiecare factură în parte, ci erau achitate cumulativ. Or, între părţi au fost instituite relaţii contractuale bazate pe încredere, astfel recurentul nu efectua achitarea preţului la eliberarea fiecărei facturi sau la eliberarea mărfii, ci puteau fi efectuate şi plăţi în avans sau pe parcurs. În cadrul şedinţelor de judecată Popescu Vitalie a prezentat alte dispoziţii de plată, din care rezultă stingerea datoriilor în baza facturilor de plată în baza cărora intimatul îşi întemeiază pretenţiile. Ba mai mult, aceste dispoziţii de plată au fost indicate şi de către intimat în actul de verificare prezentat de acesta ca probă în cadrul şedinţelor de judecată.

Deşi instanţele au constatat existenţa între părţi a raporturilor contractuale pe durata anilor 2008-2012, la adoptarea hotărîrilor au dispus încasarea sumei doar în baza a două facturi fiscale. La fel, intimatul a prezentat şi unele facturi de plată (20 la număr în sumă totală de 49544,54 lei) în care lipseşte semnătura recurentului la rubrica „cumpărător” şi la rubrica „a primit marfa”, cu toate acestea însă instanţele le-au apreciat ca probe. Susţine că nu s-a eschivat de la efectuarea expertizei, astfel a depus expertului mostrele lui de semnătură, însă din cauza că nu erau suficiente, a fost imposibil şi insuficient pentru a da un răspuns categoric. Respectiv, pentru efectuarea unei expertize complete, erau necesare mai multe mostre a scrisului recurentului.

Instanţa de apel însă nu l-a înştiinţat în vreun mod pe Vitalie Popescu despre acest fapt. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 11 mai 2015 în termen, în cazul în care deşi decizia motivată a instanței de apel din 12 februarie 2015 a fost expediată în adresa lui Popescu Vitalie la 09 martie 2015 (f.d. 74), la materialele cauzei lipseşte dovada de recepţionare a acesteia. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. După cum s-a stabilit, ÎCS „Daw Benta Mol” SRL prin acţiunea înaintată pretinde de la Popescu Vitalie la încasarea datoriei în mărime totală de 51165,65 lei, confirmată prin facturile fiscale FV0660782 din 17 iunie 2011 în sumă de 1879,16 lei (f.d.9) şi FV3231270 din 12 iulie 2011 în sumă de 49285,20 lei (f.d.10). Instanţele la adoptarea hotărîrilor au admis pretenţiile reclamantului şi au dispus încasarea sumei restante de 51165,65 lei şi a dobînzii aferente la aceasta.

În motivarea soluţiilor sale instanţele au indicat că nu pun la dubii existenţa raporturilor contractuale care au existat între părţi pe perioada din 02 octombrie 2008 şi pînă la 10 iulie 2012 care, după cum a afirmat nemijlocit ÎCS „Daw Benta Mol” SRL, erau iniţial de bună-credinţă, iar ulterior Popescu Vitalie a încetat de a-şi onora obligaţiile contractuale. Cu toate acestea, instanţele au ignorat argumentele recurentului – intimat precum că el achita preţul bunurilor în avans, iar modalitatea dată de plată era acceptată de vînzător reieşind din aceleaşi relaţii contractuale bazate pe încredere, or conform actelor de verificare a decontărilor reciproce dintre părţi se constată că achitările nu erau efectuate pe fiecare factură în parte, ci cumulativ.

Instanţele însă au respins argumentele lui Popescu Vitalie, din considerentul că poziţia acestuia nu a fost probată în vreun mod printr-un document confirmativ. În vederea administrării probelor pîrîtul, prin intermediul avocatului său, a înaintat un demers privind numirea unei expertize criminalistice a scrisului ce ar constata sau infirma legalitatea semnăturii lui Popescu Vitalie aplicate pe facturile fiscale prezentate de reclamant. Prima instanţă însă a respins demersul dat prin încheierea din 13 decembrie 2013 (f.d.192A, vol. I), pe motiv că reclamantul pretinde la încasarea datoriei doar în baza a două facturi fiscale - FV0660782 din 17 iunie 2011 şi FV3231270 din 12 iulie 2011, or în privinţa acestora Vitalie Popescu nu a prezentat careva solicitări.

Acelaşi demers a fost înaintat şi în faţa instanţei de apel, care a fost admis prin încheierea din 30 aprilie 2014. Însă dreptul apelantului în acest sens nu a fost realizat pe deplin, deoarece potrivit concluziei CNEJ din 09 octombrie 2014, a fost imposibil de stabilit dacă au fost executate de către Popescu Vitalie semnăturile din numele lui pe cele 20 facturi fiscale prezentate, din motivul lipsei (neprezentării) modelelor libere de scris în grafia latină a semnatarului (f.d.34, vol. II). În conformitate cu art. 117 al. (1) şi al. (2) CPC, probe în pricini civile sînt elementele de fapt, dobîndite în modul prevăzut de lege, care servesc la constatarea circumstanţelor ce justifică pretenţiile şi obiecţiile părţilor, precum şi altor circumstanţe importante pentru justa soluţionare a pricinii.

În calitate de probe în pricini civile se admit elementele de fapt constatate din explicaţiile părţilor şi ale altor persoane interesate în soluţionarea pricinii, din depoziţiile martorilor, din înscrisuri, probe materiale, înregistrări audio-video, din concluziile experţilor. Fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel, iar instanţa judecătorească (judecătorul), la rîndul său, este în drept să propună părţilor şi altor participanţi la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare şi să dovedească faptele ce constituie obiectul probaţiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor, conform art. 118 al.

(1) şi al. (5) CPC. Totodată, art. 119 al. (1) CPC stabileşte că, probele se adună şi se prezintă de către părţi şi de alţi participanţi la proces. Dacă în procesul de adunare a probelor apar dificultăţi, instanţa poate contribui, la solicitarea părţilor şi altor participanţi la proces, la adunarea şi prezentarea probelor necesare. Or, conform circumstanţelor cauzei, instanţele au ignorat normele procesuale enunţate şi au admis pretenţiile reclamantului doar în baza probelor prezentate de acesta, fără însă a da apreciere şi obiecţiilor pîrîtului pe marginea acţiunii înaintate. Astfel, Colegiul constată că instanţele nu s-au expus asupra argumentului lui Vitalie Popescu precum că în unele facturi de plată prezentate de societate lipsea semnătura cumpărătorului la rubrica „a primit marfa”.

Totodată, urma să se dea apreciere şi argumentului precum că în actele de verificare a decontărilor reciproce dintre părţi sunt incluse şi sume neconfirmate prin facturi fiscale. În acest sens, ar fi raţional de a dispune efectuarea unei expertize contabile, pentru a stabili dacă preţul mărfurilor inclus în facturile fiscale prezentate la materialele cauzei se contrapun cu sumele indicate în actele de verificare a decontărilor reciproce dintre părţi, în cazul în care norma procesuală acordă un astfel de drept părţilor la cererea lor, precum şi din oficiu, conform art. 148 CPC. Totodată, instanţa urmează să pună în discuţie şi posibilitatea numirii unei expertize criminalistice a scrisului suplimentare sau repetate, în caz dacă recurentul nu renunţă de la aceasta.

În cumulul celor menţionate, Colegiul denotă faptul că instanţele nu au soluţionat fondul cauzei, circumstanţă ce impune casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 februarie 2015, cu remiterea pricinii la rejudecare în instanţa de apel. Or, instanţa de recurs poate restitui pricina spre rejudecare în prima instanţă doar în cazul în care a fost constatată încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural specificate la art.432 alin.(3) lit.d) şi f) CPC. La judecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate, creând condiţii obiective şi reale participanţilor la proces şi judecând pricina, să emită o decizie întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admite recursul declarat de către Popescu Vitalie.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 februarie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a ÎCS „Daw Benta Mol” SRL împotriva lui Popescu Vitalie cu privire la încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziere, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecători. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea Ion Druţă Galina Stratulat