2ra-1746/15 — Evacuarea din spaţiul locativ

prima instanţă: V. Micu dosarul nr. 2ra-1746/15 instanţa de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol ÎNCHEIERE 23 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Vladimir Gladun şi Elena Gladun, reprezentaţi de avocatul Maxim Lebedinschi în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Universităţii Agrare de Stat din Moldova împotriva lui Vladimir Gladun şi Elenei Gladun cu privire la evacuarea din spaţiul locativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 aprilie 2015 prin care a fost respinsă cererea de apel a lui Vladimir Gladun şi Elenei Gladun şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 30 aprilie 2013, prin care a fost admisă acţiunea constată: La 20 ianuarie 2012, Universitatea Agrară de Stat din Moldova a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vladimir Gladun şi Elenei Gladun cu privire la evacuarea din spaţiul locativ. În motivarea acţiunii a invocat că gestionează 10 cămine destinate cazării studenţilor şi colaboratorilor săi, iar la efectuarea unui control s-a stabilit că în odăile cu nr. 431 şi 432, str. Mirceşti, 22/1, A, locuieşte cu familia Vladimir Gladun, care nu este angajat al Universităţii, prin urmare nu are dreptul să locuiască în cămin. Invocă prevederile art. 111 Cod locativ, care stipulează că pentru domicilierea muncitorilor, slujbaşilor, studenţilor, elevilor precum şi a altor cetăţeni în perioada muncii sau a învăţăturii pot fi folosite căminele.

Menţionează că scrisoarea prin care Vladimir Gladun cu familia sa au fost somaţi să elibereze spaţiul locativ ocupat a fost ignorată. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 103, 94, 111-113 Cod locativ, art. 166, 167, 168 CPC. 1 Solicită evacuarea lui Vladimir Gladun şi a Elenei Gladun cu familia din spaţiul locativ de pe adresa mun. Chişinău, str. Mirceşti, 22/1, A, od. 431 şi 432, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 30 aprilie 2013 fost admisă integral acţiunea, evacuaţi Vladimir Gladun şi Elena Gladun cu membrii familiei lor din spaţiul locativ nr. 431, 432, din str. Mirceşti 22/1, mun. Chişinău, fără acordarea altui spaţiu de locuit, încasat în mod solidar de la Vladimir Gladun şi Elena Gladun în beneficul Universităţii Agrare de Stat din Moldova cheltuielile de judecată în sumă de 100 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013 a fost respins apelul declarat de Vladimir Gladun şi Elena Gladun şi menţinută hotărârea primei instanţe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 25 iunie 2014 a fost admis recursul declarat de Vladimir Gladun şi Elena Gladun, casată integral decizia instanţei de apel cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 aprilie 2015 a fost respinsă cererea de apel a lui Vladimir Gladun şi Elenei Gladun şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 22 mai 2015, Vladimir Gladun şi Elena Gladun au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acesteia, casarea deciziei recurate şi a hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că art. 112 Codul cu privire la locuinţe prevede expres modul de acordare şi folosire a spaţiului locativ în cămine şi în special, modul de acordare şi de folosire a spaţiului locativ în cămine este stabilit prin legislaţia Uniunii RSS, prin prezentul Cod şi din altă legislaţie a RSS Moldoveneşti. Astfel, spaţiul locativ din cămine li se acordă muncitorilor, slujbaşilor, studenţilor, elevilor şi altor cetăţeni pentru timpul lucrului sau învăţăturii conform unei hotărâri comune a administraţiei, comitetului sindical şi comitetului comsomolist ale întreprinderii, instituţiei, organizaţiei, respectându-se norma stabilită pentru cămine.

Relatează că Maria Gladun, defuncta şi totodată mama lui Vladimir Gladun a fost angajată la UASM timp 19 ani din 12 noiembrie 1991 până 07 iunie 2010, a beneficiat împreună cu membrii familiei sale de locuinţă de serviciu, fiindu-i acordat spaţiul locativ din str. Mirceşti, 22/1 A, od. 431, 432. Susţin că în cadrul şedinţei de judecată au demonstrat că Maria Gladun şi membrii familiei acesteia au avut dreptul de a locui în spaţiul locativ litigios prin extrasul din fişa locuinţei cu nr. 12, potrivit căruia în odăile 431, 432, din str. Mirceşti, 22/1 A, mun. Chişinău sunt înscrişi Maria Gladun şi membrii familiei Vladimir Gladun (fiu), Elena Gladun (nora), Valeriu Gladun (nepot).

2 Consideră neîntemeiată poziţia intimatei şi cele constatate de instanţele inferioare ce se referă la afirmaţiile precum că instalarea Mariei Gladun în căminul studenţesc s-a efectuat cu încălcarea prevederilor art. 112 Cod cu privire la locuinţe şi a prevederilor Regulamentului căminelor nr. 214 din 21 iunie 1984, contrar statutului căminului, destinat pentru locuirea studenţilor Universităţii Agrare în perioada studiilor, în lipsa ordinului de repartiţie şi/sau hotărârii comune a administraţiei şi comitetului sindical ale instituţiei privind acordarea acestui spaţiu locativ. Indică că Maria Gladun a locuit legal în acest imobil, iar Vladimir Gladun cu soţia şi copilul minor nu pot fi evacuaţi forţat, or conform pct. 10 art. 110 Cod cu privire la locuinţe, care statuează că fără a li se acorda o altă încăpere de locuit nu pot fi evacuaţi din locuinţele de serviciu membrii familiei lucrătorului decedat, căruia i s-a acordat locuinţa de serviciu.

Prin urmare, menţionează că instanţele ierarhic inferioare nu au aplicat legea care urma să fie aplicată şi au aplicat o lege care nu urma a fi aplicată, prin ce s-a adus un prejudiciu grav drepturilor şi intereselor familiei Gladun. Remarcă că instanţa nu a aplicat nici prevederile art. 113 Cod cu privire la locuinţe, care prevede că persoanele, care au încetat să lucreze din alte motive precum şi persoanele, enumerate în art. 110 din prezentul Cod, pot fi evacuate numai cu condiţia ca să li se acorde o altă încăpere de locuit. Susţine că în cererea de chemare în judecată depusă de către UASM nu este indicat concret în baza căror prevederi legale este întemeiată cererea. Consideră că instanţele inferioare aveau obligaţia de a analiza toate circumstanţele ce pot avea importanţă pentru soluţionarea justă a cazului, lucru ignorat în totalitate.

Afirmă că prima instanţă nu a oferit posibilitatea de a-şi apăra drepturile direct şi nemijlocit în şedinţele de judecată, de a veni cu probe şi demersuri, astfel emițând o hotărâre în fond şi de drept ilegală. Indică că instanţa nu a luat în consideraţie probele prezentate de ei şi anume extrasul din fişa locuinţei şi carnetul de muncă a Mariei Gladun, contractul de furnizare a serviciilor de prestare de telefonie, facturile prin care se demonstrează faptul că familia Gladun regulat şi conform cerinţelor UASM achita plăţile comunale. Relatează că la 20 mai 2015 a primit de la executorul judecătoresc Iurie Gîlcă, încheierea cu privire la evacuarea silită cu nr. 087-682r/2015 din 07 mai 2015 Susţine că din motive neclare pentru ei, executorul judecătoresc a indicat instanţa care a eliberat titlul executoriu şi numărul acestuia ca fiind cel de la Judecătoria Rîşcani, mun.

Chişinău, însă data emiterii titlului a fost indicată cea de la pronunţarea deciziei Curţii de Apel Chişinău. Astfel, luând în consideraţie că prin încheierea executorului judecătoresc a fost iniţiată evacuarea recurenţilor din spaţiul din litigiu, consideră că executarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013, nr. 2a-2536/13, urmează a fi suspendată în baza art. 435, alin. (8) CPC, care indică că în pricinile 3 nepatrimoniale, executarea hotărârii poate fi suspendată la cererea motivată a recurentului. La 19 iunie 2015, Universitatea Agrară de Stat din Moldova a depus referinţă la cererea de recurs, solicitând respingerea acestuia, cu menţinerea hotărârii primei instanţe şi a deciziei instanţei de apel.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Astfel, se constată că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursul la 22 mai 2015 în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Vladimir Gladun şi Elena Gladun, reprezentaţi de avocatul Maxim Lebedinschi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod 4 direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Vladimir Gladun şi Elena Gladun, reprezentaţi de avocatul Maxim Lebedinschi, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Vladimir Gladun şi Elena Gladun, reprezentaţi de avocatul Maxim Lebedinschi ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Vladimir Gladun şi Elena Gladun, reprezentaţi de avocatul Maxim Lebedinschi se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Galina Stratulat 5