2ra-1723/13 — Evacuarea din spațiul locativ

Instanţa de fond: A. Miron Dosarul nr. 2ra-1723/13 Instanţa de apel: M. Ciugureanu, M. Moraru, G. Zubati ÎNCHEIERE 26 iunie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă, Judecătorii: Vera Macinskaia, Ion Vîlcov, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către Universitatea Agrară de Stat din Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Universităţii Agrare de Stat din Moldova împotriva lui Col Afanasie, privind evacuarea din spaţiul locativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 decembrie 2012, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 04 aprilie 2012, de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă : La 04 noiembrie 2011, Universitatea Agrară de Stat din Moldova a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Col Afanasie, privind evacuarea din spaţiul locativ. În motivarea acţiunii, reclamanta a invocat că Universitatea Agrară de Stat din Moldova gestionează 10 cămine destinate cazării studenţilor şi colaboratorilor săi. La efectuarea unui control s-a stabilit că în odaia nr. 321, 322 din str. Mirceşti 22/1 B, mun. Chişinău, locuieşte Col Afanasii şi Col Ivan. Col Afanasii nu a fost şi nici nu este angajat la Universitatea Agrară de Stat din Moldova. Indică reclamanta că prin scrisoarea nr. 25-876 din 16 septembrie 2009, a adus la cunoştinţă pîrîtului că acesta urmează să elibereze spaţiul locativ respectiv, însă această solicitare a fost ignorată.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 04 aprilie 2012, acţiunea a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 23 iulie 2012, Universitatea Agrară de Stat din Moldova a contestat-o cu apel, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunţarea unei hotărîri noi, de admitere a acţiunii. 1 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 decembrie 2012, cererea de apel declarată de către Universitatea Agrară de Stat din Moldova a fost respinsă, iar hotărîrea instanţei de fond – menţinută. La 21 martie 2013, Universitatea Agrară de Stat din Moldova a contestat cu recurs decizia instanţei de apel şi hotărîrea instanţei de fond, prin care a solicitat casarea acestora, cu pronunţarea unei hotărîri noi de admitere a acţiunii.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că instanţele de judecată ierarhic inferioare, nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că Curtea de Apel Chişinău a pronunţat decizia la 06 decembrie 2012 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 17 ianuarie 2013 (f.d. 142). Cererea de recurs a fost depusă la 21 martie 2013, însă avînd în vedere faptul că la materialele cauzei nu se conţin probe ce ar confirma recepţionarea acesteia de către părţi, cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen.

Verificînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de Universitatea Agrară de Stat din Moldova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Analizînd actele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, Universitatea Agrară de Stat din Moldova, nu a făcut referire la nici o normă de drept material sau procedural care ar fi fost încălcată sau aplicată eronat de către instanţele de judecată la examinarea cauzei, argumentele recurentului limitîndu-se la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei şi a admisibilităţii probelor prezentate de părţile şi participanţii la proces. Astfel, dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Iar, alin. (4) al aceluiaşi articol, stipulează că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. 2 Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC al RM şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ţinînd cont de actele anexate la dosar, se constată că argumentele recursului înaintat de Universitatea Agrară de Stat din Moldova împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond, sunt declarative şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC al RM.

Potrivit celor expuse, în temeiul art. 431 alin. (2), art. 433 lit. b) CPC, art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Cererea de recurs declarată de către Universitatea Agrară de Stat din Moldova se consideră inadmisibilă. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 3