2ra-2100/14 — Recunoaşterea dreptului la spaţiul pierdut şi evacuarea

Judecătoria Rîşcani Dosarul nr. 2ra-2100/14 Mun. Chişinău Judecător: Iu. Potînga Curtea de Apel Chişinău Judecători: N. Vascan, Iu. Cotruţă, V. Tarlev Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 20 august 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecători: Ion Corolevschi, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de către Haimenis Renata, Haimenis Vladislav, Beşelea Maria în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Universităţii Agrare de Stat din Moldova către Beşelea Maria cu privire la recunoaşterea dreptului la spaţiu locativ pierdut, evacuarea fără acordarea altui spaţiu locativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 decembrie 2013, CONSTATĂ : La data de 26 septembrie 2007, reprezentantul reclamantei Universitatea Agrară de Stat din Moldova s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva pîrîtei Beşelea Maria cu privire la recunoaşterea dreptului la spaţiu locativ pierdut şi evacuare fără acordarea altui spaţiu locativ.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reprezentantul reclamantei Universitatea Agrară de Stat din Moldova a indicat că pîrîta Beşelea Maria a fost angajată la Universitatea Agrară de Stat din Moldova în perioada cuprinsă între data de 18 iulie 1991, pînă la 03 mai 2004. Reprezentantul reclamantei a menţionat că în acest temei, pîrîtei Beşelea Maria i s-a acordat spaţiu locativ în căminul din str. Mirceşti 22/1 A, odaia nr. 318, mun. Chişinău. Reprezentantul reclamantei Universitatea Agrară de Stat din Moldova a mai menţionat că a expediat o scrisoare în adresa pîrîtei Beşelea Maria, prin care pîrîta Beşelea Maria a fost somată să elibereze spaţiul locativ ocupat, dar scrisoarea a rămas fără răspuns.

În continuarea cererii de chemare în judecată, reprezentantul reclamantei 1 Universitatea Agrară de Stat din Moldova a solicitat recunoaşterea dreptului locativ al pîrîtei Beşelea Maria ca fiind pierdut şi a solicitat evacuarea pîrîtei Beşelea Maria din odaia nr. 318 din căminul situat în str. Mirceşti nr. 22/1 A, fără acordarea altui spaţiu locativ. Ulterior, la data de 19 ianuarie 2009, reprezentantul reclamantei Universitatea Agrară de Stat din Moldova a depus o cerere de concretizare la cererea de chemare în judecată, prin care a înaintat şi pretenţia privind evacuarea din odaia nr. 318 a căminului situat în str. Mirceşti nr. 22/1 A, mun. Chişinău şi în privinţa lui Haimenis (Beşelea) Renata.

În motivarea cererii de concretizare a pretenţiilor la cererea de chemare în judecată, reprezentantul reclamantei Universitatea Agrară de Stat din Moldova a menţionat că pîrîta Haimenis (Beşelea) Renata nu a fost şi nici nu este angajată a reclamantei Universitatea Agrară de Stat din Moldova. De asemenea, reprezentantul reclamantei Universitatea Agrară de Stat din Moldova a indicat că în conformitate cu răspunsul recepţionat de la Poliţia de Frontieră, pîrîta Beşelea Maria, la data de 20 aprilie 2006 a intrat în Republica Moldova şi la data de 25 mai 2006 a ieşit din ţară, la data de 28 iunie 2007, peste 11 luni, a revenit în ţară, ulterior părăsind Republica Moldova la data de 02 august 2007 şi nu s-a întors până la data de 05 martie 2008. Reprezentantul reclamantei a menţionat că conform prevederilor art. 63 Codul cu privire la locuinţe, în cazul când chiriaşul ori membrii familiei lui lipsesc temporar, încăperea de locuit li se menţine timp de şase luni.

Reprezentantul reclamantei a indicat că pârâta Beşelea Maria lipseşte nemotivat din încăperea nr. 318 din căminul situat în str. Mirceşti nr. 22/1 A, mun. Chişinău pentru o perioadă de timp mai mare de 6 luni şi prin urmare, reprezentantul reclamantei consideră că pârâta Beşelea Maria a pierdut dreptul la acest spaţiu locativ. În continuarea cererii de chemare în judecată, reprezentantul reclamantei Universitatea Agrară de Stat din Moldova a specificat că pîrîta Haimenis Renata nu a fost şi nu este angajată a reclamantei Universitatea Agrară de Stat din Moldova şi prin urmare nu are temei legal de a ocupa această odaia nr. 318 din căminul situat în str. Mirceşti nr. 22/1 A, mun. Chişinău. Ulterior, reprezentantul reclamantei Universitatea Agrară de Stat din Moldova a înaintat pretenţia privind evacuarea din odaia nr. 318 din căminul situat în str. Mirceşti nr. 22/1 A, mun.

Chişinău şi a pîrîtului Haimenis Vladislav, soţul pârâtei Haimenis Renata, reprezentantul reclamantei invocând lipsa dreptului de a locui a pîrîtului Haimenis Vladislav în odaia nr. 318 din căminul situat în str. Mirceşti nr. 22/1 A, mun. Chişinău. Prin hotărârea judecătoriei Râşcani din data de 15 aprilie 2013, a fost respinsă cererea de chemare în judecată a reclamantei Universitatea Agrară de Stat din Moldova ca fiind neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a făcut trimitere la art. art. 94, 110 pct.6) Cod 2 cu privire la locuinţe care prevede că, evacuarea din încăperile de locuit, ocupată în casa fondului obştesc şi de stat de locuinţe, se admite numai în temeiurile stabilite prin lege.

Evacuarea se face pe cale judecătorească, iar persoanele care au lucrat cel puţin zece ani la întreprinderea, instituţia, organizaţia care le-a acordat locuinţa de serviciu nu pot fi evacuate din locuinţa de serviciu, fară a i se acora o altă încăpere. La data de 14 mai 2013, reprezentantul apelantei Universitatea Agrară de Stat din Moldova a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, solicitînd admiterea apelului şi casarea hotărîrii instanţei de fond ca fiind ilegală şi neîntemeiată Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 decembrie 2013 s-a admis apelul declarat de către reprezentantul Universităţii Agrare de Stat din Moldova. S-a casat hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 15 aprilie 2013 şi s-a emis o hotărîre nouă prin care s-a recunoscut lipsa dreptului la spaţiului locativ al pîrîţilor Beşelea Maria, Haimenis (Beşelea) Renata şi Haimenis Vladislav din odaia nr. 318, str. Mirceşti 22/1 A, mun.

Chişinău, fără acordarea altui spaţiu locativ, s-a dispus evacuarea bunurilor pîrîţilor şi s-a încasat de la pîrîţi în folosul Universităţii Agrare de Stat din Moldova cheltuielile de judecată în mărime de 175,75 lei şi cheltuielile legate de achitarea taxei de stat în beneficiul statului în mărime de 200 lei. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt întemeiate. Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare neobiectivă a probelor administrate, nu a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, astfel incorect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre neîntemeiată.

La 08 mai 2014, Beşelea Maria, Haimenis (Beşelea) Renata şi Haimenis Vladislav au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 decembrie 2013 cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii înaintate de Universitatea Agrară din Moldova ca nefondată. În motivarea cererii de recurs, recurenţii au invocat faptul că, instanţa de apel nu a examinat cauza sub toate aspectele, complet şi obiectiv adoptînd o hotărîre nefondată. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că Prodan Lidia indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţa de apel a apreciat înscrisurile probatoare şi a constatat circumstanţele cauzei. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. 3 În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a lor, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de Beşelea Maria, Haimenis (Beşelea) Renata şi Haimenis Vladislav asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Beşelea Maria, Haimenis (Beşelea) Renata şi Haimenis Vladislav ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 4 DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Beşelea Maria, Haimenis (Beşelea) Renata şi Haimenis Vladislav, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 decembrie 2014, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Universităţii Agrare de Stat din Moldova către Beşelea Maria cu privire la recunoaşterea dreptului la spaţiu locativ pierdut, evacuarea fără acordarea altui spaţiu locativ. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 5