3ra-1035/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: V. Chiseliţă dosarul nr. 3ra-1035/15 instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac ÎNCHEIERE 23 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Brigada de Poliţie cu Destinaţie Specială „Fulger” a Inspectoratului General de Poliţie al Republicii Moldova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Rodicăi Boaghe împotriva Brigăzii de Poliţie cu Destinaţie Specială „Fulger” a Inspectoratului General de Poliţie al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului a administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 aprilie 2015 prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Brigada de Poliţie cu Destinaţie Specială „Fulger” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 14 noiembrie 2014, prin care a fost admisă acţiunea constată: La 18 august 2014, Rodica Boaghe a depus cerere de chemare în judecată împotriva BPDS „Fulger” a IGP al RM cu privire la contestarea actului a administrativ. În motivarea acţiunii a invocat că începând cu anul 1992, împreună cu fostul soţ şi un copil minor au locuit într-o odaie cu nr. 201 din căminul situat în str. Mesager, 5/2, mun. Chişinău. Susţine că după naşterii a încă doi copii, BPDS „Fulger” a IGP al RM le-a oferit alte 2 camere pentru trai. Prin urmare, începând cu anul 2004, reclamanta împreună cu 3 copii minori a locuit în căminul din str. Mesager, 5/2 în 3 odăi cu nr. 604, 605, 606, mun. Chişinău.

1 Relatează că a locuit doar cu copii minori, din motivul că a încetat de fapt căsătoria cu fostul soţ Sergiu Boaghe şi ulterior, de drept prin hotărârea judecătorească din 06 iunie 2005. Menţionează că din cauza problemelor financiare şi a stării sănătăţii copiilor minori, nu a putut finisa procesul de privatizare a odăilor, căci în anul 2010 BPDS „Fulger” a IGP i-a oferit tot setul de documente necesar pentru privatizare. La 26 iunie 2014, s-a adresat BPDS „Fulger” a IGP cu o solicitare privind perfectarea unui demers către Primăria mun. Chişinău cu referire la eliberarea ordinului de repartiţie pentru domiciliere permanentă în ap. 604 (constituit din 3 camere) din str. Mesager, 5/2, pe numele ei, pe motiv că actele anterior eliberate nu mai sunt valabile.

Ulterior, la 15 iulie 2014, în adresa pârâtului a fost înaintat un demers suplimentar prin care a fost menţionat că din cauza lipsei resurselor financiare şi a problemelor familiale şi de sănătate a copiilor, dânsa nu a putut finisa procesul de privatizare şi de aceea a solicitat eliberarea repetată a tuturor documentelor necesare privatizării apartamentului cu nr. 604 din mun. Chişinău, str. Mesager, 5/2 şi anume: tabelul nominal al locuinţei, extrasul din fişa de locuinţe, mandatul şi componenţa familiei, certificat privind permiterea privatizării, demersul către Primăria mun. Chişinău privind eliberarea ordinului de repartiţie.

Indică că la 16 iulie 2014, în adresa BPDS „Fulger” a IGP al RM a fost depusă încă o explicaţie detaliată privind motivul neprivatizării în termen a odăilor, însă la 20 iulie 2014, reclamanta a fost informată despre refuzul BPDS „Fulger” a IGP al RM în perfectarea şi eliberarea actelor solicitate pentru privatizarea odăilor cu nr. 604, 605, 606 din str. Mesager, 5/2, mun. Chişinău. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 3 alin. (1), 7, 15-17 lit. b) alin. (1) art. 25 Legea contenciosului administrativ, art. 166, 167 CPC. Solicită admiterea acţiunii, obligarea pârâtului de a elibera toate actele necesare pentru privatizarea odăilor cu nr. 604, 605, 606 din str. Mesager, 5/2, mun.

Chişinău. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 14 noiembrie 2014 a fost admisă acţiunea, obligat BPDS „Fulger” a IGP al RM să elibereze actele necesare privatizării în limitele competenţei sale. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 aprilie 2015 a fost respinsă cererea de apel declarată de BPDS „Fulger” a IGP al RM şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 08 iunie 2015, BPDS „Fulger” a IGP al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi a hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată.

Susţine că în contradicţie cu prevederile art. 130 CPC, instanţa de judecată adoptând soluţia de admitere a acţiunii, nu a luat în consideraţie faptul că de dreptul de posesie şi folosinţă dispune şi fostul soţ al intimatei, fapt confirmat prin mandatul eliberat de către BPDS „Fulger” a IGP al RM cu dreptul de a locui în 2 odăile cu nr. 604, 605, 606 din blocul locativ cu nr. 5/2 de pe str. Mesager, mun. Chişinău, care până în prezent nu este anulat, or, de către Sergiu Boaghe nu a fost depusă o cerere către BPDS „Fulger” a IGP al RM cu solicitarea de a fi anulat sau o declaraţie prin care acesta ar ceda dreptul de posesie, folosinţă, şi ulterior de proprietate intimatei.

Indică că Sergiu Boaghe a beneficiat de odăile menţionate în temeiul raporturilor de muncă existente cu BPDS „Fulger” a IGP al RM începând cu anul 1991, iar căsătoria între ultimul şi intimata Rodica Boaghe a fost înregistrată în anul 1994, fiind desfăcută în anul 2005. Relatează că la 25 iunie 2014, Sergiu Boaghe a depus la BPDS „Fulger” a IGP al RM o cerere prin care, de asemenea, a solicitat eliberarea actelor necesare pentru privatizarea odăilor indicate anterior.

Consideră că instanţa de fond şi de apel au dat o apreciere arbitrară probelor şi anume, a celor care indică deţinerea cu drept de posesie şi folosinţă asupra odăilor indicate de către Sergiu Boaghe, care a beneficiat de odăile menţionate în temeiul relaţiilor de muncă existente cu BPDS „Fulger” a IGP al RM din anul 1991, pe când activa în calitate de angajat al Brigăzii, precum şi faptul că actele eliberate ce confereau dreptul de a locui în odăile litigioase conţin doar datele lui Sergiu Boaghe, iar până la moment, dânsul dispune de un mandat eliberat de către BPDS „Fulger” a IGP al RM care nu este anulat. Invocă neaplicarea de către instanţa de fond şi de apel a normei legale cuprinse la art. 63 alin. (4) Cod cu privire la locuinţe, care statuează că constatarea faptului că persoana a pierdut dreptul la folosirea încăperii de locuit în virtutea lipsei acestei persoane pentru temeiurile stabilite se efectuează pe cale judiciară.

Remarcă că norma legală care nu a fost aplicată de către instanţele ierarhic inferioare, indică că în cazul în care nu există nici o hotărâre judecătorească care ar constata că Serghei Boaghe nu dispune de dreptul de posesie şi folosinţă asupra odăilor aflate în litigiu, se prezumă că ultimul şi intimata Rodica Boaghe dispun de drepturi egale asupra odăilor respective. Mai notează că instanţa de fond, cât şi cea de apel pripit şi eronat s-au axat în permanenţă pe mandatul din anul 2010 eliberat pe numele Rodicăi Boaghe, dat fiind faptul că până la eliberarea unui ordin de repartiţie asupra unui spaţiu locativ, la caz asupra spaţiului din prezenta speţă, urma să existe o hotărâre a instanţei de judecată competente în acest caz, definitive şi irevocabile cu privire la recunoaşterea dreptului pierdut asupra spaţiului locativ şi anularea mandatului şi a ordinului de repartiţie existent cu privire la instalarea în odăi ce aparţine lui Sergiu Boaghe.

Prin referinţa depusă la data de 06 august 2015, reprezentantul lui Rodica Boaghe, avocata Maria Canişcev a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, deoarece nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC al RM. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. 3 La caz, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 aprilie 2015 în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de BPDS „Fulger” a IGP al RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de BPDS „Fulger” a IGP al RM, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de BPDS „Fulger” a IGP al RM ca inadmisibil. 4 În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de BPDS „Fulger” a IGP al RM se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Galina Stratulat 5