- Dosarul nr.
- 2ra-1791/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 23 septembrie 2015
- Părțile
- Poăt Elena vs Morozan Ecaterina
- Pe scurt
- Temeiurile inadmisibilităţii recursului
2ra-1791/15 — Partajarea averii succesorale
prima instanţă: V.Panfilii dosarul nr. 2ra-1791/15 instanţa de apel: N.Traciuc, M.Anton, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 23 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Morozan Ecaterina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Poăt Elena împotriva Ecaterinei Morozan privind partajarea averii succesorale, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Morozan Ecaterina şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din 26 august 2014, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă La 18 mai 2011, Poăt Elena s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ecaterinei Morozan privind partajarea averii succesorale.
În susţinerea cererii reclamanta a indicat că, la 09 ianuarie 1998 a decedat mama ei Ana Filipeşco. La 30 decembrie 2004, de către notarul Pîrcălab Valentina i-a fost eliberat certificatul de moştenitor legal asupra 1/3 cotă-parte din terenurile agricole cu nr. cadastral 1021305008, cu suprafaţa de 1,0465 ha şi nr. cadastral 1021306008, cu suprafaţa de 1,4562 ha, bunuri succesorale rămase după decesul mamei ei, Filipeşco Ana, iar moştenitor a 2/3 cotă-parte din terenurile agricole enunţate este sora ei, Morozan Ecaterina. Menţionează că, este invalid de gradul I şi se află în imposibilitate de a prelucra terenurile agricole, din care motiv a decis să le înstrăineze, însă pentru aceasta este necesară partajarea lor în natură.
1 Cere reclamanta, partajarea terenurilor agricole rămase ca avere succesorală după decesul mamei ei, Filipeşco Ana, repartizarea în proprietatea dînsei - 0,8342 ha din terenul agricol cu nr. cadastral 1021305008, cu suprafaţa de 1, 4562 ha, situat în extravilanul satului Cobusca Nouă, raionul Anenii Noi, iar în proprietatea Ecaterinei Morozan - terenul agricol cu nr. cadastral 1021306008, cu suprafaţa de 1, 0465 ha şi lotul cu suprafaţa de 0,2123 ha din terenul agricol cu nr. cadastral 1021305008. Prin hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 05 septembrie 2011, cererea de chemare în judecată a fost admisă (f.d. 27-28, Vol I). Prin decizia Curţii de Apel Bender din 24 ianuarie 2012, hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 05 septembrie 2011 a fost casată, pricina fiind restituită spre rejudecare (f.d.
66-68, Vol I). Prin hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 18 aprilie 2012, cererea de chemare în judecată a fost respinsă (f.d. 83-84, Vol I). Prin decizia Curţii de Apel Bender din 05 iulie 2012 a fost casată hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 18 aprilie 2012 şi restituită pricina la rejudecare (f.d. 97- 98, Vol I). Prin hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 22 octombrie 2012, cererea de chemare în judecată a fost admisă (f.d. 126-127, Vol I). Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 27 martie 2013, pricina civilă a fost strămutată spre examinare la Curtea de Apel Comrat (f.d. 161-162, Vol I). Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 13 iunie 2013 s-a casat hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 22 octombrie 2012 şi restituită pricina la rejudecare.
Prin hotărîrea judecătoriei Anenii Noi din 26 august 2014, s-a admis cererea chemare în judecată depusă de către Poăt Elena împotriva Ecaterinei Morozan cu privire la partajarea averii succesorale. S-a partajat averea succesorală- terenurile agricole cu nr. cadastral 1021305008 cu suprafaţa de 1,0465 ha şi nr. cadastral 1021306008 cu suprafaţa de 1,4562 ha situate în extravilanul s. Cobusca Nouă, raionul Anenii Noi. S-a repartizat în proprietatea Elenei Poăt suprafaţa de 0,8342 ha din terenul cu nr. cadastral 1021305008 şi Ecaterinei Morozan terenul cu nr. cadastral 1021306008 şi lotul de teren cu suprafaţa de 0.2123 ha din terenul cu nr. cadastral 1021305008. S-a încasat de la Ecaterina Morozan în folosul statului, taxa de stat în sumă de 150 lei (f.d.20-21, Vol II).
Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Morozan Ecaterina a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2015 a fost respins apelul declarat de către Morozan Ecaterina şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din 26 august 2014 (f.d. 117-123, Vol II). 2 La 20 mai 2015, în termenul prevăzut de lege, Morozan Ecaterina a declarat recurs, iar la 15 septembrie 2015 a depus recurs suplimentar, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În susţinerea recursului s-a indicat că, instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea obiectivă a pricinii, din ce rezultă încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material.
Menţionează că, la 05 mai 1994, Filipeşco Ana a semnat testament pe numele dînsei, potrivit căruia terenurile cu suprafaţa de 3,48 ha i-au fost testate ei. Astfel, după decesul mamei sale la 09 ianuarie 1998, dînsa a devenit unica moştenitoare a averii mamei sale. Ulterior a aflat că, intimata este moştenitoarea 0,83 ha, din averea mamei lor, Filipeşco Ana, fiindu-i eliberat de către notarul Pîrcălab Valentina certificat de moştenitor legal, pe care îl consideră ilegal, deoarece ultima nu dispune de temei legal să obţină certificatul fără acordul ei. Consideră că, în cadrul examinării cauzei în prima instanţă, notarul Pîrcălab Valentina urma să fie atras în proces, în calitate de intervenient accesoriu şi să prezinte dosarul succesoral nr. 85 din 16 februarie 1998, iar neatragerea lui în proces constituie o omisiune şi o încălcare.
De asemenea a indicat că, partajarea în natură a terenurilor agricole nu este posibilă şi este împotriva repartizării lor, fiindcă bonitatea trenurilor este diferită şi îi afectează dreptul de proprietate. Afirmă că, anual plăţile pentru achitarea impozitului funciar pentru bunurile imobile sunt suportate de ea, iar intimata nu a contribuit financiar la achitarea acestora, astfel nu a intrat de facto asupra averii succesorale rămase după decesul mamei lor. La fel, susţine că instanţele de judecată nu s-au expus asupra solicitării privind declararea nulităţii certificatului de moştenitor legal eliberat pe numele intimatei, unde s-a efectuat inscripţia „stins”. Mai mult ca atît, la examinarea cererii de chemare în judecată a înaintat cerere de recuzare tuturor judecătorilor, însă aceasta a fost examinată în lipsa ei.
Consideră că, hotărîrile judecătoreşti emise îi încălcă dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 al Convenţiei. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Morozan Ecaterina urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. 3 În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.
Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Morozan Ecaterina este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.
Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de către Morozan Ecaterina în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. 4 Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Morozan Ecaterina ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Morozan Ecaterina se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Valentina Clevadî 5