3ra-1173/15 — Contestarea actului administrativ

Prima instanţă, Jud. Bălţi: N. Clevadî dosarul nr. 3ra-1173/15 Instanţa de apel, Curtea de Apel Bălţi: N. Chircu, A. Albu, A. Toderaş DECIZIE 23 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Galina Stratulat Iuliana Oprea Ion Druţă examinînd, fără înştiinţarea participanţilor la proces, recursul declarat de către Gordaş Igor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gordaş Igor împotriva Primăriei mun. Bălţi cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 09 aprilie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Primăria mun.

Bălţi, casată hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 15 ianuarie 2015 şi pronunţată o nouă hotărîre de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 26 noiembrie 2014, Gordaş Igor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun. Bălţi cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamantul Gordaş Igor a indicat că la 27 octombrie 2014 a adresat Primăriei mun. Bălţi cererea nr. G-1957/23, solicitînd să i se prezinte spre cunoştinţă copia certificatului de urbanism, autorizaţiei de construire, acordurilor şi proiectelor de extindere a magazinului „Oldi” situat pe str. Bulgară, mun. Bălţi şi de construcţie a centrului comercial cu 2 nivele amplasat între blocul locativ nr. 126 din str. Bulgară, mun.

Bălţi şi liceului teoretic „A. Puşkin”, aflată în imediata apropiere de trasa magistrală, prin care trece conducta de gaz de tensiune medie. Prin răspunsul Primăriei mun. Bălţi nr. G-1944/23 din 07 noiembrie 2014, cererea a fost respinsă din motiv că documentele, pe care le solicită, conţin date cu caracter personal referitoare la persoanele cărora li s-a eliberat acestea. Consideră reclamantul că răspunsul pîrîtei este neîntemeiat şi ilegal, deoarece îi încalcă dreptul la accesul liber la informaţie. Cere Gordaş Igor obligarea Primăriei mun. Bălţi să-i furnizeze informaţia solicitată în cererea nr. G-1957/23 din 27 octombrie 2014, prin prezentarea spre 1 cunoştinţă a copiei certificatului de urbanism, autorizaţiei de construire, acordurilor şi proiectelor de extindere a magazinului „Oldi” situat pe str. Bulgară, mun.

Bălţi şi de construcţie a centrului comercial cu 2 nivele amplasat între blocul locativ nr. 126 din str. Bulgară, mun. Bălţi şi liceului teoretic „A. Puşkin”, aflată în imediata apropiere de trasa magistrală, prin care trece conducta de gaz de tensiune medie. Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 15 ianuarie 2015, acţiunea a fost admisă şi obligată Primăria mun. Bălţi să furnizeze lui Gordaş Igor informaţia solicitată în cererea nr. G-1957/23 din 27 octombrie 2014, prin prezentarea spre cunoştinţă a copiei certificatului de urbanism, autorizaţiei de construire, acordurilor şi proiectelor de extindere a magazinului „Oldi” situat pe str. Bulgară, mun. Bălţi şi de construcţie a centrului comercial cu 2 nivele amplasat între blocul locativ nr. 126 din str. Bulgară, mun.

Bălţi şi liceului teoretic „A. Puşkin”, aflată în imediata apropiere de trasa magistrală, prin care trece conducta de gaz de tensiune medie. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 09 aprilie 2015, a fost admis apelul declarat de către Primăria mun. Bălţi, casată hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 15 ianuarie 2015 şi pronunţată o nouă hotărîre de respingere a acţiunii. La 07 iulie 2015, Gordaş Igor a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 09 aprilie 2015 cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Bălţi din 15 ianuarie 2015. În susţinerea recursului Gordaş Igor a invocat că instanţa de apel eronat a interpretat prevederile Legii „Privind protecţia datelor cu caracter personal” nr. 133 din 08 iulie 2011, concluzionînd că actele solicitate prin cererea nr. G-1957/23 din 27 octombrie 2014, conţin date cu caracter personal.

De asemenea, indică recurentul că instanţa de apel neîntemeiat a reiterat argumentele apelantei precum că certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire nu se păstrează la organul emitent, Primăria mun. Bălţi, ultima neavînd calitatea de furnizor al informaţiei oficiale ce ţine de documentaţia de proiect, fiind în imposibilitate să furnizeze informaţia solicitată prin cererea nr. G-1957/23 din 27 octombrie 2014, din motiv că nu dispune de aceasta. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele dosarului atestă că copia deciziei Curţii de Apel Bălţi din 09 aprilie 2015, a fost expediată în adresat lui Gordaş Igor la 07 mai 2015 şi recepţionată de către recurent la 08 mai 2015, fapt ce rezultă din avizul poştal de recepţie (f.d.

40-41). În circumstanţele relevate, recursul declarat de către Gordaş Igor se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege. La 27 iulie 2015, în adresa intimatei Primăria mun. Bălţi a fost expediată copia recursului declarat de către Gordaş Igor cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei. Intimata nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referință în termenul stabilit. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 09 septembrie 2015, recursul declarat de către Gordaş Igor a fost considerat admisibil. 2 În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi admis, casată decizia instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe. Din suportul probatoriu prezent la materialele pricinii rezultă că la 27 octombrie 2014, recurentul Gordaş Igor a adresat Primăriei mun. Bălţi cererea nr. G-1957/23, solicitînd să i se prezinte spre cunoştinţă copia certificatului de urbanism, autorizaţiei de construire, acordurilor şi proiectelor de extindere a magazinului „Oldi” situat pe str. Bulgară, mun. Bălţi şi de construcţie a centrului comercial cu 2 nivele amplasat între blocul locativ nr. 126 din str. Bulgară, mun. Bălţi şi liceului teoretic „A.

Puşkin”, aflată în imediata apropiere de trasa magistrală, prin care trece conducta de gaz de tensiune medie (f.d. 2 verso). Prin răspunsul Primăriei mun. Bălţi nr. G-1944/23 din 07 noiembrie 2014, cererea a fost respinsă din motiv că documentele, pe care le solicită recurentul, conţin date cu caracter personal referitoare la persoanele cărora li s-a eliberat acestea (f.d. 3). Potrivit art. 2 din Convenţia pentru protecţia persoanelor referitor la prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal (Strasbourg, 28 ianuarie 1981), prin „date cu caracter personal” se înţelege orice informaţie referitoare la o persoană fizică, identificată sau identificabilă. Conform art. 3 din Legea „Privind protecţia datelor cu caracter personal” nr. 133 din 08 iulie 2011, prin noţiunea de „date cu caracter personal” se înţelege orice informaţie referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă (subiect al datelor cu caracter personal).

Potrivit art. 2 din Legea „Privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie” nr. 163 din 09 iulie 2010, prin „autorizaţie de construire” se înțelege act, eliberat de către emitent, prin care se autorizează executarea lucrărilor de construcţie în temeiul şi cu respectarea certificatului de urbanism pentru proiectare şi a documentaţiei de proiect elaborate şi verificate; prin „certificat de urbanism pentru proiectare” – act cu caracter reglementator, eliberat de către emitent, prin care se fac cunoscute solicitantului (beneficiarului) prescripţiile şi elementele ce caracterizează regimului juridic, economic, tehnic şi arhitectural-urbanistic al unui imobil/teren, stabilite prin documentaţia de urbanism şi de amenajare a teritoriului, şi care permite elaborarea documentaţiei de proiect; prin „documentaţie de proiect” – piese scrise şi desenate care cuprind soluţii tehnice şi economice de realizare a obiectivului de investiţii în volumul stabilit de documentele normative.

Prin „emitent” – autoritatea executivă a administrației publice locale. Din refuzul intimatei Primăria mun. Bălţi de a furniza informaţia solicitată rezultă că certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire conţin date despre persoane juridice, şi anume SRL „Viat-Plus”, centrul comercial „Oldi”, SRL 3 „Eurocons-Plus”, SRL „Arhitectural-Studio”, ÎI „A.F.Cecan”, ÎI „L.G. Piatcovscaia” şi ÎI „Cuşnir”. În circumstanţele enunţate şi în contextul normelor de drept supra citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă corect a constatat ilegalitatea refuzului intimatei de a furniza recurentului Gordaş Igor informaţia solicitată în cererea nr. G-1957/23 din 27 octombrie 2014, or, certificatul de urbanism, autorizaţia de construire, acordurile şi proiectele de extindere a magazinului „Oldi” situat pe str. Bulgară, mun.

Bălţi şi de construcţie a centrului comercial cu 2 nivele amplasat între blocul locativ nr. 126 din str. Bulgară, mun. Bălţi şi liceului teoretic „A. Puşkin”, aflată în imediata apropiere de trasa magistrală, prin care trece conducta de gaz de tensiune medie, nu conţin date cu caracter personal, avînd în vedere că se referă la persoane juridice, şi nu la persoane fizice. Conform art. 8 alin. (1) din Legea „Privind accesul la informaţie” nr. 982 din 11 mai 2000, informaţia cu caracter personal face parte din categoria informaţiei oficiale cu accesibilitate limitată şi constă din date referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă, a căror dezvăluire ar constitui o violare a vieţii private, intime şi familiale.

Astfel, pentru ca informaţia să fie considerată cu caracter personal, este necesar ca aceasta să se refere la o persoană fizică. Dreptul la viaţa privată aparţine numai persoanelor fizice, dar nu şi persoanelor juridice. În acest context, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră eronată concluzia instanţei de apel privind respingerea acţiunii din motiv că documentele solicitate de către recurentul Gordaş Igor prin cererea nr. G-1957/23 din 27 octombrie 2014, conţin date cu caracter personal, or, reieşind din prevederile legale supra-citate, informaţia cu caracter personal vizează doar persoana fizică concretă identificată sau identificabilă, iar divulgarea informaţiei deţinută de către posesor ar fi în măsură să aducă atingeri vieţii particulare şi de familie a persoanei fizice vizate, fapt ce la caz nu are ingerinţă.

Totodată, conform art. 4 alin. (1) şi alin. (2) din Legea „Privind accesul la informaţie” nr. 982 din 11 mai 2000, oricine, în condiţiile prezentei legi, are dreptul de a căuta, de a primi şi de a face cunoscute informaţiile oficiale. Exercitarea drepturilor prevăzute în alineatul (1) al prezentului articol poate fi suspusă unor restricţii pentru motive specifice, ce corespund principiilor dreptului internaţional, inclusiv pentru apărarea securităţii naţionale sau vieţii private a persoanei. Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea „Privind accesul la informaţie” nr. 982 din 11 mai 2000, exercitarea dreptului de acces la informaţie poate fi supusă doar restricţiilor reglementate prin lege organică şi care corespund necesităţilor: respectării drepturilor şi reputaţiei altei persoane; protecţiei securităţii naţionale, ordinii publice, ocrotirii sănătăţii sau protecţiei moralei societăţii.

Iar, conform alin. (2) din acest articol, accesul la informațiile oficiale poate fi îngrădit în cazul informaţiilor cu caracter personal, a căror divulgare este considerată drept o imixtiune în viaţa privată a persoanei, protejată de legislaţia privind protecţia datelor cu caracter personal. 4 În acelaşi timp, în alin. (4) al art. 7 din Legea menţionată supra, se stipulează că nu se vor impune restricţii ale libertăţii de informare decît dacă furnizorul de informaţii poate demonstra că restricţia este reglementată prin lege organică şi necesară într-o societate democratică pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei sau protecţiei securității naţionale şi că prejudiciul adus acestor drepturi şi interese ar fi mai mare decît interesul public în cunoaşterea informaţiei.

Reieşind din norma de drept citată, furnizorul de informaţii va trebui să probeze în instanţa de judecată întrunirea elementelor enunţate în privinţa restricţiei aplicate. Dacă furnizorul nu justifică toate elementele sau instanţa de judecată consideră că argumentele invocate sunt neconvingătoare ori impertinente, furnizorul va fi obligat de a elibera informaţia. Aceleaşi stipulări se conţin şi în textul Convenţiei Consiliului Europei privind accesul la documentele oficiale, semnată la Tromsø, 18 iunie 2009, care prevăd că orice parte va garanta dreptul oricărei persoane, fără a o discrimina sub vre-un motiv, de a beneficia de acces la documentele oficiale deţinute de autorităţile publice, la solicitare.

Orice parte poate limita dreptul de acces la documentele oficiale. Aceste limitări vor fi stipulate cu exactitate în legislaţie, fiind necesare într-o societate democratică, şi vor fi proporţionale cu obiectivul de protejare, inclusiv, intimităţii şi altor interese private legitime. Conform art. 3§2 din Convenţia menţionată supra, accesul la informaţia ce se conţine într-un document oficial poate fi refuzat dacă divulgarea informaţiei ar putea aduce daune oricăror dintre interesele menţionate în paragraful 1, însă nu şi dacă există un interes public este prioritar în cazul dat.

Prin prisma Recomandării Rec(2002)2 a Comitetului de Miniştri ai Consiliului Europei către statele membre privind accesul la documentele publice, adoptată la 21 februarie 2002, paragraful 2 al art. 3 din Convenţia Consiliului Europei privind accesul la documentele oficiale reprezintă expresia a două principii importante: principiul evaluării riscurilor („harm test”) şi cel al echilibrului între interesul accesului publicului la documente şi interesul protejat prin limitări. Dacă accesul publicului la un document public nu aduce nici un prejudiciu unuia dintre interesele listate la paragraful 1, nu ar trebui să existe limitări ale accesului la acel document. Astfel, în sensul normelor de drept citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că refuzul autorităţii publice locale, în speţă intimata Primăria mun.

Bălţi, de a furniza recurentului-reclamant Gordaş Igor informația de interes public, este ilegal. Nu poate fi reţinută concluzia instanţei de apel, reiterând argumentele apelantei, precum că certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire nu se păstrează la organul emitent, Primăria mun. Bălţi, ultima neavînd calitatea de furnizor al informaţiei oficiale ce ţine de documentaţia de proiect, fiind în imposibilitate să furnizeze informaţia solicitată prin cererea nr. G-1957/23 din 27 octombrie 2014, or, potrivit art. 21 din Legea „Privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie” nr. 163 din 09 iulie 2010, certificatele de urbanism şi autorizaţia de construire/desfiinţare se emit de către primarii municipiilor, oraşelor, comunelor şi satelor pentru construcţii (lucrări de construcţie/desfiinţare) de orice destinaţie şi tip de proprietate.

5 Acel fapt că, în art. 24 alin. (1) lit. a), c) alin. (2) din aceiaşi Lege se indică expres obligaţia emitentului de a asigura accesul public doar la registru certificatelor de urbanism şi ale autorizaţiilor de construire/desfiinţare emise, nu înseamnă că Primăria mun. Bălţi nu dispune şi nici nu poate dispune de informaţia ce se conţine în aceste documente. Mai mult ca atît, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că intimata Primăria mun. Bălţi a respins cererea lui Gordaş Igor nr. G-1957/23 din 27 octombrie 2014, anume din motivul că informaţia solicitată conţine date cu caracter personal al căror divulgare/eliberare este necesar acordul scris al beneficiarilor, pe numele cărora au fost eliberate documentele solicitate de către recurent, şi nicidecum din motiv că autoritatea publică locală nu dispune de aceasta.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că hotărârea primei instanţe este legală şi întemeiată, decizia instanţei de apel fiind ilegală şi fundamentată pe o interpretare şi aplicare eronată a normelor de drept material, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Gordaş Igor, a casa integral decizia Curţii de Apel Bălţi din 09 aprilie 2015 şi a menţine hotărârea Judecătoriei Bălţi din 15 ianuarie 2015. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Gordaş Igor.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Bălţi din 09 aprilie 2015 şi se menţine hotărârea Judecătoriei Bălţi din 15 ianuarie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gordaş Igor împotriva Primăriei mun. Bălţi cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Galina Stratulat Iuliana Oprea Ion Druţă 6