3ra-1129/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – A. Andronic dosarul nr. 3ra-1129/15 instanţa de apel – D. Manole, S. Arnăut, E. Fistican ÎNCHEIERE 23 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Şaptefraţi Victor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Şaptefraţi Victor împotriva Consiliului municipal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 aprilie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Şaptefraţi Victor şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 27 noiembrie 2014 de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 18 iulie 2013 Şaptefraţi Victor a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că, la 07 iunie 2013 s-a adresat cu o cerere către Consiliul Municipal Chişinău privind atribuirea unui lot de pământ pentru construcţia casei de locuit particulară în limitele normelor stabilite de legislaţia în vigoare, reieşind din prevederile art. 11 Codul funciar care stabileşte ca autorităţile administraţiei publice locale atribuie familiilor noi formate terenuri fără plată pentru construcţia caselor de locuit.

Prin răspunsul primit de la Direcţia generală arhitectură şi urbanism a Consiliului municipal din 20 iunie 2013 nr. 21/735 cererea acestuia a fost soluţionată prin prisma normelor stabilite la art.77 alin. (5) din Legea nr.436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală. Răspunsul dat îl consideră neîntemeiat şi care îi lezează drepturile ocrotite de lege. Menţionează reclamantul că la data de 27 octombrie 2012 a format o familie şi nu dispune de spaţiu locativ sau alte bunuri imobiliare cu drept de proprietate, locuieşte cu părinţii şi sora împreună cu copilul de 6 luni. Consideră reclamantul că Consiliului Municipal Chişinău neîntemeiat a făcut referire la prevederile art. 77 alin. (5) din Legea privind administraţia publică locală din 28 decembrie 2006, pe motiv că terenurile pentru construcţia individuală se atribuie conform prevederilor Codului funciar.

Mai mult susţine reclamantul că la caz nu sunt aplicabile nici prevederile Legii privind administraţia publică locală, or nu poate fi vorba despre îmbunătăţirea condiţiilor de trai deoarece în aceste cazuri aplicabile sunt prevederile actelor normative care nemijlocit reglementează modul de atribuire a terenurilor, şi anume art. 11 Codul funciar. Indică reclamantul că în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (8) lit. c) din Legea privind administrarea şi deetizarea proprietăţii publice nr. 121 din 04 mai 2007 nu se permite înstrăinarea cu titlu gratuit sau darea în comodat persoanelor fizice sau persoanelor juridice cu capital privat a bunurilor domeniului privat al statului sau al unităţii administrativ-teritoriale, cu excepţia cazurilor în care aceste bunuri reprezintă terenuri care se atribuie persoanelor fizice pentru construcţia de case individuale, în conformitate cu legea.

Astfel, din conţinutul acestor reglementări, atribuirea terenurilor fară plată familiilor nou-formate se prezumă a fi făcute în lipsa licitaţiei publice. Conform art. 3 al Legii nr.431 din 19 aprilie 1995 privind statutul mun. Chişinău, municipiul Chişinău este o unitate administrativ-teritorială divizată în 5 sectoare, iar art. 13 al aceleiaşi legi stabileşte că autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în municipiu sunt - consiliul municipal ca autoritate reprezentativă, primăria municipiului şi primarul municipiului ca autoritate executivă. Consideră reclamantul că prevederile art. 11 Cod Funciar se răsfrâng şi asupra municipiului Chişinău.

În conformitate cu prevederile art. 14 alin. (2) al Legii nr.436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală, consiliul local decide vânzarea, privatizarea, concesionarea sau darea în arendă ori în locaţiune a bunurilor domeniului privat al satului (comunei), oraşului (municipiului), după caz, în condiţiile legii, decide atribuirea şi propune schimbarea destinaţiei terenurilor proprietate a statului după caz în condiţiile legii. Consideră reclamantul că cererea privind atribuirea unui teren trebuia să fie satisfăcută de Consiliul mun. Chişinău şi nu respinsă de Direcţia generală arhitectură, urbanism şi relaţii funciare a Consiliului mun. Chişinău. Cere reclamantul obligarea consiliului municipiului Chişinău să-i atribuie un sector de teren pentru construcţia casei de locuit individuale în conformitate cu art. 11 Cod Funciar.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 27 noiembrie 2014 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată declarată de Şaptefraţi Victor. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 aprilie 2015, apelul declarat de către Şaptefraţi Victor a fost respins şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 27 noiembrie 2014. La 26 iunie 2015 Şaptefraţi Victor a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi remiterea cauzei spre rejudecare în fond. În motivarea recursului a invocat că decizia instanţei de apel este emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material. În motivarea recursului a invocat că consideră decizia instanţei de apel ilegală, neîntemeiată şi care urmează a fi casată.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Şaptefraţi Victor nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Şaptefraţi Victor asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Şaptefraţi Victor ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Şaptefraţi Victor se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Galina Stratulat