3ra-1289/15 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-1289/15 prima instanţă - I. Maxim instanţa de apel - N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol ÎNCHEIERE 23 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Igor Hlopețchi împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova și Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 02 iunie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova și menținută hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 24 noiembrie 2014. c o n s t a t ă La 11 iulie 2014, Igor Hlopețchi a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova și Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii, Igor Hlopețchi a menționat că prin hotărîrea irevocabilă a Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 08 octombrie 2013, Inspectoratul General al Poliției al MAI a fost obligat să-i achite salariul în mărime de 37767,8 lei pentru perioada 01 martie 2013 – 08 octombrie 2013, penalitatea în mărime de 7072,07 lei și cheltuielile de judecată în mărime de 3000 lei. La fel a menționat că în prezent, deși a încheiat un contract individual de muncă valabil cu Ministerul Afacerilor Interne al RM, nu i se achită salariul, deși în baza ordinului nr. 75 din 01 martie 2013, Inspectoratului General al Poliției i-au fost transmise atribuțiile Ministerului Afacerilor Interne al RM. Menționează că prin reținerea ilegală a salariului, i se încalcă grav drepturile sale, precum și faptul că i se cauzează prejudicii morale considerabile, fiind unicul întreținător al familiei.

1 Igor Hlopețchi solicită obligarea Ministerului Afacerilor Interne al RM și Inspectoratului General al Poliției al MAI să-i achite în mod solidar salariul pe perioada 30 aprilie 2014 – 24 mai 2014, încasarea penalității în mărime de 0,1 % pentru fiecare zi de întîrziere și repararea prejudiciului moral în mărime de 10000 lei. Prin încheierea Judecătoriei Centru municipiului Chișinău din 25 septembrie 2014, a fost admis renunțul lui Igor Hlopețchi la pretențiile sale față de Ministerul Afacerilor Interne al RM, cu încetarea procesului în această parte (f.d. 55-56). Prin hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 24 noiembrie 2014, acțiunea a fost admisă parțial. De la Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al MAI a fost încasat în beneficiul lui Igor Hlopețchi salariul pentru perioada 01 mai 2014 – 24 mai 2014 în sumă de 4290 lei și penalitatea de întîrziere în sumă de 673,53 lei.

De la Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al MAI a fost încasat în beneficiul lui Igor Hlopețchi prejudiciul moral în mărime de 4290 lei. În rest, acțiunea a fost respinsă. De la Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al MAI a fost încasată în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 277,60 lei. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2015, a fost respins apelul declarat de Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova și menținută hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 24 noiembrie 2014. La 31 iulie 2015, Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova a declarant recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunea să fie respinsă.

Recurentul Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, în motivarea recursului, a invocat încălcarea normelor de drept material și procedural, ceea ce servește drept temei de declarare a recursului. De asemenea, a reiterat că Inspectoratul General al Poliției nu este pîrîtul corespunzător, or Igor Hlopețchi a fost concediat de Ministerul Afacerilor Interne al RM, dar nu de Inspectoratul General al Poliției. La fel, a menționat că raporturile de muncă cu Igor Hlopețchi erau guvernate de contractul individual de muncă încheiat cu Ministerul Afacerilor Interne și respectiv drepturile și obligațiile ce survin pot fi imputate doar angajatorului, în speța dată Ministerului Afacerilor Interne.

Asimilarea Inspectoratului General al Poliției cu Ministerul Afacerilor Interne și identificarea acestora drept una și aceiași entitate juridică este eronată, luînd în considerație că structura Inspectoratului General al Poliției, subordonarea, atribuțiile, misiunile, principiile de activitate sunt diferite de cele ale Ministerului Afacerilor Interne. Astfel, invocă deși intimatul a fost concediat prin actul emis de Ministerul Afacerilor Interne, instanțele au considerat că angajatorul este Inspectoratul General al Poliției și nu Ministerul Afacerilor Interne. Totodată, reiterează că din scrisoarea Ministerului Afacerilor Interne adresată lui Igor Hlopețchi, rezultă că ultimul a avut statut de angajat al MAI în corespundere cu clauzele contractului individual de muncă, iar funcția acestuia a fost redusă prin ordinul 2 MAI și în prezent nu se regăsește în statele de organizare ale Ministerului Afacerilor Interne și Inspectoratului General al Poliției.

Dezi, rezultă că angajatorul a fost Ministerul Afacerilor Interne, dar nu Inspectoratul General al Poliției, precum eronat au considerat instanțele judecătorești. Prin urmare, consideră că atît prima instanță, cît și instanța de apel au dat o apreciere arbitrară probelor prezentate. La fel, consideră nefondată și soluția primei instanțe privind încasarea taxei de stat, deoarece obiectul litigiului constituie încasarea sumelor retribuirii muncii, din care considerente și pîrîtul este absolvit de obligația de a restitui taxa de stat, fapt ignorat de prima instanță. Intimatul Igor Hlopețchi, prin referința depusă a solicitat declararea recursului depus de Inspectoratul General al Poliției ca fiind inadmisibil.

De asemenea, a menționat că analiza cererii de recurs denotă necorespunderea acesteia cu prevederile art. 432 al. (2), (3) și (4) CPC, iar argumentele recursului se limitează doar la situația de apreciere de către instanțele ierarhic inferioare a circumstanțelor de fapt a cauzei, fără a invoca argumente plauzibile care ar servi drept temei pentru casarea hotărîrii recurate. Astfel, reiterează că instanțele judecătorești au apreciat pricina sub toate aspectele, au verificat și au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat, în esența lor sunt similare argumentelor invocate în prima instanță și instanța de apel și sunt expuse asupra circumstanțelor de fapt și nu de drept, cărora instanța de apel le-a dat o apreciere corectă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că decizia instanței de apel a fost pronunțată la 02 iunie 2015, astfel, recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 31 iulie 2015, în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

3 Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurentului de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 4