2ra-2397/18 — restituirea sumelor achitate in cuantum dublu

2ra-2397/18 — restituirea sumelor achitate in cuantum dublu (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-2397/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. Iu. Potînga)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: Iu. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru)

DECIZIE

28 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

examinând recursul declarat de Hlopețchi Igor Pavel și avocatul Hlopețchi Igor

Igor,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Inspectoratul General

al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne împotriva lui Hlopețchi Igor, intervenienți

accesorii executorul judecătoresc Bănărescu Anatolie și Trezoreria Teritorială

Chișinău a Ministerului Finanțelor cu privire la încasarea sumei,

împotriva deciziei din 24 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 12 martie 2015, Inspectoratul General al Poliției al MAI s-a adresat cu cerere

de chemare în judecată împotriva lui Hlopețchi Igor, intervenienți accesorii executorul

judecătoresc Bănărescu Anatolie și Trezoreria Teritorială Chișinău a Ministerului

Finanțelor solicitând încasarea din contul lui Igor Hlopețchi în beneficiul

Inspectoratului General al Poliției al MAI a sumei de 32837,10 lei, ce constituie suma

achitată în cuantum dublu prin intermediul executorului judecătoresc Anatolie

Bănărescu conform hotărârii din 08 octombrie 2013 a Judecătoriei Centru mun.

Chișinău.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 04 iunie 2013 Igor Hlopețchi s-a

adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne și

Inspectoratului General al Poliției cu privire la obligarea ultimilor să-i achite salariul

neprimit, a penalităților de reținere nemotivată începând cu 05 martie 2013, în cuantum

de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere rezultând din suma datorată; încasarea din contul

Ministerului Afacerilor Interne în beneficiul său a sumei de 30000 de lei cu titlu de

prejudiciu moral și a sumei de 5000 de lei cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică.

Reclamantul a invocat că prin hotărârea din 08.10.2013 a Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău, acțiunea a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea de la

Inspectoratul General al Poliției în beneficiul lui Igor Hlopețchi a sumei de 37767,80

de lei cu titlu de salariu, a penalității de întârziere în sumă de 7072,07 de lei și a sumei

1

de 3000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Hotărârea a fost menținută prin decizia

din 05 martie 2014 a Curții de Apel Chișinău și prin încheierea din 03.09.2014 a Curții

Supreme de Justiție. La 24 octombrie 2013 Igor Hlopețchi a primit contra semnătură

suma de 5269,95 de lei, fapt confirmat prin dispoziția de plată nr. 28.

Reclamantul a menționat că la 07 aprilie 2014 executorul judecătoresc Anatolie

Bănărescu, la cererea creditorului, prin încheierea nr. 056-435/14 a primit pentru

executare documentul executoriu nr. 3CA-1698/13 din 08.10.2013, emis de

Judecătoria Centru, mun. Chișinău și a intentat procedura de executare a acestui

document, iar la 30.04.2014 a dispus executarea silită. La 03 octombrie 2014, în baza

ordinului de plată nr. 305 hotărârea a fost executată parțial și Inspectoratul de Poliție

Buiucani al DP mun. Chișinău a IGP a transferat pe contul de card al pârâtului suma

de 27567,15 lei. Deci, s-a reținut faptul că la data de 03.10.2014 documentul executoriu

nr. 3c/a-1698/13 din 08.10.2013, emis de Judecătoria Centru mun. Chișinău a fost

executat parțial, fiindu-i achitat pârâtului suma totală de 32837,10 lei, suma restantă

constituind 15002,77 de lei.

Reclamantul a afirmat că pârâtul a ignorat faptul că a primit deja pe contul său o

parte din suma încasată în baza hotărârii judecătorești indicate supra și executorul

judecătoresc, exercitând cu rea-credință drepturile sale conferite de lege, la 28.11.2014

a prezentat la Direcția Trezoreria Teritorială Chișinău a Ministerului Finanțelor pentru

executare ordinul incaso nr. 79 din 25.11.2014, în sumă totală de 47839,87 de lei, fără

a scădea suma transferată anterior pe contul pârâtului de către reclamant și anume suma

în mărime de 32837,10 de lei. La 02 decembrie 2014, ordinul incaso sus menționat a

fost executat integral de către Trezoreria Teritorială Chișinău, fapt despre care

reclamantul a fost informat de către șeful Direcției Trezoreria Teritorială Chișinău a

Ministerului Finanțelor, Inga Drobițchii, la 09.12.2014, prin scrisoarea sub numărul

24/5-7/547 din 02.12.2014.

Reclamantul a mai comunicat că la 24.12.2014, în adresa Colegiului disciplinar

al executorilor judecătorești pe lângă Ministerul Justiției a fost remisă o solicitare de

intentare a procedurii disciplinare în privința stabilirii legalității/ilegalității acțiunilor

executorului judecătoresc cu privire la procedura de executare a documentului

executoriu nr. 3CA-1698/13 din 08.10.2013 emis de Judecătoria Centru, mun.

Chișinău.

Inspectoratul General al Poliției al MAI, la 30 decembrie 2014, a somat pârâtul

referitor la restituirea benevolă și imediată a sumei achitate în cuantum dublu și anume

în mărime de 32837,10 lei, însă până la momentul adresării în instanța de judecată

pârâtul nu și-a onorat obligațiunea și nu a prezentat motivele refuzului.

Prin hotărârea din 27 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

cererea de chemare în judecată a fost admisă integral; s-a încasat din contul lui Igor

Hlopețchi în beneficiul Inspectoratului General al Poliției al MAI suma de 32837,10

lei, cu titlu de sumă bănească achitată în cuantum dublu la stingerea datoriei; s-a încasat

din contul lui Igor Hlopețchi în beneficiul statului suma de 985,11 lei, cu titlu de taxă

de stat restantă pentru care reclamantul a fost scutit la depunerea acțiunii.

Prin decizia din 24 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă cererea

de apel depusă de Igor Hlopețchi și a fost menținută hotărârea din 27 septembrie 2017

a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

2

La 06 septembrie 2018, Hlopețchi Igor Pavel și avocatul Hlopețchi Igor Igor au

declarat recurs împotriva deciziei din 24 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău

solicitând casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii din 27 septembrie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, cu pronunțarea unei noi decizii sub formă

de încheiere prin care să fie dispusă încetarea procesului la acțiunea depusă de

Inspectoratul General al Poliției către Igor Hlopețchi, intervenienți accesorii executorul

judecătoresc Anatolie Bănărescu și Trezoreria Teritorială Chișinău a Ministerului

Finanțelor cu privire la încasarea sumei, conform art. 265 alin. (1) lit. h) CPC, pe motiv

că cererea de chemare în judecată este depusă de un organ, o organizație sau o persoană

în vederea apărării drepturilor, libertăților sau intereselor legitime ale unei alte

persoane fără ca prezentul cod sau o altă lege să le confere acest drept sau scoaterea

cererii de pe rol conform art. 267 lit. a) CPC, pe motiv că reclamantul nu a respectat

procedura, prevăzută prin lege sau prin contractul părților, de soluționare prealabilă a

pricinii pe cale extrajudiciară, inclusiv prin mediere. În subsidiar, recurentul a solicitat

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei

hotărâri prin care cauza civilă să fie transmisă la rejudecare în instanța de fond.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel nu a constatat și elucidat

pe deplin circumstanțele care au o importanță pentru soluționarea cauzei și a aplicat

eronat normele dreptului procedural și material, nu a aplicat o norma juridică care

trebuia să fie aplicată și anume a art. 148 din Codul muncii.

Recurentul a indicat că luând în considerare obiectul litigiului în cauză și anume

încasarea sumei achitate cu titlu de salariu, precum și faptul că Igor Hlopețchi este

angajat al intimatului - Inspectoratul General al Poliției, între ei persistă raporturi de

muncă, ceea ce duce spre o concluzie induitabilă că, în speță, urmează a fi aplicate

prevederile Codului muncii, ce reglementează de fapt raporturile de muncă dintre

salariat și angajator. În asemenea împrejurări, recurentul conchide că intimatul nu are

temei juridic suficient pentru urmărirea salariului pretins plătit în plus, or din poziția

procesuală a Inspectoratului General al Poliției se constată o presupusă ilegalitate a

acțiunilor executorului judecătoresc legată de aplicarea exigențelor Codului de

executare, deși acestea nu au fost niciodată declarate ilegale de către instanța

împuternicită cu verificarea legalității acțiunilor executorului judecătoresc, ci din

contra legalitatea lor a fost verificată de o instanță legal constituită, care le-a recunoscut

ca fiind legale.

Recurentul a specificat și faptul că raționamentul instanțelor ierarhic inferioare

precum că, în temeiul legislației civile art. 514, 572 și 575 Cod civil, Inspectoratul

General al Poliției poate solicita salariul achitat în plus, nu poate fi reținut, deoarece

contravine prevederilor nominalizate care statuează că salariul plătit în plus nu poate fi

urmărit. Drept consecință, se constată că concluziile instanței de fond și de apel sunt

contrare legii, iar soluția pronunțată este ilegală rezultând din determinarea defectuoasă

a legii aplicabile și a faptului aprecierii incorecte a probelor.

De asemenea, recurentul a subliniat că instanța de apel și-a argumentat poziția sa

cu privire la capacitatea de exercițiu a IGP al MAI prin aplicarea art 12 alin. (1) din

Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012, care statuează că, Inspectoratul General al

Poliției este unitatea centrală de administrare și control a Poliției, cu statut de persoană

juridică și cu competență pe tot teritoriul Republicii Moldova, reținând că această

normă îi oferă dreptul reclamantului-intimat de a acționa în numele tuturor persoanelor

3

juridice cu bugete proprii, organe de conducere separate. Așadar, consideră necesar a

învedera faptul că în speță se desprind particularitățile definitorii care identifică

concluziile că Inspectoratul de Poliție Buiucani și Inspectoratul General al Poliției

reprezintă două entități juridice distincte care se bucură de autoadministrare financiară.

În contextul dat, recurentul a precizat că din momentul în care Inspectoratul General al

Poliției și instectoratele teritoriale reprezintă două entități juridice distincte și pe cale

de consecință au atribuții și surse de finanțare diferite, debitor sau creditor al obligației

pecuniare este entitatea care admite faptul generator de efecte juridice la momentul

înaintării acțiunii în modul prevăzut de lege.

Recurentul a mai menționat că Inspectoratul General al Poliției, prin intermediul

organelor de conducere, a înaintat o acțiune în vederea apărării drepturilor subiective

ale Inspectoratului de Poliție Buiucani mun. Chișinău, fără ca legea să prevadă o astfel

de împuternicire de subrogare în drepturi procedurale sau să dețină o procură eliberată

în modul prevăzut de legislația civilă. În referința depusă în fața instanței de fond,

reclamantul alături de avocatul său au indicat că cererea de chemare în judecată este

depusă de o persoană neîmputernicită, în vederea apărării drepturilor unei alte

persoane. Or, IP Buiucani dacă consideră că a făcut o serie de transferuri la conturile

unei persoane, poate în mod individual să-și apere drepturile pe cale judecătorească,

nefiind necesar concursul Inspectoratului General al Poliției. La caz, din analiza

materialelor cauzei se reține că Igor Hlopețchi a invocat acest fapt atât în fața

jurisdicției de fond, cât și în fața instanței de apel, însă o soluționare a chestiunii date

nu există, din contra la pct. 45 din decizia contestată instanța se referă doar la scoaterea

de pe rol, fără a tranșa chestiunea legată de încetarea procesului.

Recurentul a accentuat că din analiza dispozițiilor de plată prezentate de

Inspectoratul General al Poliției și anume dispoziția nr. 28 prin care pârâtului ipotetic

i-а fost eliberată în numerar suma de 5169,95 de lei, în contextul executării

documentului executoriu prenotat este bazată pe presupuneri și insinuări, fără să fie

aduse argumente plauzibile care să fundamenteze aserțiunile reclamantului în

condițiile art. 118 Cod de procedură civilă, că anume în documentul executoriu nr.

3CA-1698/13 își are izvorul această sumă. Mai mult, instanța de fond nu a verificat

dacă există un act juridic de împuternicire a IGP al MAI de a semna și depune cererea

de chemare în judecată în interesele IP Buiucani, eliberat de organele de conducere ale

ultimului. Astfel, conform art. 267 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța va

scoate cererea de pe rol în situația în care reclamantul nu a respectat procedura

prevăzută prin lege sau prin contractual părților, de soluționare prealabilă a pricinii pe

cale extrajudiciară. La caz, reclamantul-intimat printr-o presupusă scrisoare care nici

nu era intitulată ca cerere prealabilă a relatat despre un presupus ordin incaso emis de

executorul judecătoresc George Boțan care ipotetic a fost executat în folosul pârâtului-

recurent. Prin urmare reclamantul nu putea pretinde stingerea benevolă a datoriei care

de facto nu exista. Această conduită a reclamantului nu relevă altceva decât un uz cu

rea-credință de drepturile procedurale consacrate în legislația procesual-civilă. Astfel,

se impune concluzia că în presupusa cerere prealabilă, reclamantul a reflectat niște

temeiuri de fapt și de drept care nu au conexiune cu prezentul litigiu, ceea ce denotă

faptul că procedura extrajudiciară de soluționare a litigiului nu a fost respectată, iar

IGP al MAI în prezent nu face altceva decât să încerce să camufleze nerespectarea

procedurii prealabile.

4

Recurentul a declarat că neglijând faptul că norma de la art. 1389 Cod civil nu

poate să fie aplicată în litigiile de muncă fiindcă există o lege specială și anume art.

148 alin. (5) din Codul muncii, atât instanța de apel, cât și instanța de fond au soluționat

greșit conflictul dintre o lege generală (Codul civil) și o lege specială (Codul muncii)

încălcând astfel prevederile art. 6 alin. (3) al Legii cu privire la actele legislative nr.

780 din 27 decembrie 2001 (în vigiare la momentul judecării cauzei), care stauează că,

actul legislativ special cuprinde norme juridice aplicabile în exclusivitate unor categorii

de raporturi sociale sau subiecte strict determinate prin derogare de la regula generală.

În caz de divergență între o normă a actului legislativ general și o normă a actului

legislativ special cu aceeași forță juridică, se aplică norma actului legislativ special.

Mai mult, instanța de apel a interpretat eronat art. 1389 alin. (3) lit. b) din Codul civil

care statuează că, pretenția de restituire este exclusă dacă acceptantul va dovedi că

prestatorul știa despre inexistența obligației, dar a executat totuși prestația. În acest

mod, instanța de fond a realizat o analogie a dreptului, operând cu instituția îmgodățirii

fără justă cauză în litigiile de muncă, în virtutea faptului existenței unei norme speciale

în această materie și anume art. 148 alin. (5) din Codul muncii.

La fel, recurentul a relatat că instanța a aplicat eronat instituția analogiei legii prin

verificarea legalității acțiunilor executorului judecătoresc și punerea la îndoială a unor

circumstanțe care nu pot fi puse în discuție și se bucură de autoritatea lucrului judecat.

Totodată, art. 66 alin. (2) din Codul de executare, prevede că, încheierea executorului

judecătoresc este executorie de drept din momentul emiterii și poate fi contestată în

termen de 10 zile de la data comunicării în instanța de judecată în a cărei rază teritorială

biroul executorului judecătoresc își are sediul sau, în cazul municipiului Chișinău, în

instanța de judecată în a cărei circumscripție camera teritorială a executorilor

judecătorești a stabilit competența teritorială a executorului judecătoresc, dacă legea

nu prevede altfel. Contestarea încheierilor executorului judecătoresc nu poate fi temei

de suspendare a executării, cu excepția cazurilor prevăzute de prezentul cod. La acest

segment, recurentul menționează că în speță reclamantul-intimat își exprimă

dezacordul cu acțiunile executorului judecătoresc, însă o hotărâre de declarare ca fiind

ilegale acțiunile executorului judecătoresc nu există, ci din contra în speță există o

hotărâre irevocabilă pronunțată la 04 noiembrie 2014 de Curtea de Apel Chișinău dosar

nr. 2r-2374/14, care reconfirmă legalitatea acțiunilor și a încheierii executorului

judecătoresc. Așadar, instanța de fond a admis o încălcare procedurală vădită prin care

a pus la îndoială faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, admițând

derogări de la prevederile art. 123 alin. (2) CPC. Principiul caracterului irevocabil al

hotărîrilor judecătorești cere că nicio carte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei

hotărâri irevocabile și obligatorii doar cu scopul de a obține o reexaminare și o nouă

determinare a cauzei. În acest sens, recurentul a notat că legislația execuțională oferă

un remediu eficient de a contesta actele executorului judecătoresc. La caz, însă,

Inspectoratul General al Poliției a ocolit această cale și a decis să meargă împotriva

creditorului urmăritor în procedura generală.

Mai mult, menționează că reclamantul nu a invocat nicio probă plauzibilă care să

demonstreze că suresele bănești au ajuns la pârât și acesta a avut posibilitatea reală de

a exercita efectiv atributele dreptului său de proprietate asupra acestora. Mai mult ca

atât, debitorul în persoana reclamantului – Inspectoratul General al Poliției al MAI nu

a informat executorul judecătoresc despre presupusa executare parțială a documentului

5

executoriu, la conciliere nu s-a prezentat și nici nu a prezentat anumite înscrisuri

pertinente care ar demonstra ipotetic executarea hotărârii judecătorești, ceea ce

demonstrează repetat atitudinea satisfăcătoare a IGP al MAI și faptul că acesta nici nu

a executat parțial documentul executoriu, nici nu și-a dat interesul față de mersul

procedurii de executare și informarea executorului judecătoresc despre presupusa

stingere parțială a datoriei.

Cu referire la ordinul incaso din 25 noiembrie 2014 anexat la cererea de chemare

în judecată acesta nu demonstrează că sumele bănești au ajuns în contul reclamantului,

or, din conținutul conturilor bancare indicate rezultă că beneficiar al încasărilor este o

altă persoană decât pârâtul. Mai mult, se reține că atunci când se invocă afectarea

drepturilor unei alte persoane urmează să fie constatat dacă persoana care nu a fost

implicată în proces, la caz - Inspectoratul de Poliție Buiucani este subiect al raportului

material litigios. În acest sens urmează a fi prezentate probe pertinente și concludente,

iar instanța urmează să constate că prin hotărârea supusă contestării, persoanei

neimplicate în proces, i-au fost încălcate aceste drepturi. În aceste împrejurări, se

pretinde că suma revendicată prin cererea de chemare în judecată a fost transferată

anume de către Inspectoratul de Poliție Buiucani. Judecătoria Râșcani mun. Chișinău

în faza pregătirii pricinii pentru dezbaterile judiciare nu a soluționat problema

intervenirii în proces a coreclamanților, copârâților, intervenienților. Prin neantrenarea

în proces a Inspectoratului de Poliție Buiucani s-a încălcat dreptul acestuia la un proces

echitabil. Mai mult, în speță nu există un act juridic civil de substituire a creditorului.

În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 24 aprilie 2018.

Materialele cauzei atestă că decizia contestată a fost recepționată de către recurent

la 06 iulie 2018, conform ștampilei aplicate pe plicul poștal (f.d. 180).

Astfel, recursul declarat la data de 06 septembrie 2018 de către Hlopețchi Igor

Pavel și avocatul Hlopețchi Igor Igor este în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul este

considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 21 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție completul din

3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de

un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs

și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a

administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul declarat

de Hlopețchi Igor Pavel și avocatul Hlopețchi Igor Igor și va casa decizia instanței de

6

apel și hotărârea primei instanțe și va pronunța o nouă hotărâre de respingere a acțiunii,

din următoarele motive.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanța, după

ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial

decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care

nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat

analogia legii sau analogia dreptului.

Aliniatul (4) al aceluiași articol prevede că, săvîrșirea altor încălcări decît cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura

în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din materialele cauzei rezultă că Inspectoratul General al Poliției al MAI prin

cererea de chemare în judecată adresată lui Igor Hlopețchi, intervenienți accesorii

executorul judecătoresc Bănărescu Anatolie și Trezoreria Teritorială Chișinău a

Ministerului Finanțelor a solicitat încasarea din contul lui Igor Hlopețchi în beneficiul

Inspectoratului General al Poliției al MAI a sumei de 32837,10 lei, ce constituie suma

achitată în cuantum dublu prin intermediul executorului judecătoresc Anatolie

Bănărescu conform hotărârii din 08 octombrie 2013 a Judecătoriei Centru mun.

Chișinău.

Judecând cauza prima instanță, prin hotărârea din 27 septembrie 2017, a admis

integral cererea de chemare în judecată depusă de Inspectoratul General al Poliției al

MAI; a încasat din contul lui Igor Hlopețchi în beneficiul Inspectoratului General al

Poliției al MAI suma de 32837,10 lei, cu titlu de sumă bănească achitată în cuantum

dublu la stingerea datoriei; a încasat din contul lui Igor Hlopețchi în beneficiul statului

suma de 985,11 lei, cu titlu de taxă de stat restantă pentru care reclamantul a fost scutit

la depunerea acțiunii, soluție ce a fost menținută de către instanța de apel prin decizia

din 24 aprilie 2018.

Considerând ilegală decizia pronunțată de către Curtea de Apel Chișinău, la 06

septembrie 2018, Hlopețchi Igor Pavel și avocatul Hlopețchi Igor Igor au contestat-o

cu recurs invocând că instanța de apel la judecarea cuzei nu a aplicat legea care trebuia

să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat

legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Colegiul cerertând materialele cauzei în raport cu argumentele invocate de către

recurent ajunge la concluzia că precizările făcute de Igor Hlopețchi în recursul declarat

sunt întemeiate și justifică aplicarea eronată de către instanța de apel și prima instanță

a normelor de drept material la examinarea cauzei, rezultând din motivele ce succend.

Instanțele de judecată la examinarea cauzei au constatat că la 04 iunie 2013 Igor

Hlopețchi s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului

Afacerilor Interne și Inspectoratului General al Poliției privind încasarea salariului, a

penalității, a prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată;

7

Prin hotărârea din 08 octombrie 2013, nr. 3c/a-l698/13, a Judecătoriei Centru

mun. Chișinău s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Igor

Hlopețchi; s-a încasat din contul pârâtului Inspectoratul General al Poliției în beneficiul

lui Hlopețchi Igor salariul în mărime de 37767, 80 de lei și penalitatea în mărime de

7072,07 lei; s-au încasat din contul pârâtului Inspectoratul General al Poliției în

beneficiul lui Igor Hlopețchi cheltuielile de judecată în mărime de 3000 de lei; în rest,

acțiunea înaintată de Igor Hlopețchi s-a respins ca neîntemeiată (f. d. 8).

Prin dispoziția nr. 34/2-H-2380/13 din 22 octombrie 2013, Inspectoratul de Poliție

Buiucani mun. Chișinău a primit spre executare, în temeiul art. 256 alin. (1) lit. b) Cod

de procedură civilă, dispozitivul hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chișinău, nr. 3CA-

1698/13 din 08.10.2013 în partea ce se referă la achitarea unui salariu mediu lui Igor

Hlopețchi (f.d. 52).

Prin dispoziția de plată nr. 28 din 24.10.2013 lui Igor Hlopețchi i-a fost achitată

suma de 5269,95 de lei. (f.d. 13)

La 05 martie 2014, Curtea de Apel Chișinău, prin decizia sa, a respins apelurile

declarate de Igor Hlopețchi și Inspectoratul General al Poliției al MAI și a menținut în

vigoare hotărârea din 08 octombrie 2013, nr. 3c/a-l698/13, a Judecătoriei Centru mun.

Chișinău, iar la 03 septembrie 2014, Curtea Supremă de Justiție, prin încheierea

irevocabilă, a considerat inadmisibil recursul declarat de Inspectoratul General al

Poliției al MAI.

La 07 aprilie 2014, Hlopețchi Igor a prezentat spre executare documentul

executoriu nr. 3ca-l698/13 emis de către Judecătoria Centru, mun. Chișinău la 08

octombrie 2013, iar prin încheierea executorului judecătoresc Alexeenco Olga nr. 056-

435/2014 din 07.04.2014 s-a dispus primirea și intentarea procedurii de executare a

documentului executoriu nominalizat.

Prin încheierea executorului judecătoresc Bănărescu Anatolie nr. 056-435/14 din

30.04.2014 a fost dispusă declanșarea executării silite în legătură cu neexecutarea

benevolă a documentului executoriu nr. 3ca-1698/13 din 08 octombrie 2013.

Prin ordinul de plată nr. 305 din 03 octombrie 2014 IP Buiucani a transferat în

beneficiul lui Igor Hlopețchi suma de 27567,15 lei, destinația plății - suma adjudecată

conform documentului executoriu încheiere nr. 3ra-839/14 din 03.09.2014. (f. d. 14)

La 28 noiembrie 2014 executorul judecătoresc a prezentat Trezoreriei Teritoriale

Chișinău spre executare ordinul incaso nr. 79 din 25 noiembrie 2014 de încasare din

contul Inspectoratului General al Poliției al MAI în beneficiul lui Igor Hlopețchi a

sumei totale de 47839,87 de lei, în vederea executării hotărâri Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 08 octombrie 2013.

Ordinul incaso nr. 79 din 25 noiembrie 2014 a fost executat la 02 decembrie 2014

prin transferarea sumei de 47839,87 de lei din contul Inspectoratului General al Poliției

al MAI în contul executorului judecătoresc Bănărescu Anatolie. (f.d.16)

La data de 05 decembrie 2014 Igor Hlopețchi a ridicat prin delegația nr. 115 suma

în mărime de 47839,87 de lei de la contul curent special al executorului judecătoresc

Anatolie Bănăresct (f.d. 74).

Instanțele de judecată cercetând materialele cauzei au constatat că, deși Igor

Hlopețchi nu a recunoscut pretențiile formulate împotriva sa, acesta nu a probat temeiul

legal de obținere a sumei pretinse de reclamantul Inspectoratul General al Poliției al

MAI în cuantum de 32837,10 lei, or din conținutul documentului executoriu suma

8

totală care urma a fi încasată constituie 47839,87 de lei, pe când actele cauzei denotă

încasarea totală a sumei de 80676,97 de lei, ceea ce demonstrază că Igor Hlopețchi a

pretins la încasarea unei sume ce a fost achitată dublu în cadrul procedurii de executare

în temeiul unui document executoriu și nicidecum salariul plătit în plus salariatului de

către angajator.

În consecință, instanțele naționale au conluzionat asupra admiterii cererii de

chemare în judecată depusă de Inspectoratul General al Poliției al MAI, ori, obiect al

examinării îl reprezintă încasarea sumelor achitate în plus pârâtului prin prisma

normelor ce reglementează instituția îmbogățirii fără justă cauză.

Colegiul verificând, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi, consideră că soluția adoptată de către instanțele ierarhic

inferioare este neîntemeiată și nu poate fi menținută de către instanța de recurs, din

următoarele considerente.

Conform art. 12 alin. (1) al Legii cu privire la activitatea Poliției și statutul

polițistului nr. 320 din 27.12.2012, Inspectoratul General al Poliției este unitatea

centrală de administrare și control a Poliției, cu statut de persoană juridică și cu

competență pe tot teritoriul Republicii Moldova.

Articolul 14 alin. (1) al aceleiași Legi prevede că, în vederea îndeplinirii

atribuțiilor specifice Poliției, prin ordinul ministrului afacerilor interne, la propunerea

șefului Inspectoratului General al Poliției, se înființează subdiviziuni specializate.

Subdiviziunile specializate sînt unități ale Poliției de competență teritorială generală,

subordonate Inspectoratului General al Poliției, care pot crea servicii publice

desconcentrate și se instituie conform specificului unor sectoare și direcții concrete de

activitate. (2) Prin ordinul ministrului afacerilor interne se înființează subdiviziunea

specializată a Poliției, care va avea calitatea de organ de urmărire penală. (4) Structura

și regulamentele de activitate a subdiviziunilor specializate se aprobă de către ministrul

afacerilor interne.

Conform art. 15 alin. (1) al Legii cu privire la activitatea Poliției și statutul

polițistului nr. 320 din 27.12.2012, poliția se organizează în subdiviziuni teritoriale –

unități ale Poliției cu personalitate juridică, de competență teritorială corespunzător

împărțirii administrativ-teritoriale a țării, subordonate Inspectoratului General al

Poliției, care sînt amplasate și își desfășoară activitatea în teritoriul unității

administrativ-teritoriale în baza regulamentelor de organizare și funcționare aprobate

de șeful Inspectoratului General al Poliției. (2) În municipiul Chișinău și în UTA

Găgăuzia se organizează și funcționează direcții de poliție. (3) În cadrul Direcției de

Poliție a municipiului Chișinău se organizează și funcționează unități de poliție ale

sectoarelor, secții și servicii, corespunzător organizării administrativ-teritoriale a

municipiului, în funcție de întinderea teritoriului, de numărul populației, de numărul și

de importanța obiectivelor economice și sociale.

În contextul dat, Colegiul menționează că Instectoratul General al Poliției al MAI

depunând cerere de chemare în judecată împotriva lui Igor Hlopețchi a solicitat

încasarea de la pârât a sumei în mărime de 32837,10 lei, ce constituie suma achitată în

cuantum dublu prin intermediul executorului judecătoresc Anatolie Bănărescu

conform hotărârii din 08 octombrie 2013 a Judecătoriei Centru mun. Chișinău.

La caz, Colegiul indică că suma solicitată de către reclamant a fost achitată de

către Inspectoratul de Poliție Buiucani mun. Chișinău în baza ordinilor de plată nr. 305

9

din 03 octombrie 2014 și nr. 28 din 24.10.2013 și nu de către Inspectoratul General al

Poliției al MAI. (f.d. 13-14)

Este de menționat că Inspectoratul de Poliție Buiucani mun. Chișinău și

Inspectoratul General al Poliției reprezintă două entități juridice distincte care se

bucură de autoadministrare financiară.

Astfel, din momentul în care Inspectoratul General al Poliției și inspectoratele

teritoriale reprezintă două instituții distincte și pe cale de consecință au atribuții și surse

de finanțare diferite, debitor sau creditor al obligației pecuniare este entitatea care

admite faptul generator de efecte juridice la momentul înaintării acțiunii în modul

prevăzut de lege.

În concluzie, se constată că debitorul-plătitor este persoana juridică cu denumirea

de Inspectoratul de Poliție Buiucani și nicidecum nu Inspectoratul General al Poliției

al MAI, care are calitatea de reclamant în prezenta speță.

Tot aici, este de remarcat că în condițiile când Inspectoratul de Poliție Buiucani

mun. Chișinău ar considera că prin efectuarea transferurilor la conturile unei persoane

fizice i-ar fi fost încălcate drepturile ce vizează suma revendicată prin cererea de

chemare în judecată, poate în mod individual să-și apere drepturile pe cale juridică,

nefiind necesar implicarea Inspectoratului General al Poliției al MAI.

Așadar, din motiv că Inspectoratul de Poliție Buiucani mun. Chișinău nu a înaintat

anumite pretenții față de Igor Hlopețchi vizavi de transferurile efectuate, Inspectoratul

General al Poliției al MAI nu poate pretinde la suma achitată de către Inspectoratul de

Poliție Buiucani mun. Chișinău pe contul de card al lui Igor Hlopețchi, în condițiile

când aceste transferuri au fost efectuate din bugetul Inspectoratului de Poliție Buiucani

mun. Chișinău, care este o instituție juridică diferită, având propriul organ de

conducere și un cont trezorerial separat față de reclamant.

În contextul dat, Colegiul menționează că argumentele recurentului sunt

întemeiate și care urmează a fi admise, pe când pretențiile înaintate de către

Inspectoratul General al Poliției al MAI în prezenta cauză nu au fost confirmate prin

probe veridice și pertinente în vederea solicitării revendicării sumelor ce au fost

achitate lui Igor Hlopețchi în mărime de 32837,10 lei.

Sub aspectul dat, Colegiul reține ca fiind relevante speței prevederile art. 118 alin.

(1) Cod de procedură civilă, care statuează că, fiecare parte trebuie să dovedească

circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea

nu dispune altfel.

În consecință, Colegiul consideră ca fiind irelevantă ipoteza instanțelor de

judecată referitor la faptul că, deoarece reclamantul nu dispune de un alt mijloc juridic

prin care și-ar putea recupera pierderea suferită, a admis acțiunea depusă de

Inspectoratul General al Poliției al MAI în scopul restabilirii echilibrului patrimonial

între părțile acestui raport juridic.

Colegiul subliniază că această concluzie derivă din faptul că instanțele de judecată

la examinarea cauzei nu au elucidat pe deplin aspectele ce ține de prevederile care

stabilesc drepturile și împuternicirile ale Inspectoratului General al Poliției al MAI față

de Inspectoratul de Poliție Buiucani întru înaintarea unei astfel de acțiuni, în condițiile

când aceste instituții sunt persoane juridice distincte ce au un organ de conducere diferit

și dețin conturi trezoreriale separate.

10

Tot aici Colegiul menționează că reclamantul în acțiunea înaintată pretinde la

suma de 32837,10 lei invocând un singur temei legal – art.1398 Cod civil, dar două

circumstanțe diferite.

Astfel, reclamantul a pretins la suma de 32837,10 lei transferată în beneficiul

pârâtului prin dispoziția de plată nr. 28 din 24.10.2013 (f.d.13) și ordinul de plată

nr.305 din 03 octombrie 2014 (f.d.14).

Colegiul concluzionează că cerința reclamantului este neîntemeiată, deoarece

sumele bănești au fost transferate de către Inspectoratul de Poliție Buiucani și nu de

către reclamant. Respectiv, ultimul nu dispune de un anumit drept asupra mijloacelor

bănești menționate și nici nu poate pretinde la restituirea acestora de către pârât.

Colegiul mai indică că, reclamantul a pretins la suma de 32837,10 lei rezultând și

din faptul că conform hotărârii din 08 octombrie 2013 a Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău era obligat la plata sumei de 47839,87 de lei în beneficiul reclamantului. Însă,

la punerea în executare a actului judecătoresc, executorul judecătoresc nu a luat în

considerare că hotărârea judecătorească a fost deja executată parțial.

În raport cu această circumstanță invocată de către reclamant, Colegiul, de

asemenea, consideră că acțiunea urmează a fi respinsă din următoarele considerente.

Conform materialelor cauzei, prin hotărârea din 08 octombrie 2013 a Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău s-a dispus încasarea de la Inspectoratul General al Poliției în

beneficiul lui Igor Hlopețchi a sumei de 47839,87 de lei.

În vederea executării anume a acestei hotărâri judecătorești, de către executorul

judecătoresc Bănărescu Anatolie, a fost emis ordinul incaso nr. 79 din 25 noiembrie

2014 care a fost executat la data de 02 decembrie 2014.

Astfel Colegiul constată că o altă sumă de bani decât cea indicată în hotărârea nr.

3-1689/13 nu a parvenit de la Inspectoratul General al Poliției la contul executorului

judecătoresc Bănărescu Anatolie în vederea executării actului judecătoresc de

dispoziție.

Mai mult ca atât, Colegiul reține că acțiunile executorului judecătoresc au fost

verificate de către instanțele de judecată care au stabilit legalitatea și corectitudinea

acestora.

Din considerentele expuse supra și pornind de la faptul că atât decizia instanței de

apel, cât și hotărârea primei instanțe au fost adoptate ca rezultat al interpretării eronate

a normelor de drept material, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul declarat, va casa decizia instanței

de apel și hotărârea primei instanțe și va pronunța o nouă hotărâre de respingere a

cererii de chemare în judecată depusă de Inspectoratul General al Poliției al MAI.

În conformitate cu art. 442, 445 alin.(1) lit. b), alin.(3) Cod de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Hlopețchi Igor Pavel și avocatul Hlopețchi Igor

Igor.

Se casează decizia din 24 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din

27 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în cauza civilă, la cererea

de chemare în judecată depusă de Inspectoratul General al Poliției al Ministerului

11

Afacerilor Interne împotriva lui Hlopețchi Igor, intervenienți accesorii executorul

judecătoresc Bănărescu Anatolie și Trezoreria Teritorială Chișinău a Ministerului

Finanțelor cu privire la încasarea sumei și se pronunță o hotărâre nouă prin care:

-se respinge cererea de chemare în judecată depusă de Inspectoratul General al

Poliției al Ministerului Afacerilor Interne împotriva lui Hlopețchi Igor, intervenienți

accesorii executorul judecătoresc Bănărescu Anatolie și Trezoreria Teritorială

Chișinău a Ministerului Finanțelor cu privire la încasarea sumei.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

12