2ra-2308/15 — Restabilire la lucru

Prima instanţă: V. Nogai. dosarul nr. 2ra-2308/15 Instanţa de apel:Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi. ÎNCHEIERE 23 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă Preşedintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Ion Druţă Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către recurentul Vasile Grecu, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Grecu împotriva Primăriei oraşului Râşcani, cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 21 mai 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Vasile Grecu şi a fost menţinută hotărârea judecătoriei Glodeni din 03 martie 2015, c o n s t a t ă La 11 februarie 2013, reclamantul Vasile Grecu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei or.

Râşcani cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, la 21 ianuarie 2013, prin dispoziţia nr. 3, a primarului or. Râşcani, a fost eliberat din funcţia de director al Î.M. „Apă - Canal”, din or. Râşcani în legătură cu lichidarea întreprinderii. Consideră reclamantul că, dispoziţia respectivă este ilegală şi nejustificată. Afirmă reclamantul că, la 12 decembrie 2012 a depus cerere prealabilă către pârât, prin care a cerut respectarea procedurii de concediere prevăzută de legislaţia muncii. Specifică reclamantul că, pârâtul a ignorat cerinţa acestuia, reclamantul fiind concediat cu încălcarea procedurii şi a drepturilor sale.

Cere reclamantul Vasile Grecu, anularea dispoziţiei nr. 3 din 21 ianuarie 2013 emisă de primarul or. Râşcani, prin care a fost concediat din funcţia de director al Î.M. „Apă - Canal”, din or. Râşcani, restabilirea în funcţia de director al Î.M. „Apă-Canal”, din or. Râşcani, încasarea din contul pârâtului în beneficiul reclamantului, începând cu 21 ianuarie 2013 a salariului pentru absenţa forţată de la locul de muncă, reieşind din mărimea salariului mediu lunar de 8701 lei, repararea prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea judecătoriei Glodeni din 03 martie 2015, acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 21 mai 2015 a fost respins apelul declarat de către Vasile Grecu şi a fost menţinută hotărârea judecătoriei Glodeni din 03 martie 2015. La 21iulie 2015, recurentul Vasile Grecu, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, cerând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii. În motivarea recursului, recurentul a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, şi nici cu hotărârea primei instanţe, deoarece acestea ar fi fost emise cu interpretarea eronată a normelor de drept material. Mai mult ca atât, consideră recurentul că ambele instanţe de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi eronat ar fi interpretat-o.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către recurentul Vasile Grecu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, dar a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel şi prima instanţă, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului, invocate în speţă, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către recurentul Vasile Grecu ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul recurentului Vasile Grecu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Mihai Poalelungi judecătorul Judecătorii Ion Druţă Oleg Sternioală