2ra-1773/15 — Recuperarea prejudiciului material

prima instanță: N. Costin, dosarul nr. 2ra-1773/15 instanța de apel: M. Guzun, A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 16 septembrie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ciorici Constantin, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ciorici Constantin împotriva Societății pe Acțiuni „Întreprinderea de lucrări tehnico-sanitare „Lalea-5” cu privire la apărarea dreptului de proprietate, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Ciorici Constantin și menținută hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 27 octombrie 2014, prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 20 februarie 2014, Ciorici Constantin a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Întreprinderea de lucrări tehnico-sanitare „Lalea-5” cu privire la apărarea dreptului de proprietate.

În motivarea acţiunii a indicat că conform contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinței în proprietate privată din 18 ianuarie 1996, deține dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.4 „a” din mun. Chișinău, str.31 august 1989, 40. Menționează, că pârâtul fără acordul său, în mod unilateral a demolat niște construcții din spatele casei sale, iar lucrările de desființare î-i afectează bunul imobil, care îi aparține cu drept de proprietate. Susține că în rezultatul acțiunilor ilegale, peretele casei sale se dărâmă, formându- se fisuri şi respectiv, distrugându-se fundamentul imobilului, iar toate acestea au condus la o stare nesatisfăcătoare a casei de locuit, care necesită reparație urgentă.

Invocă că în rezultatul acțiunilor ilegale ale pârâtului, i s-a cauzat un prejudiciu material considerabil, mărimea căruia poate fi stabilită prin intermediul unei expertize tehnice. Afirmă că a fost impus să se adreseze cu o plângere către Ministerul Construcțiilor al RM, la Inspectoratul de Poliție sect. Centru, Pretura sect. Centru și SA „Apa-Canal Chișinău”, iar prin răspunsurile recepţionate de la organele respective a fost informat că, în rezultatul lucrărilor de demolare, efectuate de către angajații Întreprinderii de lucrări tehnico-sanitare „Lalea-5” s-a produs defectarea rețelei de evacuare a apelor uzate. La fel, indică că prin răspunsul Preturii sect. Centru mun.

Chișinău, s-a indicat că ultima a solicitat Inspecției de Stat în Construcții stoparea lucrărilor până la aplanarea conflictului apărut, conform legislației în vigoare, Direcției Generale Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare sistarea valabilității autorizației de desființare propunându- i să se adreseze în instanța de judecată cu acțiune privind apărarea dreptului de proprietate. Solicită încasarea din contul SA „Întreprinderea de Lucrări Tehnico-sanitare „Lalea 5”în beneficiul său a prejudiciul material ce constituie costul lucrărilor de reparaţie, cuantumul căruia urmînd a fi stabilit prin efectuarea unei expertize tehnice. Prin hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 27 octombrie 2014, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 martie 2015, a fost respins apelul declarat de către Ciorici Constantin și menținută hotărârea primei instanțe. În motivarea deciziei, instanța a invocat prevederile art. 1398 alin.(1) din Cod civil, care reglementează temeiul şi condiţiile generale ale răspunderii delictuale şi care indică că cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune. Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanța de apel reținut că Ciorici Constantin nu şi-a exercitat obligațiunea probațiunii în judecată, stabilită de art. 118 alin.(1) CPC, şi nu a dovedit că lucrările efectuate de SA „Întreprinderea de Lucrări Tehnico-sanitare „Lalea 5” i-au afectat bunul imobil.

La 18 mai 2015, Ciorici Constantin a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural. Susține că instanțele inferioare la emiterea hotărârii nu au examinat minuțios probele anexate la materialele pricinii, iar potrivit prevederilor art. 123 alin. (4) din Cod civil, faptele care conform legii sunt prezumate a fi stabilite nu trebuie dovedite de persoana în a cărei favoare se prezumă, însă, în speță prezumția instituită de către legiuitor, pe parcursul dezbaterilor judiciare nu a fost răsturnată, precum și nu au fost aduse careva probe în acest sens.

Menționează că instanțele inferioare nu au dat apreciere faptului că în urma controlului efectuat s-a constatat cu certitudine că în rezultatul lucrărilor de demolare, efectuate de către angajații intimatului s-a produs defectarea rețelei de evacuare a apelor uzate, după care Pretura sect. Centru, prin răspunsul expediat a menționat că a solicitat Inspecției de Stat în Construcții stoparea lucrărilor până la aplanarea conflictului apărut, conform legislației în vigoare, iar Direcției Generale Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare sistarea valabilității autorizației de desființare.

La fel, indică că instanțele inferioare au omis faptul că la materialele cauzei au fost anexate probe care confirmă cu certitudine că intimatul fără acordul său, în mod unilateral a demolat niște construcții din spatele casei sale, cu atât mai mult că lucrările de desființare, efectuate de ultimul îi afectează bunul imobil, care îi aparține cu drept de proprietate și anume peretele casei de locuit se dărâmă, în perete s-au format fisuri şi fundamentul se distruge, iar toate acestea au condus la faptul că casa se află într-o stare nesatisfăcătoare și necesită reparație urgentă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Ciorici Constantin este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Ciorici Constantin nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Ciorici Constantin asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ciorici Constantin ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Ciorici Constantin se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari