2ra-330/18 — revendicarea bunului, demolarea constructiei, compensarea chltuielilor de judecata

2ra-330/18 — revendicarea bunului, demolarea constructiei, compensarea chltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2ra – 330/18

Instanța de fond: Judecătoria Buiucani

Judecătorul: A. Danilov,

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: L. Popova, V. Efros, I. Muruianu,

Î N C H E I E R E

21 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova,

judecători Nicolae Craiu,

Dumitru Visternicean,

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Lilia Prodan, împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2017,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Dîru Constantin

împotriva lui Prodan Eugen și Prodan Lilia privind revendicarea bunului,

demolarea construcției și compensarea cheltuielilor de judecată,

C O N S T A T Ă:

La data de 12 mai 2015, Dîru Constantin a depus o cerere de chemare în

instanța de judecată către Prodan Eugen și Prodan Lilia privind revendicarea de la

Prodan Eugen și Prodan Lilia porțiunea sa de teren ocupată illegal, obligarea lui

Prodan Eugen și Prodan Lilia să demoleze pe cont propriu construcțiile amplasate

pe terenul situat în mun. Chișinău, or. XXXXXX, Întovărășirea Pomilegumicolă

XXXXXX, lot. XXXXXX cu numărul cadastral XXXXXX și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la data de 18 septembrie 2014 a procurat

terenul amplasat în mun. Chișinău, or. XXXXXX, Întovărășirea Pomilegumicolă

XXXXXX (în continuare ÎP XXXXXX), lot. 45 cu numărul cadastral XXXXXX,

iar extrasul din Registrul bunurilor imobile confirmă faptul că, terenul are o

suprafață de 0,0632 ha.

1

Relevă că, în cadrul pregătirii documentelor pentru construcția unei case de

livadă a solicitat elaborarea unui plan geografic și în luna octombrie 2014, de

către CCP „Larmi”, posesor al licenței nr.034775 din 04 iunie 2010, a fost

întocmit planul topografic pentru proiectare, însă în urma realizării lucrărilor i s-a

comunicat că hotarele juridice nu corespund cu cele de facto și acest lucru este

transpus în planul întocmit de CCP „Larmi”, conform căruia reiese că vecinul a

trecut pe terenul său cu aproape doi metri.

Menționează că, a aflat că pe terenul său, vecinul său Prodan Eugen a

construit gard și încă alte două construcții, hotarele terenului reclamantului sunt

indicate în Planul Geometric a bunului imobil, la stabilirea cărora a fost utilizat

sistemul de coordonare MOLDREF 99.

Afirmă că, potrivit Extrasului din Registrul bunurilor immobile, terenul

vecinului are suprafața de 0,0522 ha și este amplasat în ÎP XXXXXX, lotul avînd

numărul XXXXXX, iar din câte cunoaște, terenul vecinului nu are adresă propriu-

zisă.

Explică că, a încercat de nenumărate ori să soluționeze amiabil cu pârâtul

Prodan Eugen situația, adică litigiul în cauză, însă ultimul categoric a refuzat

acest lucru, din discuțiile purtate cu pârâtul a înțeles că acesta samovolnic a decis

să treacă hotarele și a construit gardul cât și două construcții pe terenul

reclamantului.

Invocă că, pârâtul Prodan Eugeniu, a construit ilegal pe o porțiune din

terenul său un gard, cât și două construcții, prin aceste acțiuni îi este încălcat

dreptul de proprietate al reclamantului și este îndreptățit să solicite instanței de

judecată protejarea acestui drept.

Solicită reclamantul revendicarea de la Prodan Eugen și Prodan Lilia

porțiunea sa de teren ocupată illegal, obligarea lui Prodan Eugen și Prodan Lilia

să demoleze pe cont propriu construcțiile amplasate pe terenul situat în

mun. Chișinău, or. XXXXXX, Întovărășirea Pomilegumicolă „ XXXXXX”, lot.

XXXXXX cu numărul cadastral XXXXXX și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 25 octombrie 2016,

s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Dîru

Constantin.

La 08 noiembrie 2016 Dîru Constantin a depus cererea de apel nemotivat

împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 25 octombrie 2016,

iar la 09 decembrie 2016, Dîru Constantin a depus cererea de apel motivată

solicitând, admiterea apelului, casarea hotărârii judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 25 octombrie 2016 ca ilegală, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin

care să fie fie admisă cererea de chemare în judecată integral. (f.d.153;

158-160 Vol. I)

2

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2017 s-a admis apelul

declarat de către Dîru Constantin. S-a casat hotărârea Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din 25 octombrie 2016, cu adoptarea unei noi hotărâri prin care s-a

admis integral acțiunea intentată de Dîru Constantin către Prodan Eugen și

Prodan Lilia privind revendicarea bunului, demolarea construcției și încasarea

cheltuielilor de judecată. S-a revendicat de la Prodan Eugen și Prodan Lilia lui

Dîru Constantin, porțiunea de teren ocupată ilegal, s-a obligat Prodan Eugen și

Prodan Lilia să demoleze pe cont propriu construcțiile amplasate pe terenul lui

Dîru Constantin situat în mun. Chișinău, or. XXXXXX, Întovărășirea

Pomilegumicolă „ XXXXXX”, lot. XXXXXX cu numărul cadastral XXXXXX și

s-a încasat din contul lui Prodan Eugen și Prodan Lilia, în beneficiul lui Dîru

Constantin suma de 3500 (trei mii cinci sute) lei cu titlu de cheltuieli de asistență

juridică suportate în instanța de apel. (f.d.221-231, Vol. I)

În susținerea poziției sale, Curtea de Apel a reținut că, prima instanță nu a

dat eficiență deplină circumstanțelor cauzei și înscrisurilor prezentate, fapt ce a

condus la adoptarea hotărârii, care nu este bazată pe fundament temeinic și

materialul probator administrat.

Instanța de apel remarcă că, din materialele cauzei, se deduce că la

18 septembrie 2014, Dîru Constatin a procurat terenul amplasat în mun. Chișinău,

or. XXXXXX, ÎP „XXXXXX”, lotul nr. XXXXXX cu numărul cadastral

XXXXXX, fapt confirmat prin copia contractului de vânzare-cumpărare nr. 2222

din 18 septembrie 2014, iar în baza extrasului din registrul bunurilor imobile se

confirmă că Dîru Constatin este proprietarul acestui teren cu suprafața de

0,0632 ha.

Colegiul reține și faptul că, încălcarea dreptului de proprietate asupra

imobilului care aparține apelantului este de natură continue și în acest caz fiind

inprescriptibil termenul de înlăturare a încălcării acestui drept. Astfel nu pot fi

reținute argumentele instanței de fond despre aplicabilitatea prevederilor art.390

Cod Civil al Republicii Moldova, or, edificând construcțiile pe terenul

reclamantului, pârâții nu au manifestat buna credință, astfel lor le este cu putință a

fi imputată premeditarea sau culpa gravă.

Instanța de Apel conchide că, din considerente că construțiile sunt deja

ridicate, urmează a fi revendicat de la Prodan Eugeniu și Prodan Lilia porțiunea

de teren ocupată illegal și cu obligarea acestora să demoleze pe cont propriu

construcțiile amplasate pe terenul lui Dîru Constantin amplasat în mun. Chișinău,

or. XXXXXX, ÎP „XXXXXX”, lotul nr. XXXXXX cu numărul cadastral

XXXXXX.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 09 octombrie 2017 Lilia

Prodan a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a

3

deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2017 cu menținerea Hotărârii

judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 25 octombrie 2016.

În susținerea recursului recurenta a indicat, că instanța de fond corect a emis

soluția sa în vederea respingerii cererii de chemare în judecată înaintată de Dîru

Constantin.

Menționează că, Dîru Constantin la înaintarea cereri de apel nu a demonstrat

că în posesia sa și a lui Prodan Eugen se află vreun bun nelegitim, adică teren, iar

prin declarațiile sale a dus instanța de apel în eroare.

Indică că, în anul 2005 fosta proprietară a terenului, Svirid Rozalia s-a

adresat cu careva plângeri pe faptul că a depășit limitele hotarului, însă organele

competente examinând cazul au constatat că nu s-a admis nici o încălcare a

limitelor de teren și că gardul a fost construit legal.

Mai indică că în posesia sa nu se află nici un bun al intimatului, iar deținerea

ilegală a terenului nu a fost demonstrată de către Dîru Constantin.

Consideră că, instanța de apel a examinat sub aspectul unilateral al părții

apelante, la baza deciziei au fost puse declarațiile intimatului care a avut scopul

de a duce instanța în eroare, însă fără a fi probate, argumentele aduse fiind

declarative, iar urmare a acestui fapt a fost emisă o decizie neîntemeiată și

nemotivată.

Reține că, fostul proprietar al terenului, Svirid Rozalia a tăinuit la momentul

tranzacției de vânzare – cumpărare situația de fapt a terenului și circumstanțele

adevărate, nu a fost demonstrat prin probe veridice, pertinente și concludente că

construcția gardului este ilegală.

Consideră că anume fosta proprietară l-a prejudiciat pe Dîru Constantin la

momentul vânzării – cumpărării terenului litigios.

La 16 februarie 2018, Dîru Constantin a depus referință la cererea de recurs

depusă de Prodan Lilia împotriva Deciziei Curții de Apel Chișinău din

08 iunie 2017 în care menționează că nu este de acord cu recursul înaintat de

Prodan Lilia și solicită respingerea acestuia ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. 1) CPC recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recurentul, Grosu Vasile s-a conformat

prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 08 iunie 2017, în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Prodan Lilia în raport cu

materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi

declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți

4

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care

nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod

eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost

judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina

a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate

regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema

drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește

procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări

decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta

etapă este de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul

ilegal al deciziei atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma

drepturilor garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în

materie civilă trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil,

consfințite de art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la

justice și la dreptul subsecvent de a fi audiat de о instanta judecatoreasca

(hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra

5

Greciei din 27 martie 2014).

In acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât

condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc

scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de

administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO

(hotarârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din

2 octombrie 2014), iar în concepția CEDO, nu se impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra

Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Prodan Lilia,

este declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3),

(4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziilor instanței de apel, i-ar

alegațiile invocate în recurs nu indică încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de

apel, respectiv, nu constituie temei pentru declararea recursului admisibil.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de către Prodan Lilia, ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Recursul, declarat de către Prodan Lilia, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecători Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

6