2ra-1311/18 — demolarea construcției neautorizate, repararea prejudiciului material și moral

2ra-1311/18 — demolarea construcției neautorizate, repararea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.2ra-1311/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana (Jud: I. Secrieru)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Jud: I. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru

ÎNCHEIERE

18 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecător Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Iuliana Oprea

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Iurie Chirică,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Iurie Chirică,

împotriva lui Nicolae Neceaev, Societății cu Răspundere Limitată „Deltavist” cu

privire la demolarea construcției neautorizate, repararea prejudiciului material și

moral, încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 6 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul depus de Iurie Chirică și s-a menținut hotărârea din 31 iulie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

c o n s t a t ă :

La 14 martie 2017, Iurie Chirică a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Nicolae Neceaev, Societății cu Răspundere Limitată „Deltavist” cu

privire la demolarea construcției neautorizate, repararea prejudiciului material și

moral, încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, în baza contractului de

vânzare-cumpărare nr. 6775 din 15 iulie 2007, este proprietarul lotului pomicol

din Întovărășirea Pomicolă „Codru” nr. cadastral 0131107.057, cu suprafața de

0,059 ha și construcția rezidențială (casă), care se află în extravilanul or. Codru,

mun. Chișinău.

Reclamantul a menționat că, la momentul procurării lotului de teren, în

vecinătate, Onei Alexandru, deținea o construcție și garaj, iar pe lotul de teren a

lui Neceaev Nicolae erau aranjate blocuri de beton în calitate de fundament a unei

construcții cu dimensiuni de 6mx6m, care era acoperit cu plite din beton. Alte

1

careva construcții pe lotul pârâtului nu erau, inclusiv, fiind îngropați doar pari din

beton.

Iurie Chirică a relatat că, la 28 mai 2009, a efectuat expertiza tehnică a

construcției existente pe lotul procurat și au fost prescrise măsuri de întărire a

fundamentului, a fost efectuată schema topografică cu stabilirea hotarelor, iar în

baza certificatului de urbanism nr. 109 din 30 septembrie 2009, a fost elaborat

proiectul de finalizare cu reconstrucția căsuței de livadă cu gard capital în limita

hotarelor stabilite.

Proiectul a fost verificat de serviciul de stat pentru verificarea și expertizarea

proiectelor și construcțiilor la 26 octombrie 2009, după care a fost eliberată

autorizația de construcție nr. 57 din 28 octombrie 2009.

Reclamantul a invocat că toate construcțiile sunt situate într-o linie dreaptă

de la drum, acest fapt fiind prevăzut de proiectul de sistematizare a teritoriului

asociațiilor de vile confirmat de către administrația publică locală a rl. Ialoveni în

anul 1988 în administrarea cărora se aflau loturile de teren date.

Iurie Chirică a notat că, în perioada 2012-2014, construcția de pe lotul său

de teren, a fost edificată, cu respectarea proiectului de sistematizare a teritoriului,

care prevede că distanța dintre peretele casei și hotarul lotului de teren a vecinului

să fie de minimul 3 metri, iar între case să fie asigurată distanța de 6 metri.

Astfel, reclamantul a afirmat că, în anul 2014, pârâtul, nefiind proprietarul

lotului de teren, a inițiat lucrări de pregătire a șantierului pe loturile de teren nr.

cadastral 0131107.058 și 0131 107.059. În anul 2015, Neceaev Nicolae a devenit

proprietar al loturilor date, și, folosind fundamentul existent cu dimensiunile de

6mx6m a început lucrări de construcție, care, inițial, nu afectau interesele sale,

efectuându-se la nivelul de întărire a fundamentului prin consolidarea pilonilor de

beton.

Iurie Chirică a relatat că la sfârșitul anului 2015-începutul anului 2016,

pârâtul folosindu-se de faptul că, căsuța de vacanță a sa nu a fost vizitată, a

edificat, cu ajutorul unei companii de construcție, casa de locuit cu două nivele cu

extinderea ei spre gardul ce îi aparține.

În acest sens, reclamantul a indicat că, urmare a edificării imobilului de către

pîrît îi sunt afectate drepturile sale în calitate de proprietar al terenului și

construcțiilor și anume îi sunt afectate pavajul, tencuiala decorativă, acoperișul

șopronului și țeava de canalizare.

Mai mult, Iurie Chirică a specificat că construcția dată a fost edificată fără

să se țină cont de proiectul de sistematizare a teritoriului Întovărășirii Pomicole

„Codru”, referitor la distanța de 3 metri de la gard și edificării construcțiilor în

linie dreaptă.

Dorind soluționarea amiabilă a litigiului, reclamantul a indicat că, s-a adresat

mamei pârâtului, care i-a comunicat că, Neceaev Nicolae este proprietarul lotului,

2

și că, acesta se ocupă de construcția respectivă. Reclamantul a solicitat pârâtului

înlăturarea încălcărilor, ceea ce nu a fost efectuat, continuându-și construcția, fără

să prezinte careva acte care au permis micșorarea distanței dintre imobile până la

0,95 metri.

În primăvara anului 2016, construcția a fost acoperită și instalate termopane,

iar o parte din acoperișul construcției s-a extins asupra teritoriului reclamantului

astfel încât scurgerile au fost îndreptate spre terenul său.

Reclamantul a notat că în luna octombrie 2016, angajații companiei de

construcții, care efectuau lucrări de tencuială a pereților la imobilul pârâtului, i-a

murdărit fațada imobilului și pavajul din ogradă. Contactând pârâtul, acesta i-a

indicat că a încheiat contract cu Societatea cu Răspundere Limitată „Deltavist”,

care efectuează lucrările și care răspunde pentru acestea.

Iurie Chirică a indicat că, la 24 octombrie 2016, a fost contactat telefonic de

un reprezentant al Societății cu Răspundere Limitată „Deltavist”, care i-a

comunicat că, are încheiat cu pârâtul un contract și că, se va ocupa de amenajarea

teritoriului în baza proiectului elaborat și autorizat, iar referitor la abaterile comise

până la moment, societatea nu este responsabilă.

Astfel, reclamantul a susținut că ulterior teritoriul a fost îngrădit și s-au

început lucrările de amenajare a teritoriului, care de fapt au fost lucrări de

construcție prin extinderea construcției existente, prin ridicarea construcțiilor din

beton pe perimetru care servește ca fundament pentru alte construcții.

La 10 decembrie 2016, reclamantul a stabilit că toată construcția din beton

ridicată în apropierea gardului depășește construcția sa, iar accesul la deservirea

gardului este îngrădit, creând umbră pe sectorul său. În acest sens, el a apelat la

constructorii angajați de pârât și la mama pârâtului, dar nu s-a soldat cu succes.

Prin urmare, s-a adresat la organele de politie și Primăria or. Codru, mun.

Chișinău.

Reclamantul a specificat că construcția din beton dea lungul gardului existent

se ridică deasupra acestuia, iar pe lângă casa de locuit se extinde anexe până la

gard, pereții fiind ridicați pentru construcție de beton executată și folosită ca

fundament, care este legat cu toată construcția din beton pe perimetrul la ambele

sectoare și care nu pot fi calificate ca stabilire de hotare, sau lucrări de întărire a

pereților- suport, ci denotă efectuarea lucrărilor capitale, care necesită autorizație

din partea organelor competente.

Iurie Chirică a indicat că adresările sale către Societatea cu Răspundere

Limitată „Deltavist” și mama pârâtului, au rămas fără răspuns. Arhitectul or.

Codrul a ieșit la fața locului și a stabilit că, construcția este neautorizată iar

ulterior, i-a comunicat că lucrările au fost stopate. Concomitent prin scrisoarea

Primăriei or. Codru din 6 ianuarie 2017, reclamantul a fost informat că, nu a

3

autorizat careva lucrări și nu a eliberat careva autorizații referitor la construcțiile

de pe loturile pârâtului.

Totodată, reclamantul a menționat că Inspecția de Stat în construcții, a

mușamalizat cazul, informându-l că, la momentul verificării careva lucrări nu se

efectuau și că, nu s-a stabilit legătura Societății cu Răspundere Limitată

„Deltavist” cu lucrările efectuate pe loturile pârâtului.

Iurie Chirică a solicitat obligarea lui Nicolae Neceaev de a demola

construcția samavolnică de pe loturile pomicole nr. 28 și 29 din Întovărășirea

Pomicolă „Codru” cu nr. cadastral 0131 107.058 și 0131107.059, situate în or.

Codrul, mun. Chișinău, extravilan, în special, casa de locuit în trei nivele, anexa

la aceasta și construcția din beton armat situat de-a lungul hotarului între sectoare

de teren cu nr. cadastral 0131107.058, ce aparține pârâtului și lotului de teren cu

nr. cadastral 0131107.057 ce aparține reclamantului; încasarea din contul

Societății cu Răspundere Limitată „Deltavist” în beneficiul său a prejudiciului

material în sumă de 20 000 lei, încasarea în mod solidar din contul Societății cu

Răspundere Limitată „Deltavist” și Nicolae Neceaev în beneficiul său a

prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei.

În cadrul susținerilor verbale, Iurie Chirică a solicitat obligarea lui Nicolae

Neceaev de a demola construcția samavolnică de pe loturile pomicole nr. 28 și 29

din Întovărășirea Pomicolă „Codru” cu nr. cadastral 0131 107.058 și

0131107.059, situate în or. Codrul, mun. Chișinău, extravilan, în special, casa de

locuit în trei nivele, anexa la aceasta și construcția din beton armat situat de-a

lungul hotarului între sectoare de teren cu nr. cadastral 0131107.058, ce aparține

pârâtului și lotului de teren cu nr. cadastral 0131107.057 ce aparține

reclamantului; încasarea în mod solidar din contul lui Nicolae Neceaev și

Societății cu Răspundere Limitată „Deltavist” în beneficiul său a prejudiciului

material în sumă de 13 353,84 lei și a prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei

(f.d. 114-120).

La 20 iunie 2017, Nicolae Neceaev a depus cerere reconvențională împotriva

lui Iurie Chirică cu privire la demolarea construcției (f.d.82-85).

Prin încheierea din 20 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, a

fost refuzată în primire cererea reconvențională depusă de Nicolae Neceaev și a

fost restituită, deoarece admiterea cererii reconvenționale nu exclude în tot sau în

parte admiterea cererii inițiale. Astfel, instanța a concluzionat că Nicolae Neceaev

în situația în care consideră că reclamantul îi încalcă prin construcțiile invocate

careva drepturi, nu este privat de dreptul de a depune cerere separată cu asemenea

pretenții (f.d. 86-87).

Prin hotărârea din 31 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, s-a

admis parțial acțiunea depusă de Iurie Chirică. S-a încasat din contul lui Nicolae

Neceaev în beneficiul lui Iurie Chirică prejudiciul material în sumă de 11 553, 84

4

lei, cheltuielile de judecată ce constă din sumă plătită specialistului în mărime de

1 800 lei și taxa de stat proporțional pretenției admise în sumă de 346, 61 lei, în

total suma de 13 700, 45 lei. În rest, în partea demolării construcției neautorizate

și repararea prejudiciului moral, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată. Măsura

de asigurare aplicată prin încheierea din 15 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Ciocana prin care a fost sistată autorizarea și executarea lucrărilor de

construcție pe loturile de teren cu nr. cadastral 0131107.058 și 0131107.059

situate în extravilanul or. Codrul, mun. Chișinău, care aparține cu drept de

proprietate lui Nicolae Neceaev, a fost anulată (f.d. 128-137).

Prin deciziei din 6 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul depus de Iurie Chirică și s-a menținut hotărârea din 31 iulie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana (f.d. 189-203).

La 12 martie 2018, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa

participanților la proces copia deciziei adoptate (f.d. 204).

La 17 mai 2018, Iurie Chirică a depus recurs împotriva deciziei din 6

februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe în partea respingerii acțiunii

cu emiterea în această parte a unei noi decizii cu privire la admiterea acțiunii.

Recurentul Iurie Chirică, în motivarea recursului, a indicat că instanțele de

judecată la adoptarea hotărârilor contestate, au aplicat și interpretat eronat

normele dreptului material aplicabile raportului juridic litigios în partea

respingerii acțiunii.

Recurentul menționează că nu a tolerat încălcările admise de Nicolae

Neceaev, fapt indicat de către instanța de apel, deoarece prin scrisoarea

Întovărășirii Pomicole „Codrul Nou” din 6 februarie 2017, scrisoarea Întovărășirii

Pomicole „Codrul Nou” din 19 mai 2017, scrisoarea Inspectoratului de Poliție

Centru nr. 3915 din 15 martie 2017 și scrisoarea Inspecției de stat în construcții

nr. CHI-125/602/J-4 se denotă contrariu.

Totodată, recurentul a menționat că inițial a hotărât să soluționeze conflictul

pe cale amiabilă, pornind de la principiul respectării reciproce ca proprietarii

terenurilor vecine, însă văzînd că Nicolae Neceaev nu a întreprins nimic a apelat

la organele competente.

Iurie Chirică a susținut că instanțele de judecată nu au ținut cont de

Recomandarea nr. 7 din 1 noiembrie 2012 privind examinarea cererilor despre

recunoașterea dreptului de proprietate asupra construcției neautorizate încearcă să

legalizeze construcția intimatului.

În acest sens, recurentul a notat că instanțele de judecată nu au dat o apreciere

suficientă concluziei specialistului nr. 231 din 19 iunie 2017, considerând

atentarea inadmisibilă a construcției neautorizate numai prin cauzarea

prejudiciului material în sumă de 11 553,84 lei.

5

Astfel, Iurie Chirică a invocat că prejudiciul material stabilit de specialist

reflectă numai consecințele influenței negative a construcției neautorizate la

momentul cercetării, însă nu reflectă și nu înlătură atentarea inadmisibilă indicată

de specialist.

De asemenea, recurentul a notat că instanțele de judecată au ignorat

prevederile Legii nr. 163 din 9 iulie 2010 privind autorizarea executării lucrărilor

de construcție, prevederile Legii nr. 721 din 2 februarie 1996 privind calitatea în

construcții și Normativul în construcții „Sistematizarea teritoriului și a

localităților”, care prevăd că dreptul lui Nicolae Neceaev este un drept ilegal,

deoarece construcția ridicată de către ultimul a fost construită contrar prevederilor

imperative ale legii.

La 31 mai 2018, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție i-a comunicat cererea de recurs lui Nicolae

Neceaev și Societății cu Răspundere Limitată „Deltavist” informându-i că

referința se depune în termen de o lună de la data primirii scrisorii. În mod

corespunzător, dacă referința nu a fost prezentată în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 4 iulie 2018, intimatul Nicolae Neceav a formulat referință, solicitând

declararea inadmisibilă a cererii de recurs.

Până la examinarea cauzei, Societatea cu Răspundere Limitată „Deltavist”

nu a depus referință la cererea de recurs prin care să-și exprime opinia referitor la

recursul declarat.

Analizând admisibilitatea recursului, conform art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs

formulată de Iurie Chirică, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră în termen

recursul declarat de Iurie Chirică la 17 mai 2018, din următoarele motive.

În procedura de filtru, instanța de recurs a reținut că decizia integrală a

instanței de apel din 6 februarie 2018 a fost expediată în adresa părților la 12

martie 2018 (f. d. 204), iar conform copiei plicului se confirmă faptul că

recurentul a recepționat copia deciziei instanței de apel la 17 martie 2018 (f.d.

225).

6

În continuare, audiind raportul verbal al judecătorului-raportor și

verificând încadrarea în dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă a temeiurilor invocate în recurs, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată

existența temeiului prevăzut la art. 433 lit. a) CPC, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural. Temeiurile declarării recursului sunt enumerate

exhaustiv în alineatele (2), (3) și (4) ale acestui articol.

Rațiunea acestor dispoziții legale fundamentează ideea potrivit căreia

judecarea recursului exercitat conform Secțiunii II-a, Capitolul XXXVIII din

Codul de procedură civilă, are un caracter devolutiv și privește doar problemele

de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, nu și

temeinicia ei în fapt. În aceste condiții, trebuie observat caracterul extraordinar al

aceste căi de atac, la care se poate recurge doar în cazurile excepționale enunțate

de dispozițiile art. 432 alin. (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă.

Din acest punct de vedere, completul Colegiului își propune să verifice

esența și temeiurile recursului, precum și argumentele privind caracterul nelegal

al deciziei atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor

garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale (CEDO).

Instanța subliniază că în materie civilă Convenția nu garantează un drept de

recurs, dar că o eventuală procedură de examinare a admisibilității acestuia face

incident articolul 6 (a se vedea, inter alia, Kukkonen v. Finlanda (nr. 2), 13

ianuarie 2009, para. 24; Akaki Tchaghiashvili v. Georgia, 2 septembrie 2014, para.

34).

În plus, un stat care dispune de astfel de instanțe de recurs are obligația să se

asigure că justițiabilii se bucură de principiile unui proces echitabil garantate de

art. 6 alin. (1), în special de dreptul de acces la o instanță și de dreptul de a fi

audiat. (a se vedea, de exemplu, Erfar – Avef v. Grecia, 27 martie 2014, para. 39

– 40; Lebedinschi v. Republica Moldova, 16 septembrie 2015, para. 32).

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la

un tribunal al unei persoane poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității

contestațiilor înaintate prin intermediul căilor de atac, întrucât însăși natura sa

solicită o reglementare specială din partea statului, care beneficiază de o anumită

marjă de apreciere. În acest sens, condițiile pentru autorizarea unei cereri

introduse pe o cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite

pentru o cale de atac ordinară (a se vedea, inter alia, Marc Brauer v. Germania,

1 septembrie 2016, para. 34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, para. 64).

7

În același timp, în jurisprudența sa consecventă, Curtea Europeană a precizat

că interpretarea normelor de procedură reprezintă o chestiune de drept intern și

ține, în principiu, de competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate

a unei cereri de acest tip (a se vedea, de exemplu, Kukkonen v. Finlanda (nr. 2),

ibidem, para. 25; Vučković și alții v. Serbia (excepții preliminare), 25 martie 2014,

para. 80; Miessen v. Belgia, ibidem, para. 70).

Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

În același context, alin. (2) și (3) ale art. 432 din Codul de procedură civilă

prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de

drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alineatul (4) stabilește că

săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au condus sau ar

fi putut conduce la soluționarea greșită a pricinii, în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară

sau în cazul în care erorile comise au condus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Prin urmare, reglementările referitoare la formalitățile și termenele impuse

de articolele 433 și 432 alin. (2)-(4) din Codul de procedură civilă urmăresc

protejarea interesului părții, precum și competența asigurării interpretării unitare

a legii de către Curtea Supremă de Justiție. Aceste limitări urmăresc un scop

legitim, îndeplinind cerințele securității juridice și a bunei-administrări a justiției

(a se vedea, mutatis mutandis, Beniamin Nersesyan v. Armenia, 19 ianuarie 2010,

para. 22; Erfar – Avef, ibidem, para. 41, Marc Brauer, ibidem, para. 35; Miessen,

ibidem, para. 67; Trevisanato v. Italia, 16 decembrie 2016, para. 36 - 37).

În speță, instanța constată că cererea de recurs declarată de către Iurie Chirică

este formulată în baza art. 432 alin. (2) lit. a), b), c) , alin. (4) din Codul de

procedură civilă, așa cum prevede art. 437 alin. (1), lit. f) din Codul de procedură

civilă.

Completul judiciar notează că-i revine obligația de a verifica dacă

argumentele recurentului întrunesc condițiile necesare pentru a declara admisibil

cererea acestuia, inclusiv dacă normele de drept invocate în favoarea punctului

său de vedere sunt incidente la soluționarea fondului cauzei. Cu toate acestea,

trebuie subliniat că din succesiunea actelor dosarului reiese că recurentul a reluat

criticile formulate în faza procesuală anterioară și asupra cărora instanța de apel

deja s-a pronunțat.

Prin urmare, Colegiul constată că încălcările invocate, exprimate sub forma

unor enunțuri generale, fără a fi aprofundate, nu permit încadrarea lor în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau (4) din Codul de procedură civilă.

8

Deci, în mod evident, lipsește o formulare suficientă și adecvată în ceea ce

privește chestiunea de drept pusă în discuție pentru a identifica esența și temeiul

cererii de recurs, impuse de art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă.

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi audiat”, garantat de Convenție,

instanța notează că obligația de a motiva o hotărâre judecătorească poate varia în

funcție de natura deciziei în cauză (a se vedea, inter alia, Helle v. Finlanda, 19

decembrie 1997, para. 55; Latourniere v. Franța, 10 decembrie 2002, para. 2;

Hansen v. Norvegia, 2 octombrie 2014, para. 71 – 74). De fapt, în concepția

instanței europene, art. 6 alin. (1) nu impune motivarea detaliată a deciziei unei

instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un

recurs, ca fiind „lipsit de șanse de succes” (a se vedea, mutatis mutandis,

Kukkonen v. Finlanda (nr. 2), ibidem, para. 24; Beniamin Nersesyan, ibidem,

para. 23 – 24; Akaki Tchaghiashvili, ibidem, para. 34 sau Papaioannou v. Grecia,

2 iunie 2016, para. 45).

Mai mult, instanța observă că recurentul Iurie Chirică a formulat prezenta

cerere după ce a avut posibilitatea de a fi audiat de o instanță de fond și de o

instanță de apel, care au fost competente de a examina toate chestiunile de fapt și

de drept relevante litigiului (a se vedea, mutatis mutandis, Levages Prestations

Services v. Franța, 23 octombrie 1996, para. 48; A. Menarini Diagnostics S.R.L.

v. Italia, 27 septembrie 2011, para. 59; Akaki Tchaghiashvili, ibidem, para. 34).

În sfârșit, în limitele impuse de art. 439 alin. (3) din Codul de procedură

civilă, instanța conchide că recursul dedus judecății nu corespunde cerinței de a fi

„efectiv”, adică nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, care ar cuprinde

încălcări esențiale sau aplicări eronate din partea instanței judecătorești ierarhic

inferioară a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Din

aceste raționamente, completul Colegiului constată existența temeiului prevăzut

la art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, fiind respectat, în viziunea

instanței, raportul rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul

urmărit.

În conformitate cu art. 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și

nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, având în vedere circumstanțele stabilite supra, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție decide

în mod unanim că recursul declarat de către Iurie Chirică nu ridică probleme de

drept și nu poate fi acceptat spre examinarea în fond, urmând a fi considerat

inadmisibil.

9

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Iurie Chirică se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Iuliana Oprea

10