2ra-1107/18 — obligarea demolarfii constructiei efectuate neautorizat

2ra-1107/18 — obligarea demolarfii constructiei efectuate neautorizat (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2ra-1107/18

prima instanță: Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău

Judecător: S.Suvac

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: M.Guzun, L.Pruteanu, I.Cotruță

Î N C H E I E R E

13 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Dumitru Mardari

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Rupeț Igor,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Farmaciuc

Constantin, Ciorba Ruslan, Ciobanu Sergiu, Nanu Marian și Mîrzac Tatiana

împotriva lui Rupeț Igor, intervenient accesoriu Cooperativa de Construcție a

Locuințelor nr.203 (succesorul în drepturi Asociația de Coproprietari în

condominiu nr. 203) cu privire la apărarea dreptului de proprietate, prin obligarea

demolării construcției efectuate neautorizat și compensarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2017, prin care

a fost respins apelul declarat de către Rupeț Igor și a fost menținută hotărârea

Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 22 noiembrie 2016

c o n s t a t ă :

La 29 iunie 2016 Farmaciuc Constantin, Ciorba Ruslan, Ciobanu Sergiu,

Nanu Marian și Mîrzac Tatiana, reprezentați de către avocatul Holban Ion au depus

o cerere de chemare în judecată împotriva lui Rupeț Igor, intervenient accesoriu

Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr.203 (în continuare CCL nr.203) cu

privire la apărarea dreptului de proprietate, prin obligarea demolării construcției

efectuate neautorizat și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii Farmaciuc Constantin a indicat că este proprietarul

apartamentului nr. XXXX, Ciorba Ruslan al apartamentului nr. XXXX, Ciobanu

Sergiu al apartamentului nr. XXXX, Nanu Marian al apartamentului nr. XXXX și

Mîrzac Tatiana este proprietara apartamentului nr. XXXX, din blocul locativ situat

în XXXX.

Reclamanții au menționat că Rupeț Igor, fiind proprietarul apartamentului

nr. XXXX situat pe aceeași adresă, ilegal a efectuat o construcție anexă care le

afectează grav drepturile lor.

1

Au susținut că în perioada anului 2014, în lipsa autorizației și în lipsa

acordului tuturor locatarilor, de către pârât a fost edificat un perete despărțitor al

holului scării cu extinderea spațiului său din contul spațiului comun al locatarilor,

astfel încât, la moment deschiderea ușii instalate pe peretele despărțitor face

imposibilă accesul în ascensor.

Reclamanții au afirmat că în nenumărate rânduri i-au solicitat lui Rupeț Igor

de a remedia aceasta situație, dar încercările nu s-au soldat cu succes.

Au mai indicat că reprezentantul CCL nr.203, în vederea soluționării acestei

probleme, a depus un demers la poliție pentru a fi întreprinse măsurile de rigoare.

Ulterior, la 1 septembrie 2014 de către Inspecția de Stat în Construcții a fost

întocmit în privința lui Rupeț Igor procesul-verbal pentru construcția neautorizată a

unui perete.

La 24 august 2015 prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, Rupeț

Igor a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 179 Cod

contravențional.

Reclamanții au solicitat, apărarea dreptului de proprietate prin obligarea

demolării construcției efectuate neautorizat și încasarea cheltuielilor de asistență

juridică în mărime de 500 lei, precum și încasarea sumei de 100 lei cu titlu de taxă

de stat.

Prin hotărârea din 22 noiembrie 2016 a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău,

cererea de chemare în judecată înaintată de către Farmaciuc Constantin, Ciorba

Ruslan, Ciobanu Sergiu, Nanu Marian și Mîrzac Tatiana a fost admisă parțial. S-a

obligat Rupeț Igor să demoleze construcția efectuată neautorizat - peretele

despărțitor al holului scării comune cu ușa apartamentului nr. XXXX a blocului

locativ de pe XXXX. În rest, cerința privind încasarea cheltuielilor de judecată s-a

respins ca fiind neîntemeiată.

La 20 decembrie 2016 Rupeț Igor a depus cerere de apel nemotivat, prin care

a solicitat admiterea cererii, casarea parțială a hotărârii, pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care cererea de demolare să fie respinsă ca nefondată și depusă de o

persoană neîmputernicită, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

Curtea de Apel Chișinău prin încheierea din 12 decembrie 2017 a înlocuit

CCL nr. 203 cu succesorul în drepturi ACC nr.203. (f.d. 130)

Prin decizia din 12 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de către Rupeț Igor și a fost menținută hotărârea Judecătoriei

Ciocana, mun. Chișinău din 22 noiembrie 2016.

Pentru a decide astfel, instanțele de judecată ierarhic inferioare au reținut

prevederile art. 315 alin. (1), 344 alin. (1), 366 alin. (1), 367, 376 ale Codului civil,

care reglementează dispoziții generale privind dreptul de proprietate, proprietatea

comună și proprietatea comună în devălmășie, apărarea dreptului de proprietate,

precum și art. 5, 12 alin. (6), 36 ale Legii condominiului în fondul locativ din 30

martie 2000, care prevăd proprietatea comună în condominiu.

Cu referire la normele enunțate, s-a notat faptul că fiecare locatar, care

utilizează bunurile din condominiu, urmează să respecte dreptul celorlalți locatari

de a beneficia de acele bunuri.

2

Astfel, Colegiul a constatat că Rupeț Igor a edificat un perete despărțitor din

holul scării, în lipsa autorizațiilor și a acordului locatarilor blocului locativ din

XXXX, în cadrul spațiului care face parte din bunurile aflate în folosința comună a

proprietarilor apartamentelor.

Ca urmare, instanța de apel ținând cont de faptul că Rupeț Igor a fost

recunoscut vinovat în privința edificării unei construcții neautorizate, reieșind din

echilibrul dintre drepturile celor afectați, precum și luând în considerare interesul

public pentru a asigura punerea în aplicare efectivă a reglementărilor ce se referă la

construcții, a conchis că cerința reclamanților cu privire la demolarea construcției

efectuată neautorizat, întemeiat a fost admisă de prima instanță. Or, admiterea

acțiunii înaintate ar servi descurajării potențialelor acte de încălcare a legii ce ar

putea fi săvârșite de alte persoane.

Totodată, Curtea de Apel Chișinău a reținut că prima instanță just a respins

critica reprezentantului pârâtului cu referire la faptul că acțiunea a fost înaintată de

către reclamanții necorespunzători, aceasta deoarece dânșii s-au adresat cu

prezenta cerere de chemare în judecată sunt în drept de a cere demolarea

construcției edificate neautorizat, fiind proprietari ai apartamentelor din aceeași

scară a blocului locativ și sunt cei direct afectați de respectiva construcție, de

lucrările realizate ilegal de pârât. Mai mult, demolarea o poate cere orice terță

persoană interesată, iar reclamanții din speță fiind primele persoane interesate să

solicite acest lucru, datorită faptului că această construcție edificată ilegal nu

corespunde legislației în vigoare și împiedică exercitarea folosirii bunurilor

proprietate comună.

În acest sens just au fost respinse și argumentele reprezentantului pârâtului

în susținerea poziției de respingere a acțiunii reclamanților precum că lipsa

autorizației de construcție nu poate fi invocată în prezenta speță pentru

îndreptățirea cerinței de demolare a peretelui ridicat de pârât, având în vedere că

problema construcțiilor ilegale este larg răspândită, precum și cu scopul de a

asigura punerea în aplicare efectivă a prevederilor legale ce țin de edificarea

construcțiilor.

La 19 aprilie 2018, prin intermediul oficiului poștal, Rupeț Igor, a declarat

recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2017,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei și hotărârii primei instanțe, cu

pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii și încasarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea recursului a reiterat motivele de fapt și de drept invocate în

cererea de apel.

Rupeț Igor a indicat că instanțele de judecată au încălcat normele de drept

material și drept procedural, fapt ce servește temei de declarare a recursului, în

sensul art. 432 și 400 alin. (2) și (3) CPC.

Așadar, consideră că lipsa autorizației de construcție nu poate fi invocată

într-un raport juridic de drept civil în vederea îndreptățirii cerinței de demolare a

peretelui ridicat de către pârât, or, aceasta ține de un raport juridic de drept

administrativ stins și a fost pusă la baza răspunderii contravenționale ale pârâtului.

3

În acest context, instanțele de judecată urmau să analizeze și aprecieze

circumstanța de fapt care presupunea lipsa acordului vecinilor în vederea

construcției peretelui pretins a fi demolat.

Mai mult, instanța de apel nu a luat în considerare că modificările

constructive și utilizarea lor, se efectuează în baza hotărârii adunării generale a

CCL nr. 203, cu acordul proprietarilor direct afectați, or, la caz lipsește o asemenea

declarație, prin care toți sau majoritatea locatarilor își exprimă acordul sau

dezacordul ca fiind cei presupuși afectați.

Astfel, instanța de apel a omis și faptul că nu a identificat scara și etajul

apartamentelor a celor 5 proprietari, care susțin că le-a fost afectat sau îngrădit

modul de folosință și acces la ascensorul blocului locativ.

De asemenea, recurentul a remarcat și faptul că cerința privind demolarea

peretelui ridicat ține de un raport juridic de drept administrativ, care a fost pus la

baza răspunderii contravenționale a subiectului litigiului dat, conform hotărârii

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 24 august 2015, menținută prin decizia

Curții de Apel Chișinău din 28 octombrie 2015.

În rezultat, cadrul legal pertinent speței în circumstanțele descrise nu

prevede apărarea dreptului de proprietate prin obligare spre demolare, deoarece

afectarea nu este una inadmisibilă și gravă după cum menționează intimații, iar

ultimii nu au obiectat, cerință imperativă pentru a pretinde demolarea.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

La caz, se atestă că Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa părților

copia deciziei din 12 decembrie 2017 la 1 februarie 2018, fapt confirmat prin

scrisoarea de însoțire nr. 1348. (f.d. 139)

Astfel, având în vedere că la materialele cauzei nu se conține dovada

recepționării de către recurent a copiei deciziei instanței de apel din 12 decembrie

2017, recursul declarat la 19 aprilie 2018 împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 12 decembrie 2017, se consideră a fi depus în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Rupeț Igor, în raport cu

materialele cauzei civile, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

4

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Rupeț Igor, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către Rupeț Igor.

5

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Rupeț Igor, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Dumitru Mardari

Nina Vascan

6