2ra-1279/19 — Constatarea încălcării dreptului la executarea hotărârii în termen rezonabil

Dosarul nr. 2ra-1279/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central, judecător – D. Băbălău

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol

Î N C H E I E R E

10 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nicolae Craiu

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de Tatiana Scoarță, prin

intermediul avocatului Nicolae Leșan,

în cauza civilă la cererea înaintată de Tatiana Scoarță către Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, intervenient accesoriu Pretura sect. Rîșcani, mun. Chișinău,

executorul judecătoresc Eugeniu Cazacu privind constatarea încălcării termenului

de executare a hotărârii judecătorești,

împotriva deciziei din 19 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea de apel depusă de Tatiana Scoarță, fiind menținută hotărârea

din 05 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 05 octombrie 2017, Tatiana Scoarță a înaintat cerere de chemare în judecată

către Ministerul Justitiei a Republicii Moldova, intervenient accesoriu Pretura sect.

Rîscani, mun. Chișinău, executorul judecătoresc Eugeniu Cazacu cu privire la

constatarea încălcării termenului de executare a hotărârii judecătorești.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 13 decembrie 2016, de către agentul

constatator al Inspecției de Stat în Construcții, dl. Grigore Lupu, a fost efectuată

ieșirea la fața locului, pe adresa: mun. Chișinău, sect. Rîșcani, str. XXXX, fiind

constatat că cet. Ion Nicolaev, la adresa indicată, execută lucrări de construcție a

casei de locuit (3+P+2E+M), începând cu data de 19 aprilie 2016 de la parter în sus,

în lipsa autorizației de construire, care a fost retrasă prin Dispoziția nr. 460-d din 19

aprilie 2016 a Primăriei mun. Chișinău și prescripțiile Inspecției de Stat în

Construcții nr. 02156 din 28 martie 2016 și nr. 002157 din 30 martie 2016. Totodată,

a fost constatat că lucrările mai sus de parter se execută și în lipsa unui agent

economic licențiat în domeniu, fapt ce contravine art. 13 alin. (1) și art. 22 lit. b) din

Legea nr. 721-XIII din 02 februarie 1996 privind calitatea în construcții și Legii nr.

163 din 09 iulie 2010 cu privire la autorizarea lucrărilor de construcție.

Acțiunile indicate, exercitate de către cet. Ion Nicolaev, au fost încadrate potrivit

art. 179 din Codul contravențional, ca fiind - Executarea construcțiilor de orice

1

categorie, a lucrărilor de modificare, reamenajare, consolidare și reparație capitală a

clădirilor și edificiilor, indiferent de tipul de proprietate și de destinație, fără

autorizație de construire.

Procesul-verbal cu privire la contravenție din 13 decembrie 2016, a fost contestat

de către contravenientul cet. Ion Nicolaev. Prin hotărârea din 07 iunie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a hotărât în special: „se recunoaște vinovat

Nicolaev Ion în comiterea contravenției prevăzute de art. 179 din Codul

contravențional; se aplică sancțiunea contravențională sub formă de amendă în

mărime de 150 u.c., în sumă de 3 000 lei în beneficiul Statului; se aplică măsura de

siguranță - demolarea construcțiilor neautorizate cu remedierea construcțiilor

afectate în urma intervențiilor neautorizate: casa de locuit (S-P+2E+M) de pe adresa:

mun. Chișinău, sect. Rîșcani, str. XXXX”. Prin decizia din 09 august 2017 a

Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău, s-a decis respingerea recursului declarat

de cet. Ion Nicolaev împotriva hotărârii din 07 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani, ca fiind nefondat, astfel hotărârea instanței a devenit irevocabilă și

executorie.

Reclamanta Tatiana Scoarța a fost recunoscută în calitate de parte-vătămată în

cadrul dosarului contravențional, examinat și soluționat prin hotărârea din 07 iunie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, astfel neexecutarea actului

judecătoresc în partea demolării construcțiilor neautorizate cu remedierea

construcțiilor afectate în urma intervențiilor neautorizate: casa de locuit

(S+P+2E+M) de pe adresa: mun. Chișinău, sect. Rîșcani, str. XXXX - afectează

direct și indubitabil drepturile și libertățile acesteia. Având în vedere faptul că

executarea hotărârii din 07 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

inclusiv și în partea demolării construcțiilor neautorizate cu remedierea

construcțiilor afectate în urma intervențiilor neautorizate, este obligația autorităților

de stat, și ținând cont de prevederile art. 478 și art. 4396 alin. (4) din Codul

contravențional, se înțelege, că anume instanța de judecată în condițiile legii, este

obligată să trimită spre executare hotărârea și în partea ce ține de demolarea

construcțiilor neautorizate cu remedierea construcțiilor afectate în urma

intervențiilor neautorizate fie către contravenient, fie la administrația publică locală.

Potrivit reclamantei, anterior înaintării prezentei acțiunii, aceasta s-a adresat

autorităților de stat, inclusiv și Primăriei mun. Chișinău, contravenientului cet. Ion

Nicolaev, Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și Judecătoriei Chișinău, sediul

Central, suplimentar și Inspecției de Stat în Construcții și Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, solicitând executarea hotărârii, respective, și sesizând despre

neexecutarea ei. Până la moment, actul judecătoresc nu a fost executat, mai mult,

procedura de executare nu a fost inițiată, măsura de siguranță dispusă prin hotărâre

rămânând neexecutată.

Astfel, ținând cont de prevederile Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind

repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în

termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești, pretențiile reclamantei despre constatarea încălcării dreptului

la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului

moral cauzat astfel, sunt întemeiate, reclamanta solicitând a fi admise.

Prin hotărârea din 05 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

cererea de chemare în judecată înaintată de Tatiana Scoarță către Ministerul Justiției

2

al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Pretura sect. Rîșcani, mun. Chișinău,

executorul judecătoresc Eugeniu Cazacu privind constatarea încălcării termenului

de executare a hotărârii judecătorești, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 19 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel depusă de Tatiana Scoarță, fiind menținută hotărârea din 05

octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a menționat faptul că demolarea

construcției neautorizate nu are ca scop pedepsirea contravențională a vinovatului,

ci asigurarea ordinii publice prin prevenirea consecințelor negative în cazul unor

construcții realizate cu nerespectarea prevederilor legii. Totodată, este de remarcat

faptul că, legiuitorul expres a reglementat modalitatea în care se aplică măsura de

siguranță sub forma demolării construcțiilor neautorizate, și a prevăzut din contul

cui se va executa aceasta.

În urma măsurilor întreprinse de către executorul judecătoresc, la 29 noiembrie

2017, debitorul Ion Nicolaev a executat integral documentul executoriu nr. 4r-

2194/17 din 19 august 2017 și procedura de executare a fost încetată (f.d. 55).

Curtea de Apel Chișinău a conchis că executarea hotărârii judecătorești privind

demolarea construcțiilor neautorizate, în conformitate cu prevederile art. 4396 din

Codul contravențional, ține de competența autorităților administrației publice locale,

însă, până în prezent lipsește reglementarea legală a procedurii și modului de

demolare a acestora, nefiind aprobat de către Guvernul Republicii Moldova

regulamentul respectiv.

La 24 aprilie 2019, Tatiana Scoarță, prin intermediul avocatului Nicolae Leșan,

a contestat cu recurs decizia din 19 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Suplimentar, s-a invocat faptul că actele de dispoziție ale instanțelor

inferioare sunt motivate insuficient, acestea fiind rezultatul unei examinări formale,

recurenta neavând parte de un proces echitabil.

Astfel, recurenta a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 19

februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 05 octombrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central, cu pronunțarea unei decizii prin care să fie

admise integral pretențiile formulate de Tatiana Scoarță.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Tatiana

Scoarță, prin intermediul avocatului Nicolae Leșan este neîntemeiat și urmează a fi

declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 19 februarie 2019 și expediată participanților la proces la 08 aprilie 2019 (f.d.

202), însă la materialele cauzei nu există înscrisuri care să probeze momentul

3

recepționării acesteia. Astfel, având în vedere faptul că recursul declarat împotriva

deciziei din 19 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost înregistrat la 24 aprilie

2019, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, acesta se consideră

declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Tatiana Scoarță, prin intermediul avocatului Nicolae

Leșan.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

4

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Tatiana Scoarță, prin intermediul

avocatului Nicolae Leșan.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu,

Judecătorii Nicolae Craiu,

Svetlana Filincova

5