2ra-1916/19 — constatarea faptului incalcarii dreptului la executarea in termen rezonabil a hotaririi judecatoresti

Dosarul nr. 2ra-1916/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud. O. Ionașcu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Guzun, V. Buhnaci, L. Pruteanu)

ÎNCHEIERE

4 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Lungu Constantin,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Lungu Constantin

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea

încălcării dreptului la exercitarea în termen rezonabil a urmării penale, repararea

prejudiciului moral și material,

împotriva deciziei din 9 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 02 august 2018 Lungu Constantin s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la

exercitarea în termen rezonabil a urmăririi penale, repararea prejudiciului moral și

material cauzat prin această încălcare.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că la data de 17 mai 2018 s-a adresat

judecătorului de instrucție al Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani cu o cerere privind

accelerarea urmăririi penale, prin care a solicitat să fie obligat Inspectoratul de Poliție

sect. Râșcani, mun. Chișinău să accelereze controlul referitor la materialul nr.

20140203303, început de către secția urmăririi penale, la data de 17 decembrie 2014 și

să emită o decizie în termenul stabilit de 14 zile.

Prin încheierea din 28 mai 2018 a judecătorului de instrucție a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea lui Constantin Lungu

depusă în baza art. 20 Cod de procedură penală a RM privind accelerarea urmăririi

penale în cadrul cauzei penale nr. xxxxx.

Reclamantul a menționat că durata procesului penal pe faptul pretinsei

reconstrucții ilegale de către SRL „Nord Invest Construct” a blocului locativ amplasat

în mun. Chișinău, str. xxxxxx, este incompatibilă cu cerința „termenului de examinare

a sesizării”, prevăzută la art. 274 alin. (l) din Codul de procedură penală al RM, care

stipulează că organul de urmărire sau procurorul sesizat în modul prevăzut în art. 262

și 273 dispune în termen de 30 de zile, prin ordonanță, începerea urmăririi penale în

cazul în care, din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor de constatare, rezultă o

bănuială rezonabilă că a fost săvârșită o infracțiune și nu există vreuna din

circumstanțele care exclud urmărirea penală, informând despre aceasta persoana care

a înaintat sesizarea sau organul respectiv.

1

A considerat reclamantul că procesul penal nr. xxxxx din 17 decembrie 2014 pe

faptul pretinsei reconstrucții ilegale de către SRL „Nord Invest Construct”, a blocului

locativ amplasat în mun. Chișinău, xxxxxx, nu este deosebit de dificil pentru a fi finisat,

or, unicul factor care a complicat procedurile și care este unicul motiv pentru

tergiversarea cauzei, este comportamentul organului de urmărire penală, care nu a

efectuat acțiuni indicate în ordonanța procurorului adjunct al Procurorului-șef al

Procuraturii mun. Chișinău, prin care s-a anulat ordonanța de neîncepere a urmăririi

penale, emisă de către Procurorul în Procuratura mun. Chișinău, oficiul Râșcani, la 06

ianuarie 2017.

A solicitat reclamantul constatarea încălcării dreptului la examinare în termen

rezonabil a procesului penal nr. xxxxx din 17 decembrie 2014 pe faptul pretinsei

reconstrucții ilegale de către SRL „Nord Invest Construct”, a blocului locativ amplasat

în mun. Chișinău, str. xxxxx, precum și încasarea de la bugetul de stat, prin intermediul

Ministerului Justiției al RM a sumei de 10000 de euro cu titlu de prejudiciu moral și

material.

Prin hotărârea din 05 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani), a

fost respinsă ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Lungu

Constantin împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la

constatarea încălcării dreptului la exercitarea în termen rezonabil a urmăririi penale,

repararea prejudiciului moral și material cauzat prin această încălcare.

Prin decizia din 9 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea de

apel depusă de Lungu Constantin și a fost menținută hotărârea din 05 februarie 2019 a

Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani).

Pentru a concluziona astfel instanța de apel a reținut că sunt neîntemeiate

pretențiile apelantului / recurentului cu privire la pretinsa încălcare de examinare a

cauzei, în condițiile în care la actele cauzei nu au fost anexate probe pertinente și

plauzibile care ar confirma faptul că Lungu Constantin ar avea calitatea de acuzat în

cauza penală, ce i-ar permite în baza Legii 87 din 21.04.2011 să solicite instanței de

judecată constatarea încălcării dreptului său la examinarea în termen rezonabil a cauzei.

La 31 iulie 2019, Lungu Constantin a declarat recurs împotriva deciziei din 9 iulie

2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii instanței de fond cu pronunțarea unei noi hotărâri de

admitere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că instanțele inferioare au încălcat și aplicat

eronat normele dreptului material, nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată,

aplicând o lege care nu trebuia să fie aplicată.

În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 9 iulie 2019.

Astfel, recursul declarat la data de 31 iulie 2019, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Lungu Constantin, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

2

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Lungu Constantin, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursurile

declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

3

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Lungu Constantin, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Lungu Constantin împotriva deciziei

din 9 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

4