2ra-1451/19 — Constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil

Dosarul nr. 2ra–1451/19 Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Buiucani), (jud. S. Clima) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, A. Panov, G. Dașchevici) Î N C H E I E R E 09 octombrie 2019 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție În componența: Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Dumitru Mardari Svetlana Filincova examinând admisibilitatea recursului declarat de Mocanu Serghei, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Mocanu Serghei împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil și repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei din 28 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respins apelul declarat de către Mocanu Serghei și menținută hotărârea din 14 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani), con st ată: La 19 iulie 2017, Mocanu Serghei s-a adresat în instanță cu o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii înaintate reclamantul a indicat că, la 12 august 2016, a depus la Inspectoratul de Poliție Rîșcani o contestație privind anularea procesului - verbal nr. MAI03449801 din 04 august 2016 și a deciziei din 04 august 2016 întocmite de către agentul constatator Ilie Frunză, ce a fost examinată definitiv abia la 23 martie 2017 deși cauza a fost examinată în procedură contravențională, care presupune termeni foarte restrânși, deoarece conform art. 454 alin. (1) al Codului contravențional, cauza contravențională se judecă în termen de 30 zile de la data intrării dosarului în instanță, iar conform alin. (2) al aceluiași articol dacă există temeiuri rezonabile, judecătorul, prin încheiere motivată, poate prelungi termenul de judecare a cauzei cu 15 zile.

În consecință, reclamantul a considerat că dreptul său la examinarea pricinii 1 într-un termen rezonabil a fost încălcat prin durata excesivă a procesului, depășită de peste 180 de zile, adică cu depășirea a 6 termene legale, iar instanța este obligată să constate încălcarea dreptului său la examinarea în termen rezonabil a contestației din 28 martie 2016 privind anularea procesului-verbal din 04 august 2016 și a deciziei din 04 august 2016 întocmite de agentul constatator Ilie Frunză pentru perioada 28 martie 2016 - 23 martie 2017. Reclamantul a menționat că la stabilirea cuantumului prejudiciului moral instanța de judecată urmează să se conducă de practica CtEDO și recomandările Curții Supreme de Justiție, care indică că pentru fiecare an de întârziere a examinării cauzei, instanța urmează să încaseze cu titlu de prejudiciu moral suma de 600 euro.

Astfel, în instanța de judecată Mocanu Serghei a solicitat constatarea faptului încălcării dreptului său la examinarea în termen rezonabil a contestației din 12 august 2016 privind anularea procesului-verbal nr. MAI03449801 din 04 august 2016 și a deciziei din 04 august 2016 emise de agentul constatator Ilie Frunză pentru perioada 12 august 2016 -23 martie 2017; încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor cu titlu de prejudiciu moral suma de 500 euro. Prin hotărârea din 14 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani), cererea de chemare în judecată înaintată de către Mocanu Serghei a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia din 28 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul declarat de către Mocanu Serghei și menținută hotărârea din 14 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani).

Pentru a respinge acțiunea, instanțele au reținut că, în speță nu a avut loc încălcarea dreptului reclamantului la judecarea în termen rezonabil a contestației sale, or în mare parte tergiversarea termenului de examinare a contestației s-a datorat nemijlocit absenței lui Mocanu Serghei, care nu s-a prezentat la patru ședințe de judecată din cele șapte stabilite de instanță, deși era înștiințat legal, precum și din cauza necesității audierii martorilor, circumstanțe neimputabile autorităților judecătorești. La 27 mai 2019, Mocanu Serghei a declarat recurs împotriva deciziei din 28 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a cerințelor sale.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la pronunțarea deciziei a interpretat în mod eronat legea. Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către Mocanu Serghei, neîntemeiat și care urmează a fi considerat inadmisibil, din considerentele ce urmează. 2 În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă. În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil. În speță, însă criticile invocate de Mocanu Serghei, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă. Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe 3 care se bazează. Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în cererea de recurs declarată de către Mocanu Serghei. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Mocanu Serghei.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Dumitru Mardari Svetlana Filincova 4